Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Mărturii

Mărturii

Mărturii din viața fraților: Lucrarea Domnului din închisoare (II)

Hotărârea de a mă preda Domnului

Într-o după-masă, stând pe pat în celula mea, deodată am fost împins de o forţă puternică, nevăzută şi am fost îndem¬nat să mă duc la fratele Marini, să mă predau Domnului. Nu mai puteam rămâne în starea aceasta, cu păcatele neiertate. Ele apăsau asupra conştiinţei mele ca un munte de fier, pe care nu-l mai puteam suporta.
Când am intrat în celulă, am văzut pe fratele Marini citind în Biblie, cu faţa lui blândă, cum era el, care-mi in¬spira pace şi linişte, pe care eu nu le aveam.
M-am aşezat lângă el şi am început să-i mărturisesc gân¬dul şi dorinţa care m-au dus la el, să mă predau Dom¬nului, dar nu ştiu cum să fac lucrul acesta. Iar el mi-a răspuns:
– Foarte simplu, domnule doctor! Pentru acest lucru nu trebuie cine ştie ce formă sau dogmă să fie îndeplinită. Ne aşezăm amândoi pe genunchi în faţa Domnului. Dum¬neata să te rogi Domnului aşa cum ştii, să-ţi mărturiseşti păcatele înaintea Lui, să-I ceri iertare pentru ele… Şi Domnul, Care este bun şi Care a venit tocmai pentru aceasta, ca să ridice păcatele noastre, te va ierta aşa cum a iertat pe toţi păcătoşii care au venit la El. El n-a scos pe nimeni afară niciodată. Te va ierta şi pe dumneata şi-ţi va da pacea Lui, care întrece orice pricepere omenească, îţi va da liniştea sufletească de care ai nevoie şi bucuria mântuirii despre care spui că nu le ai acum. (mai mult…)

„UNDE EŞTI?” (Facere 3, 9) VII

Doctore care, din lăcomia de bani, care este o închinare la idoli (Col 3, 5), îţi necinsteşti nobila-ţi profesiune, coborându-te la rolul îngrozitor de Irod ucigător de prunci! Domnul Dumnezeu Se adresează şi conştiinţei tale: „Unde eşti?”.

Ce răspuns poţi să-I dai Domnului conştiinţe­lor? Că Evele moderne te amăgesc iar pe ele le amăgeşte „şarpele”?

O, doctore Iroade! Nici o dezvinovăţire pentru păcat nu poţi avea (In 15, 22) nici tu, nici Evele amăgite de şarpe ca să-şi ucidă rodul pântecelui!

Părăseşte îndată şi pentru totdeauna această grozavă îndeletnicire şi întoarce-te la Dumnezeu cu lacrimi de căinţă, dacă ,,ştiinţa” nu ţi-a ucis cu to­tul credinţa în El! (mai mult…)

”La Crăciun nu m-am putut cumineca, căci sora cutare nu vorbeşte cu mine.”

O, fraţii mei şi surori iubite! Cât de mult ar trebui să ne cutremurăm în faţa lui Dumnezeu şi să ne gândim fiecare la starea noastră şi la viaţa noastră!

Nu sunt trei zile de când am fost într-un loc şi zicea o soră:

– Eu mă duc şi mă cuminec, că la Crăciun nu m-am putut cumineca, căci sora cutare nu vorbeşte cu mine.

– Vai, soră, i-am zis eu, dar cum poţi să te cumineci tu când nu vorbeşti cu sora ta? Du-te şi te împacă cu sora ta şi spune-i să te ierte. Şi s-a dus, dar i-a spus:

– Nu te iert în veci!

Aşa ai făcut tu, fariseule? Aşa aţi făcut voi, cele cinci fecioare nechibzuite? O, voi, toţi care faceţi aşa, niciodată voi nu o să vedeţi Împărăţia lui Dumnezeu! Voi, acelea care nu vă vedeţi cu surorile voastre… (mai mult…)

Hristos i-a spus omenirii tot ce a avut să-i spună.

CÂND AU AUZIT ACESTE CUVINTE

Unii din norod, când au auzit aceste cuvinte, ziceau: Acesta este cu adevărat Proorocul.

