Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Istoria unei jertfe

Istoria unei jertfe

O scrisoarea testamentară a părintelui Vasile Ouatu

…Şi iată scrisoarea testamentară a părintelui Vasile Ouatu, care îl dovedeşte şi în faţa morţii ca pe un suflet de statornică credincioşie…

…Scump şi iubite Părinte Iosif… Nu v-am scris până acum. Sunt istovit complet. M-am simţit de mai mult timp bolnav, dar n-am voit să cedez. Am luptat înainte cu credinţă în Dumnezeu. Acum sufăr din greu, pentru că lupta de zi şi noapte m-a istovit şi a stricat toate mădularele trupului meu. Nu mai am nimic bun în mine. Dar tot nu disperez. Am conştiinţa pe deplin împăcată că mi-am făcut numai datoria. Pot muri liniştit în orice clipă. Socot că mi-am împlinit misiunea pe acest pământ. Un singur lucru mă mai reţine şi adesea mă tulbură: soţia şi copiii care, omeneşte vorbind, au nevoie de cele ale pământului. Dar iarăşi îmi zic: Cel ce dă hrană tuturor, ploaie la vreme, podoabă flori­lor câmpului etc. va avea El grijă şi de scumpii mei… Sunt în aceste clipe soldatul care cade zdrobit de gloanţe, dar steagul îl ţine sus, în semn că nu s-a predat inamicului… (mai mult…)

„Dincolo de Poarta cea Tainică…” – ultimul scris de fratele Marini

…mă pomenii acasă cu o tele­gramă din partea fratelui Marini de la Sibiu: „Vino imediat, sunt grav bolnav…”

 Vestea m-a izbit ca o săgeată arzătoare în inimă.

 Am început să mă rog şi să plâng pentru el cu toată durerea sufletului meu. Era chemarea dragostei din adâncul inimii fratelui şi tovarăşului meu de lupte îndelungate şi grele… Strigătul unei iubiri mari, dar peste care uneltirile unui duh străin, care voise să ne despartă, aruncase pe o clipă o umbră trecătoare.

Acum, în faţa marii încercări, această iubire îşi revenea dintr-o dată la strălucirea pe care i-o dăduse de la început Dumne­zeu şi destinul nostru împreunat. Duhul străin nu reuşise. Bi­ruise iarăşi duhul Lucrării, duhul dragostei, duhul căii curate pe care ne-o poruncise Domnul… (mai mult…)

Aduceri aminte: 29 ianuarie 1987

 

La 29 ianuarie 1987 se împlineau patruzeci de ani de la plecarea la Domnul a fratelui Ioan Marini, care în 2 februarie 1947 fusese înmormântat în cimitirul din Săsciori, satul său natal.

În înţelegere cu fratele Ilie Marini din Lancrăm, cu ceilalţi din familia lor şi cu fraţii de la Sebeş, Sibiu, Hunedoara şi alţii am pregătit pentru comemorarea aceasta un program frumos. În duminica aceea am umplut biserica din Săsciori, făcând o mare surpriză şi bucurie tuturor celor de acolo, care de patruzeci de ani nu mai văzuseră aşa ceva în biserica şi în satul lor. Mulţi dintre cei care erau atunci tineri şi apucaseră frumoasele adunări de demult erau acum bătrâni… A fost pentru ei o minune cerească să vadă atât de vie şi de frumoasă astăzi această Oaste a Domnului despre care ei crezuseră că s-a stins de mult, iar acuma se vedea trăind atât de tânără şi de proaspătă ca pe vremea neuitată de acum patruzeci de ani… (mai mult…)

Aduceri aminte: 8 ianuarie 1976

 

8 ianuarie

Pe neaşteptate m-am trezit cu Pop Alexandru la Beiuş.

Vine să-şi ceară iertare, vine să se roage, vine să plângă. Vine să facă orice, numai să fie primit iarăşi de frăţietate.

– Iartă-mă, frate, izbucni. Iartă-mă! În Numele Domnului te implor, iartă‑mă. Sunt gata să-ţi sărut şi picioarele, să fac orice, numai să mă ierţi şi să te rogi pentru mine. Sunt nenorocit, sunt distrus şi eu şi familia mea dacă nu voi fi iertat. Nu-ţi mai aduce aminte de trecutul meu mârşav… Ştiu cât de mult rău am făcut, dar ai milă de mine, iartă-mă şi roagă-te pentru mine…

Îmi era penibil şi îmi era milă.

Nu i-am mai putut spune nimic din tot ce trebuia. Ce mai puteam să-i spun? (mai mult…)

Aduceri aminte: 7 ianuarie 1983

Doream neapărat să ies din camera asta. În felul acesta vedeam singura mea salvare. Între oamenii aceştia simţeam că nu mai pot supravieţui. Încă nu eram total convins că tocmai pentru mine s-a aranjat totul aici şi pentru a grăbi clipa când într-adevăr să nu mai pot. Şi observam pe toţi supraveghetorii mei uitându-se foarte atenţi la mine şi interesându-se şi direct, şi indirect de starea în care sunt. Se căutase în toate privinţele să mi se grăbească sfârşitul. Dreptul de alimente cumpărate pentru o sută lei lunar, pentru ameliorarea hranei, mie nu mi se aproba, sub motiv că nu am bani la grefă.

Scutirea de a face planton sau corvoadă în cameră, de care se bucurau cei bătrâni şi bolnavi, mie nu mi s-a recunoscut.

Dreptul la pat şi la două pături în sezonul friguros, la fel. (mai mult…)

Aduceri aminte: 6 ianuarie 1943

Încă dinainte de Anul Nou 1943, fratele Marini plecase iarăşi în misiune. Misiunea lui s-a încheiat cu alte câteva luni de închisoare, făcute împreună cu alţi fraţi, la Galaţi.

