Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Lumina Iubitului Fiu

Lumina Iubitului Fiu

PĂCATUL ŞI ISPĂŞIREA

Oricât de însetat ai fi tu, suflet credincios, nu te adăpa niciodată din apele lumeşti şi din băuturile poftelor fireşti.
Oricâtă trebuinţă omenească ai avea, rabdă mai bine setea şi arşiţa chinuitoare, decât să-ţi „stâmperi” trupul cu otrava păcatului.
N-ai drept să-ţi cumperi mulţumirea trupului cu preţul mântuirii sufletului tău.
Vai de cei ce fac aceasta. Căci nu o câştigă pe una, dar o pierd pe cealaltă.

1. Sunt unele suflete pe care păcatul din alţii şi slăbiciunile din ele însele le împing la fapte de care se ruşinează şi se îngrozesc chiar şi ele în clipa când le fac.
Săvârşesc păcate pe care le osândesc ei înşişi, dar de care n-au tăria să fugă; şi nici tăria să rupă legătura cu cei de care sunt târâţi să le facă. Le este ruşine de păcatul pe care îl fac, dar nu i se pot împotrivi. N-au nici plăcerea de păcat, dar nu au nici voinţa s-o rupă cu el.
O, ce îngrozitoare este mocirla prin care se târăsc astfel de suflete zdrobite!
Şi câtă nevoie au ele de Hristos, Singurul Care le poate salva. (mai mult…)

FAMILIA SUFLETULUI NOSTRU

1. Mulţimea te înstrăinează,
treburile te aspresc,
purtarea poverilor altora te întunecă şi te oboseşte.
Tu ai nevoie să-ţi împrospătezi sufletul şi puterile, revenind între ai tăi!
Durerile te tulbură, ocupaţiile te împrăştie, lipsurile te învârtoşează,
ai ajunge un nenorocit, dacă n-ai avea fiinţele iubite între care să revii pentru a te reface. Între care redevii iarăşi tu, recăpătându-ţi starea normală şi bună. (mai mult…)

Celui care vrea să creadă îi ajunge o singură mărturie.

8. Dar nu-i nevoie neapărat ca cineva să cunoască ştiinţa şi arta, ca să afle dovezi despre Hristos.
Lucrările pe care Hristos le face neîncetat şi pretutindeni vorbesc ele însele despre El fiecărui om, prin toate simţurile fiinţei lui.
Biblia spune: Fiindcă tot ce se poate cunoaşte des-pre Dumnezeu le este descoperit în ei înşişi. Pentru că le-a fost arătat de Dumnezeu. Aşa că nimeni nu se poate dezvinovăţi (Rom 1, 19-20).

9. Priviţi cerul înstelat al nopţii şi ascultaţi… Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui (Ps 19, 1).
Priviţi dealurile înverzite şi câmpiile roditoare…
marea întinsă, furtuna dezlănţuită, pădurile vuind, izvorul nesecat, florile colorate, păsările hrănite de El în gheţuri.
Da, totul, totul mărturiseşte despre El (Ps 19, 4). (mai mult…)

Duhul și Adevărul

9 – Pânã nu-L cunoști pe Hristos, pânã nu sosește ceasul sã-L întâlnești pe El, – ai felul tãu de închinare. Felul tãu de credințã. Felul tãu de viațã și felul de umblare. Însã când vine Hristos, în viața ta, felul acesta a trecut! Sosește un fel nou. Ceasul acesta trebuie sã schimbe totul cu El. Și sã lași totul pentru El (Filip. 3, 7-9). Sã începi totul din nou cu El.

10 – Duhul este miezul, Adevãrul este coaja. Duhul este conținutul duhovnicesc lãuntric, Adevãrul este forma concretã dinafarã. Duhul este credința, Adevãrul este învãțãtura. Duhul este puterea, Adevãrul este Cuvântul prin care lucreazã aceastã putere și ni se împarte. Duhul lucreazã asupra inimii și simțãmintelor. Adevãrul lucreazã asupra minții, a Rațiunii… Aceasta este lucrarea desãvârșitã în noi. (mai mult…)

Dacă aţi fi orbi faţă de lume…

11. Viermele din tine este acela căruia nu-i place mustrarea Cuvântului Sfânt. El este acela care se supără şi se zvârcoleşte atunci!
Nu sări şi nu-ţi apăra viermele!
Nu te lua la luptă cu cel folosit de Domnul spre a te scăpa de viermele cel rău din tine.
Lasă Cuvântul Sfânt să ucidă acest vierme.

