Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Lumina Satelor

Lumina Satelor

NOROC CU CREDINŢA!

Marea greşeală a omului a fost că s-a rupt de puterea lui Dum­nezeu. A făcut aceasta pentru ca să fie mai slobod în păcatele lui. A iubit păcatul şi de aceea s-a simţit stingherit de fiinţa lui Dum­nezeu. Din pricina aceasta, i-a fost ca mare bucurie vorba bârfitorilor că nu este Dumnezeu. Dar, lepă­dând pe Dumnezeu, a rămas în prada lui, a rămas în voia păca­tului, a rămas o biată fiinţă nepu­tincioasă. Nu mai avea cu el iz­vorul puterii şi s-a prăbuşit întru neputinţă. Dumnezeu îi era spre ferire şi tărie. A crezut că prin aceasta i se răpeşte dulceaţa vieţii, dar a căzut în robia pe care n-o bănuia.

În viaţa omului vin dureri şi amaruri aşa de grele, că-i este pe­ste putinţă să le înghită. Da, omul poate răbda foarte mult. Nu de­geaba zice românul: „Să nu dea Dumnezeu omului cât poate să rabde!”, cu toate că nu poate răbda chiar peste măsură, dacă nu are şi anumite proptele care-l fe­resc de prăbuşire. Prin singurele lui puteri nu poate răbda prea mult. De la o vreme se prăbuşeşte. Dovadă sunt multele sinucideri din ziua de azi. Ce sunt toate ace­stea? Numai dovezi că omul n-a mai putut răbda. Vine o clipă când i se pare peste putinţă să mai înghită amarul şi atunci îşi taie singur firul zilelor lui. (mai mult…)

LA PICIOARELE CRUCII

Taina vieţii şi mântuirii mele sufleteşti eu am aflat‑o la picioarele Crucii. La picioarele Crucii am aflat că şi eu sunt un Adam pe care păcatul m-a izgonit în noaptea pieirii şi pierzării mele sufleteşti. La picioarele Crucii am înţeles ce mare este dragostea lui Iisus, Fiul lui Dumnezeu, Care a pătimit şi s-a răstignit pentru mine şi păcatele mele. La picioarele Crucii am început a urî din tot sufletul meu păcatul, dându-mi seama că cu păcatele şi fărădelegile mele bat cuie în mâinile şi picioarele Domnului şi răstignesc din nou pe Fiul lui Dumnezeu. (mai mult…)

CUVÂNT LA PRAZNICUL BUNEIVESTIRI

Acum luni avem praznicul Buneivestiri, adică Ves­tea cea bună ce i-a adus-o îngerul Gavriil Preacuratei Fecioare Maria când i-a zis: „Bucură-te, ceea ce eşti plină de dar, Domnul este cu tine, binecuvântată eşti tu între femei… că, iată, Duhul Sfânt se va coborî peste tine şi vei naşte Fiu şi vei chema numele lui Iisus”. (Citiţi pe larg la Evanghelistul Luca, cap. 1).

O, de ce dar mare s-a învrednicit Preacurata Fecioară Maria! Nimeni din muritorii pământului nu s-a învrednicit de un dar aşa mare şi sfânt. Fecioara Maria petrecea o viaţă sfântă de rugăciune şi peste această via­ţă S-a pogorât darul Sf. Duh şi vestea cea bună a naşterii Mântuitorului. Cu credinţă şi cu smerenie a răspuns Sfânta Fecioară la vestea ce i-a adus-o îngerul Gavriil; şi peste această credinţă şi smerenie s-a pogorât darul Sfântului Duh. De la început şi până la sfârşit, viaţa Preacuratei a fost o viaţă de rugăciune, de curăţenie, de smerenie, de iubire, de lacrimi, de suferinţe… şi până la sfârşitul veacurilor, neamurile pământului vor ferici pe Sfânta Fecioară, cântând cu vorbele ei: (mai mult…)

EV. DUMINICII I DIN POSTUL MARE (a Ortodoxiei)

EVANGHELIA DE DUMINICĂ: SĂ MERGEM DUPĂ HRISTOS

Evanghelia de duminică ne spune cum i-a ales Iisus pe învăţăceii Filip şi Natanael. I-a întâlnit în calea Sa şi le-a zis: „Veniţi după Mine” – şi ei au plecat îndată după El.