De acum, ultimul adevăr fiind grăit, Iisus a tăcut. A lăsat să lucreze mai departe Cuvântul şi Adevărul Său.
A lăsat minţile şi inimile care l-au auzit să-L primească sau să-L respingă.
Să-şi aleagă fiecare mântuirea sau osânda din Cuvântul auzit.

Oamenii, mai ales unii, vorbesc necontenit.
Nu-şi preţuiesc cuvântul. De aceea nu-şi preţuiesc nici tăcerea.
Vorbesc mereu. Şi, pentru că nu ştiu să tacă, uită ce au spus şi încep din nou cu altceva.
Ei înşişi, ştiind cât de fără valoare le este cuvântul, nu şi-l respectă, nu şi-l ţin şi nu şi-l preţuiesc ei în primul rând.
Iar ceea ce este prea mult se devalorizează.
Aşa este şi cuvântul omenesc. (mai mult…)

Dintre prietenii pe care îi ai, ţi-ai pus vreodată întrebarea câţi sunt cu adevărat prieteni?

Sunt eu un adevărat prieten?!…Ce presupune adevărata prietenie?!

Spunea cineva drag că “Prietenia se oferă celui care ţi-a câştigat-o prin oferirea prieteniei lui câştigate de tine”, şi aşa este.
Nu-i uşor să vorbeşti despre prietenie, cui nu i-a fost teamă, cui nu i-a trecut prin gând măcar odată, că nu a fost prietenul la care se aştepta prietenul, că nu s-a ridicat la înălţimea aşteptărilor lui?
Fiecare dintre noi avem nevoie de un prieten credincios, un prieten care să stea lângă noi la necaz, la neputinţe, să zâmbească alături de noi, să „zboare” cu noi, şi la nevoie chiar să plângă alături de noi.
Cu totii avem nevoie de de un prieten cu care să putem sta de vorbă, fără a fi nevoiţi să-i tot spunem ” vezi să nu mai spui la nimeni, să rămână între noi”. (mai mult…)

Vreţi să ştiţi dacă o adunare are Duhul Sfânt sau nu?

…DUHUL SFÂNT NU FUSESE DAT ÎNCĂ…

Fiindcă Iisus nu fusese proslăvit.
Semnul că îi este dat cuiva Duhul Sfânt este acesta: dacă Iisus este proslăvit prin el.
Până când cineva nu-L proslăveşte şi până nu-L înalţă pe Hristos, el nu poate să aibă Duhul Sfânt.
Iar cine are Duhul Sfânt, acela nu face altceva decât Îl proslăveşte pe Iisus
nu numai prin cuvintele lui sau prin scrisul său,
nu numai prin cântările şi prin rugăciunile sale.
Ci mai ales prin viaţa zilnică şi prin faptele sale zilnice, smerite şi adânci, făcând ca Lucrarea Domnului să crească şi în număr, şi în unitate, şi în binefaceri unde lucrează el.

Vreţi să ştiţi dacă o adunare are Duhul Sfânt sau nu?
Vreţi să cunoaşteţi dacă o familie, o lucrare, un om au Duhul Sfânt sau nu? (mai mult…)

Pregătindu-se spre întâmpinarea sărbătorii minunate a Naşterii Domnul Iisus.

Acuma suntem în postul Crăciunului, aşteptăm Naşterea Mântuitorului, aşteptăm Naşterea Fiului lui Dumnezeu, Care a venit în lume să-i mântuiască pe cei păcătoşi, Care a venit în lume să ridice păcatele lumii, Care a venit în lume să-Şi dea viaţa pentru toţi oamenii.

Toţi copiii se nasc ca să trăiască…

El S-a născut ca să moară!… Să moară pentru noi toţi. Dacă El n-ar fi murit, noi nu ne-am fi putut ridica niciodată ochii cu nădejde spre mântuirea lui Dumnezeu. El a venit să moară pentru noi toţi, în locul nostru, şi El Şi-a dat Via­ţa ca să avem iertarea şi răscumpărarea păcatelor.

Cel mai mare lucru este iertarea păcatelor.