12. Nu te certa şi nu te supăra pe cel de care se foloseşte Domnul contra păcatului tău. Şi nu te apuca să-l vorbeşti de rău fiindcă s-a legat de „viermele” care roade cuibărit în inima ta.
Ci mai degrabă deschideţi inima ta, ca să înlesneşti Domnului să nimicească răul de acolo din ea.
Căci numai astfel vei putea fi izbăvit de la uscăciu-ne şi de la foc.

13. Dacă aţi fi orbi faţă de lume, atunci aţi fi ca unii care nici n-ar fi făptuit păcatul, fiindcă ceea ce nu poţi vedea, nu poţi nici dori.

14. O, dacă aţi fi orbi faţă de diavolul, atunci n-aţi avea păcat faţă de Iisus.
Dar, dacă cu voinţa şi cu ştiinţa voastră sunteţi orbi faţă de Iisus, cum să nu aveţi păcat?
Căci toate celelalte păcate izvorăsc din acesta unul. (mai mult…)

Dacă vreţi să-i treziţi pe alţii pentru Dumnezeu – atunci nu predicaţi, ci mărturisiţi.

11. Dacă vreţi să aveţi răsunet între oameni,
dacă vreţi să-i treziţi pe alţii pentru Dumnezeu,
dacă vreţi să-i scoateţi din păcate şi să-i aduceţi la Hristos,
– atunci nu predicaţi, ci mărturisiţi.
Spuneţi: Iată, şi eu eram orb, umblam ca un orb, tră-iam ca un orb, dar Hristos mi-a dat vederea şi lumina…
Atunci vor veni şi alţii să vă urmeze!

12. Numai dacă stărui de Hristos să rămână la tine este dovada că ai venit la El. Şi că L-ai cunoscut.
Numai dacă faci totul ca Domnul să poată rămâne la tine este dovada că ai gustat bucuria aflării Lui.
Numai dacă Hristos poate să rămână statornic la ti-ne ai un folos din faptul că ai venit la El.
Altfel totul e zadarnic.

13. Alţii au venit la Hristos într-un moment de entuziasm sau într-o clipă de puternică mişcare sufletească, la o stăruitoare chemare sau la o mărturisire impresionantă.
Adică au ieşit şi ei puţin din cetatea pierzării până la o fântână afară din hotarul lor.
L-au văzut de departe pe Hristos sau poate chiar L au şi întâlnit de aproape.
Dar ei nu L-au chemat în casa lor, în inima şi în viaţa lor!
Şi, mai ales, nu L-au oprit să rămână la ei.
Această venire nu-i nimic.
Numai rămânerea lui Hristos în noi este ceva.

14. Priveşte din nou şi priveşte atent: Hristos e tot acolo unde L-ai lăsat tu. Te aşteaptă să te întorci din nou la El.
Vino din nou…
Mai poţi încă să te întorci, ca să fii salvat! Aleargă iarăşi şi cazi prăbuşindu-te în braţele Lui şi roagă-L plângând să rămână la tine şi să rămâi şi tu la El.
Pe totdeauna.

15. Când într-o problemă nu ai putut căpăta de la alţii o încredinţare, cel mai bun lucru este să te apuci să cercetezi tu însuţi să afli adevărul.
În toate lucrurile vieţii e mai bine să mergi la sigur!
În toate problemele să te încredinţezi bine de ceea ce primeşti, dar mai ales este necesar acest lucru în problema mântuirii sufletului tău!

16. Auzirea nu-i de-ajuns. Căci auzirea nu-i tot-deauna ascultare.
Mulţi aud, dar puţini ascultă.
Mulţi aud cu urechile, fără să asculte cu inima.
Cine numai aude, fără a şi asculta, acela nu ştie!
Cine nu ascultă când aude, acela nu va ajunge să ştie niciodată.
Şi niciodată nu va avea nici pricepere, nici cunoştinţă mai ales în lucrurile mântuirii sufleteşti. Şi în cunoaşterea lui Dumnezeu.