Să luăm aminte! Tot aşa ne cheamă Hristos şi pe noi: „Veniţi după Mine”. Dar mulţi n-aud această che­mare, alţii nu o înţeleg şi, iarăşi, alţii pleacă după ea, dar nu stăruie înainte pe urmele lui Hristos. Luaţi aminte, creştinilor, că ne-am prea cufundat în vălmăşagul şi vârtejul afacerilor trecătoare şi ne-au prea copleşit va­lurile păcatelor şi ale plăcerilor pline de otravă şi de aceea n-auzim stri­garea şi chemarea lui Hristos. „Iată, stau la uşă şi bat”, zice Hristos” (Apoc 3, 20). Dar patimile şi păcatele fac larmă în casa sufletului nostru şi de aceea chemarea Lui nu se aude. Să ieşim din vârtejul afacerilor şi păcatelor şi să scoatem patimile din casa sufletului, ca să putem auzi che­marea Lui şi să putem pleca pe ur­mele Lui. (mai mult…)

EVANGHELIA DE DUMINICĂ: ZIUA JUDECĂŢII DIN URMĂ

Zis-a Domnul: „Când va veni Fiul Omului întru slava Sa şi toţi îngerii cu Dânsul, atunci va şedea pe scaunul slavei Sale. Şi se vor aduna înaintea Lui toate limbile şi-i va desparţi pe dânşii unul de altul precum desparte păstorul oile de iezi. Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar iezii de-a stânga. Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: «Veniţi, binecuvântaţii Părintelui Meu, moşteniţi împărăţia care este gătita vouă de la întemeierea lumii. Că am flămânzit şi Mi-aţi dat de am mâncat, am însetat şi Mi-aţi dat de am băut, străin am fost şi M-aţi primit. Gol şi M-aţi îmbrăcat, bolnav am fost şi M-aţi cercetat, în temniţă am fost şi aţi venit la Mine». Atunci vor răspunde Lui drepţii, zicând: «Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat de ai băut? Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit? Sau gol şi Te-am îmbrăcat? Sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine?». Şi răspunzând Împăratul, va zice lor: «Amin zic vouă: Întrucât aţi făcut unuia dintre aceşti fraţi ai Mei prea mici, Mie aţi făcut». Atunci va zice şi celor de-a stânga Lui: «Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic care este gătit diavolului şi îngerilor lui. Că am flămânzit şi nu Mi-aţi dat să mănânc, am însetat şt nu Mi-aţi dat să beau. Străin am fost şi nu M-aţi îmbrăcat, bolnav şi în temniţă şi nu M-aţi cercetat pe Mine». Atunci vor răspunde şi ei, zicând: «Doamne, când Te-am văzut flă­mând sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi n-am slujit Ţie?». Atunci va răspunde lor, zicând: «Amin grăiesc vouă: Întrucât n-aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie n-aţi făcut». Şi vor merge aceştia în muncă veşnică, iar drepţii în viaţa veşnică” (Mt 25, 31-46).

O, ce mişcare va fi în ziua cea mare a Judecaţii, când milioane şi milioane de suflete vor sta de faţă înaintea Drep­tului Judecător! Şi o, ce cutre­mur sufletesc va fi în ziua aceea când se vor deschide cărţile, adică inimile oamenilor, şi se va vedea în ele ca într-o oglindă şi cele bune, şi cele rele. Atunci numai vor cunoaşte şi vor simţi toţi oamenii cât de mult L-au vătămat pe Dumne­zeu cu păcatele lor. O groază cumplită îi va cuprinde pe pă­cătoşi simţind că trebuie să se înfăţişeze înaintea Dreptului Ju­decător. Apăsaţi de această groază şi mustrare, păcătoşii vor zice: „Munţilor şi pietrelor, cădeţi peste noi şi ne acope­riţi de Faţa şi mânia Aceluia ce şade pe scaun” (Apoc 8, 10). (mai mult…)

EVANGHELIA DE DUMINICĂ: A JUDECĂŢII DIN URMĂ

Ne spune această evanghelie cum va fi ziua Judecăţii. Mergeţi cu toţii la sfânta biserică şi ascultaţi cât de măreaţă şi cât de înfricoşată va fi ziua aceea. „Fiul omului”, adică Iisus, va veni atunci şi va şedea pe scau­nul măririi, înconjurat de toţi îngerii cerului. Toate neamurile şi toate su­fletele se vor aduna şi vor sta atunci înaintea judecăţii şi a dreptului Ju­decător.

Creştinilor! Să nu uitaţi că şi noi vom fi acolo. Ca mâine-poimâine vom intra în pământ, pentru ca să pu­trezească mai întâi oasele şi carnea noastră aşa precum şi grâul înainte de a răsări trebuie aruncat în pământ să se topească.