Iată cum scria fratele Bălăuţă mai târziu despre tot ce se întâmplase atunci:

„…În seara de ajunul Bobotezei 1943, ne-a cercetat fratele Ioan Marini, venind din Basarabia.

Adunarea s-a ţinut la sora Maranda Despa din Lăloaia, unde fratele Marini a vorbit 3 ore fără întrerupere, de la ora 11, până la ora 2, noaptea. Vorbirea lui a fost documentată şi înălţătoare, începând de la Maleahi cap. 3, 16-18: «Atunci cei ce se tem de Domnul au vorbit adesea unii cu alţii…» (mai mult…)

Aduceri aminte: 2 ianuarie 1922

Anul nou, 1922, când trebuia să apară primul număr din noua gazetă, se apropia grabnic.

În strada Mitropoliei, care pe atunci se chema strada Măcelarilor, la nr. 45, sediul Consistoriului şi al Tipografiei Arhidiecezane, se goliră camere, se amenajară mese, dulapuri, scaune – pentru noua redacţie şi administraţie. La poartă apăru inscripţia: „«Lumina Satelor» – foaie săptămânală pentru popor”.

Numărul 1, anul I, apăru, aşa cum se plănuise, la data de duminică, 2 ianuarie 1922, dar fără colaborarea multora dintre cei prezenţi la consfătuirea de la început.

Sub titlul foii, era tipărit: Redactor responsabil – preotul Iosif Trifa.

Pe prima pagină era o „Binecuvântare arhierească”, un fel de recomandare pe care redactorul responsabil o punea în fruntea noii gazete, pentru a-i deschide drumul spre cititorii la care se ducea. În primul rând, la preoţii şi credincioşii Bisericii Ortodoxe din Ardeal. Iată-i cuprinsul:

…Înalt Prea Sfinţitul nostru Mitropolit Nicolae, cu a cărui încurajare scoatem gazeta aceasta, ne trimite, la rugămintea noastră, următoarele cuvinte: (mai mult…)

Aduceri aminte: 2 ianuarie 1935

Ce grele şi apăsătoare au fost pentru noi acele luni de ianuarie şi februarie ale anului 1935!…

 În acest răstimp, avusese loc între Părintele Iosif şi mitropolitul Bălan următorul schimb de scrisori. Le redăm mai jos, spre a se vedea cum au izbucnit dintr-o dată, la suprafaţă, cele ce se pregătiseră în ascuns şi cum se deformează faptele, spre a-l scoate vinovat tot pe cel lovit pe nedrept:

 Înalt Prea Sfinţite Stăpâne,

Faţă de felul cum s-a desfăşurat consfătuirea noastră de ieri, 30 dec. (unde i se comunicaseră măsurile de constrângere), cu regret Vă aduc la cunoştinţă că – pentru moment – am încetat redactarea şi tipărirea foii «Oastea Domnului» a cărei proprietate îmi aparţine, fiind fondatorul şi creatorul ei.

O dată cu aceasta, Vă rog a dispune să nu mai figurez pe frontispiciul foii «Lumina Satelor» ca redactor.

Mi-am înaintat şi demisia din postul ce l-am avut, după ce, din cauza bolii, nu mai sunt capabil de serviciu… (mai mult…)

Aduceri aminte: «Oastea Domnului» nr.1, din 1 ianuarie 1933, număr festiv, la aniversarea a zece ani de Oaste

Suntem noi oare acum nişte urmaşi, nişte continuatori vrednici care ne regăsim conştiincioşi pe drumul lor?

Sau suntem nişte fii nevrednici care am părăsit acest drum şi luptăm să-i abatem pe alte căi şi pe alţi fraţi ai noştri care încă mai sunt pe el?

De la popasul celor cincizeci de ani de acum – să privim înapoi spre popasul primilor zece ani. Şi, în lumina lui, să ne vedem starea noastră de azi. Şi, în cutremurul lui, să luăm hotărârile care ni se impun…

Vom reda, pe cât se poate, momentul jubileului de atunci, de la primii zece ani de Oaste.

Despre el ni s-au păstrat câteva dovezi luminoase în foaia «Oastea Domnului» nr.1, din 1 ianuarie 1933, număr festiv, la aniversarea a zece ani.

Le spicuim la rând.

Citiţi-le pe îndelete şi luaţi bine aminte la ele, ca să vedeţi fiecare unde sunteţi acum faţă de atunci.

La urmă, îmi voi spune şi eu mărturia mea şi cuvântul meu!…

Să-l ascultăm acum numai pe trimisul lui Dumnezeu, pe cel care a primit solia Oastei direct din Mâinile lui Dumnezeu.

Ce spune el despre aceasta, după trecerea a zece ani? (mai mult…)

Aduceri aminte: 1 ianuarie 1985 – Sibiu – Prima sărbătoare literară

Când Hristos Domnul şi Mântuitorul nostru face o lucrare de adevărată înnoire în viaţa cuiva, El îl face pe acela destoinic pentru orice lucrare bună. Îl face priceput şi apt în orice domeniu în aşa fel, că orice însărcinare ar primi ori şi-ar asuma, el va fi în stare sau va căuta s-o îndeplinească în cel mai frumos şi mai onorabil fel. De aceea, fie că vorbim despre poezie, fie despre cuvânt, fie mai ales despre cântare ori despre altă ramură de creaţie, noi avem în vedere în primul rând omul. În primul rând saltul lui calitativ duhovnicesc. În primul rând să fim, apoi să facem. Întâi să fim nişte oameni noi, realizaţi în Hristos, apoi să ne ocupăm de a crea ceva demn şi frumos pentru El. (mai mult…)

WhatsApp chat