17. Cine aude cu urechile lui şi primeşte în mintea lui, cugetând la Cuvântul Domnului cu tot dinadinsul, acela este cu neputinţă să nu ajungă a şti că Iisus Hristos este Mântuitorul Lumii.
Iar de aici şi până la a afla că El este Mântuitorul său nu mai este apoi decât un pas. Pasul cel mai fericit.
18. Dar pasul acesta, nespus de mulţi oameni nu-l mai fac niciodată.
Căci, pe lângă harul lui Dumnezeu, se mai cere şi voinţa inimii.
Iar inima omului, care este atât de înşelătoare şi de înşelată, acest pas îl face cel mai greu.
Şi dacă nu-l face, tot ce ştie omul nu-i mai foloseşte decât la o şi mai mare osândă.

19. Ce fericite clipe se trăiesc în locul unde toate sufletele sunt credincioase,
iar prezenţa Mântuitorului este puternică şi lumi-noasă în mijlocul lor!
Totdeauna clipele petrecute acolo sunt pline de bu-curie şi de binecuvântare.
Iar amintirea lor umple totdeauna inima de înviora-re şi ochii de lacrimi.
Zilele acelea sunt aşa de scurte
şi trec aşa de repede,
dar amintirea lor rămâne neuitată pentru toată viaţa.
Preţuiţi aceste avuţii veşnice!

20. Ce bine facem dacă, atunci când Domnul vine la noi, lăsăm totul la o parte şi, ca Maria, stăm la picioarele Lui, ascultându-L!
Căci în curând vine ziua să plece.
Şi după aceea, cine ştie când va mai veni din nou. Sau dacă noi vom mai fi atunci!
O, vino, Doamne Iisuse!
Amin.

Lumina iubitului fiu / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2005

Dezbinarea este lepra credinţei şi ucigaşul dragostei.

13 – Hristos nimiceşte ura şi dezbinarea – oriunde ajunge El. El este Pacea – care din doi totdeauna face unul. Care apropie pe cei depãrtaţi, care împacã pe cei certaţi, care acopere prãpãstiile, care nimiceşte vrãjmãşiile, – care trece peste orice deosebire dintre suflete. Aceasta o face Hristos oriunde este primit şi ascultat sincer.

14 – Oriunde se ridicã ziduri despãrţitoare, priviţi bine şi veţi vedea cã diavolul este acela ce le ridicã – şi pãcatul. Cãci numai pãcatul dezbinã – şi ceea ce este din pãcat. Dumnezeu şi Cuvântul Lui nu desparte ci uneşte sufletele oamenilor. Nu versetele sfinte fac dezbinarea – ci pãcatul, trufia, neascultarea şi ura, o fac. Hristos Se aratã totdeauna ca sã nimiceascã lucrãrile diavolului. Ajutaţi-L pe Hristos – şi nu pe Satana. (mai mult…)

Hristos poate realiza imposibilul

16. Totul este cu putinţă celui ce crede şi se roagă.
Numai dacă sufletul este credincios statornic şi dacă rugăciunea lui este stăruitoare.
Căci când omul credincios luptă cu Dumnezeu aşa, omul totdeauna Îl biruie pe Dumnezeu prin rugăciune.
Fiindcă Dumnezeu este iubire, iar iubirea nu rezistă rugăciunii.

17. Hristos poate realiza imposibilul. (mai mult…)

Tu n-ai voie şi n-ai nevoie să-ţi schimbi cultul, ci să-ţi schimbi inima ta cea rea

12. Tu n-ai voie şi n-ai nevoie să-ţi schimbi cultul, ci să-ţi schimbi inima ta cea rea.
N-ai voie şi n-ai nevoie să-ţi laşi biserica, ci păcatele tale.
N-ai voie şi n-ai nevoie să-ţi schimbi legea ta, ci starea sufletului tău.
N-ai nevoie să-ţi schimbi familia ta duhovnicească şi nici duhul tău cel bun, ci duhul cel rău.
Căci n-ai nevoie de oameni, ci de Hristos.
Fiindcă numai El face un om nou din cel vechi, când vii la El. (mai mult…)

Dacă aţi fi orbi faţă de lume…

13. Dacă aţi fi orbi faţă de lume, atunci aţi fi ca unii care nici n-ar fi făptuit păcatul, fiindcă ceea ce nu poţi vedea, nu poţi nici dori.

14. O, dacă aţi fi orbi faţă de diavolul, atunci n-aţi avea păcat faţă de Iisus.
Dar, dacă cu voinţa şi cu ştiinţa voastră sunteţi orbi faţă de Iisus, cum să nu aveţi păcat?
Căci toate celelalte păcate izvorăsc din acesta unul. (mai mult…)

WhatsApp chat