Când va sosi apoi ziua cea mare a învierii, un glas va pătrunde la noi în adâncul pământului şi va striga: „Sculaţi-vă, morţilor!”. Se va mişca atunci ţărâna noastră, se vor încheia din nou oasele noastre şi sufletul nostru cel nemuritor va intra în ele, ca să le scoată din pământ. Un alt glas vom auzi apoi strigând: „Veniţi acum la judecată!”. (mai mult…)

LA BOTEZUL DOMNULUI

Părintele Iosif Trifa

Prin darul Botezului din râul Iordan, Mântuitorul Hristos a spălat păcatul strămoşesc şi a înnoit omenirea prin apă şi prin Duh. Acest dar al înnoirii şi naşterii din nou prin apa şi Duhul Botezului a trecut apoi asupra fiecărui om. Prin darul Botezului, fiecare om se spală de păcatul strămoşesc şi se naşte a doua oară pentru împărăţia lui Dumnezeu.

Trei lucruri ne spune Evanghelia că s-au arătat la Botezul Domnului în Iordan. (mai mult…)

Aduceri aminte: 2 ianuarie 1935

Ce grele şi apăsătoare au fost pentru noi acele luni de ianuarie şi februarie ale anului 1935!…

 În acest răstimp, avusese loc între Părintele Iosif şi mitropolitul Bălan următorul schimb de scrisori. Le redăm mai jos, spre a se vedea cum au izbucnit dintr-o dată, la suprafaţă, cele ce se pregătiseră în ascuns şi cum se deformează faptele, spre a-l scoate vinovat tot pe cel lovit pe nedrept:

 Înalt Prea Sfinţite Stăpâne,

Faţă de felul cum s-a desfăşurat consfătuirea noastră de ieri, 30 dec. (unde i se comunicaseră măsurile de constrângere), cu regret Vă aduc la cunoştinţă că – pentru moment – am încetat redactarea şi tipărirea foii «Oastea Domnului» a cărei proprietate îmi aparţine, fiind fondatorul şi creatorul ei.

O dată cu aceasta, Vă rog a dispune să nu mai figurez pe frontispiciul foii «Lumina Satelor» ca redactor.

Mi-am înaintat şi demisia din postul ce l-am avut, după ce, din cauza bolii, nu mai sunt capabil de serviciu… (mai mult…)

INTRAŢI ÎN ANUL CEL NOU CU HOTĂRÂRE CONTRA PĂCATELOR!…

Am ajuns iarăşi în pragul Anului Nou, când oamenii îşi do­resc „an nou fericit”. Dar din această urare parcă lipseşte Evanghe­lia, pentru că oamenii îşi poftesc mai ales bunuri trecătoare: spor la ave­re, la bani, la vite, la sănătate etc. Iisus Mântuitorul însă a zis: „Feri­ciţi sunt cei curaţi la inimă”… Adică Mântuitorul a spus că fericirea stă acolo în lăuntrul omului, în inimă; şi iarăşi altă dată a spus că toate relele ies din inima oamenilor (Mc 7, 22). Aşa e şi azi. Fără o inimă curată şi curăţită de păcate, fericire adevărată nu este şi nu poate fi. (mai mult…)

DE CE SE ÎMBATĂ OAMENII LA ANUL NOU?

Eu socot că diavolul a scornit cu mare vicleşug această datină între creştini. Dia­volul vrea cu orice preţ să tul­bure mintea şi judecata omu­lui în noaptea Anului Nou şi în ziua de Anul Nou, ca nu cumva omul să-şi poată da seama cum stă cu afacerile sale sufleteşti şi să bage cumva de seamă că el merge înainte pe calea pieirii. În pragul Anului Nou tot creştinul ar trebui să-şi facă socoată cu sufletul său şi cu afacerile sale sufleteşti, dar în loc de această socoată diavolul a învăţat pe oameni să se îm­bete când trec pragul anului. Cu orice preţ şi cu orice chel­tuială, oamenii ţin la datina năroadă şi diavolească să-i afle anul cel nou beţi şi să se îm­bete în ziua de Anul Nou. Şi asta e una din pricinile că oa­menii trec dintr-un an într-altul fără de nici o schimbare sufle­tească. Cu păcatele cu care ies din anul cel vechi, cu acelea intră în anul cel nou şi tot cu acelea se apropie şi de ca­pătul anului şi de… groapa din cimitir. «Lumina Satelor» nr. 1 / 13 ian. 1924, p. 1

Părintele Iosif Trifa la zile de sărbătoare Editura Oastea Domnului,Sibiu, 2016

WhatsApp chat