Suntem în vremea postului… Foarte mulţi s-au mărturisit şi s-au împărtăşit, poate că… Alţii poate că vor face acest lucru, pregătindu-se spre întâmpinarea sărbătorii minunate a Naşterii Domnul Iisus. Dar oare ne-am pus noi întrebarea cu adevărat: în mărturisirea aceasta, în această Taină a Pocăinţei, am pus noi cu adevărat tot sufletul nostru, lacrimile noastre, gândul nostru hotărât de a ne întoarce la Dumnezeu şi a ne mărturisi cu adevărat în faţa lui Dumnezeu, ca să căpătăm iertarea păcatelor? (mai mult…)

Mărturii din viața fraților: Lucrarea Domnului din închisoare

Aici la închisoare, fratele Marini era într-o cameră mai mare, împreună cu mai mulţi deţinuţi ţigani, proveniţi din hoţi, tâlhari şi criminali. Aceştia erau nişte oameni foarte răi. Mereu se cer¬tau între ei, vorbeau tot felul de vorbe urâte şi murdare şi înjurau îngrozitor. Fratele Marini le citea din Biblie şi le vorbea despre Domnul Iisus şi despre mântuire. Dar ei nu luau în seamă, râ¬deau de el şi-l batjocoreau, îl înjurau şi-i mâncau mân¬carea. Suferea mult din cauza acestor oameni şi, cum era el mai slab şi mai suferind, începu să se îmbolnăvească.
Dar Domnul nu părăseşte niciodată pe copiii Săi şi l-a izbă¬vit şi pe fratele Marini din această încercare, din această sufe¬rinţă printr-o împrejurare minunată. Lui Dumnezeu nu-I lipsesc niciodată nici mijloacele, nici împrejurările, ca să-i izbăvească pe ai Săi. Şi izbăvirea a venit. Iată şi împrejurarea prin care a venit.
Într-o zi, se deschide uşa celulei, intră un necunoscut şi întreabă: (mai mult…)

„UNDE EŞTI?” (Facere 3, 9) VI

Slujbaş necinstit, care iei mită sau furi ,,cu acte legale”! „Cu acte legale” poţi înşela buna credinţă a controlorilor şi a inspectorilor tăi pământeşti, dar Controlorul suprem al tuturora vede toate nelegiu­irile tale acoperite cu muşamaua „formelor legale”! Pe El nu-L poţi minţi! Glasul Lui te strigă şi pe ti­ne: „Unde eşti?”.

Nu-L auzi? Nu mai simţi nici o mustrare de conştiinţă? Păcatul lăcomiei ţi-a întunecat cu totul conştiinţa?

Nu-ţi dai seama că aici te aşteaptă puşcăria, iar dincolo, în veşnicie, iadul?

Stai! Opreşte-te!

Pune pentru totdeauna capăt ticăloşiilor şi în­toarce-te la Dumnezeu! Căci El nu vrea pieirea păcătosului, ci întoarcerea lui!

va urma

Eftimiu Florea din „Unde eşti?” Editura Oastea Domnului Sibiu, 2015

Când stai la popas, ce scoţi din traistă?

Ne-am gândit în dimineaţa aceasta la sfârşitul nostru?
Cu ce mă duc?
Când stai la popas, ce scoţi din traistă?

Sfântul Apostol Petru, referindu-se la acest sfârşit, aminteşte cuvântul din Psalmi că „la Dumnezeu o mie de ani este ca ziua de ieri care a trecut, ca o strajă de noapte. Nimeni nu ştie când va fi sfârşitul de aceea în slujbele noastre zicem: „Sfârşit creştinesc vieţii noastre, fără durere, neînfruntat, în pace şi răspuns bun la înfricoşătoarea judecată a lui Hristos să cerem“.

Cu ce ne ducem? Răspunsul este simplu. O singură privire aruncată în trecut, luminată de cuvintele Mântuitorului: „Privegheaţi şi vă rugaţi ca să nu intraţi în ispită“, poate da răspunsul cel mai clar. Cum ne-a fost inima în tot acest timp?

Dumnezeu vrea inima noastră, vrea o inimă sinceră, „Fiule dă-Mi inima ta”….Vrea inima noastră….Dacă încă nu a venit sfârşitul…dacă încă mai avem timp este pentru că Dumnezeu ne iubeşte şi ne-a mai dat timp ca să ne salvăm. Ne rabdă, ne îngăduie, doar-doar ne-om ridica.

Îndrăznesc să spun că inima este traista din întrebarea de mai sus, dacă inima este curată vom scoate din ea doar lucruri minunate, dacă nu, nu.

Sorin

WhatsApp chat