Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Oastea Domnului

Oastea Domnului

„Eu sunt lumina lumii“

Pogorârea Duhului Sfânt prilejuieşte şi anul acesta împlinirea bucuriei ostaşilor Domnului de a poposi la Sibiu în adunare „de Sărbătoare”, întâlnire ce se va desfăşura cu binecuvântarea Înaltpreasfinţiei Sale, Dr. La­u­renţiu Streza, Mitropolitul Ardealului. Adunarea de Tineret, intrată deja în tradiţia marilor adunări ce se desfăşoară la Sibiu, are ca temă „Munca şi lenea duhovnicească”

Bibliografie: „Munca și lenea” – autor: Preot Iosif Trifa, Editura Oastea Domnului, Sibiu. Cartea cuprinde meditaţii şi învăţături despre munca şi lenea duhovnicească dar şi despre munca şi lenea trupească. Cartea a fost tipărită pentru prima dată în anul 1936 în 10.000 exemplare.

„Să fie lumină!“ – a zis Dumnezeu la facerea lumii. Această lumină n-a fost numai a soarelui, ci a fost şi lumina sufletului; a fost lumina care l-a luminat pe Adam, omul cel dintâi. Aceasta era o lumină curată şi desăvârşită. Întuneric nu se afla în ea. Dar din greşeala din grădina Edenului, întunericul s‑a amestecat cu lumina, binele cu răul – şi pe urmă întunericul a biruit lumina. Întuneric mare s-a făcut iar peste tot pământul; un fioros întuneric sufletesc. (mai mult…)

ADEVĂRUL, CÂND ÎL AI

Adevărul, când îl ai,
se cunoaşte-n ochi şi-n grai,
că-s privirile senine,
fără teamă, nici ruşine.

Adevărul, când îl ţii,
drept te duci şi drept revii,
nu ţi-s căile sucite,
ci-s curate şi sfinţite.

Adevărul, când trăieşti,
străluceşti oriunde eşti,
chiar de-ai fi-aruncat în tină,
viaţa ta va fi lumină.

Adevărul, când îl spui,
n-avea frica nimănui,
orişicine-ar fi să-l ştie,
apără-l cu vrednicie.

Adevărul, când l-înalţi,
fii lumină celorlalţi,
căci oricine-ai fi, oriunde,
Adevărul nu te-ascunde.

Adevărul, când iubeşti,
asculta-l-vei până eşti,
cât îl vei urma întruna,
el ţi-e crucea, el cununa.

TRAIAN DORZ din ”Cântări de Sus”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

CEVA DESPRE „APA CEA VIE”

În anul 1929 am început, prin foaia «Lumina Satelor», învăţăturile despre Duhul Sfânt. Am împărţit învăţăturile în patru părţi principale. În anul 1929 am dat învăţăturile generale despre Duhul Sfânt, despre lucrarea Sa, despre Duhul Sfânt în­văţătorul, Mângâietorul etc.

Am purces apoi la cele 3 simboluri (icoane) ale lucrării Duhului Sfânt: vântul, focul şi apa.

Despre vântul cel ceresc am vorbit pe larg în foaia «Oastea Domnului» anul I. Despre focul cel ceresc am vorbit anul trecut şi anul acesta. Mai avem două prelegeri despre focul cel ceresc şi apoi trecem la apa cea vie. Duhul Sfânt e şi apa cea vie, apa vieţii de care vorbesc Scripturile.

Începem aceste învăţături în le­gătură cu evanghelia de duminică, în care Domnul vorbeşte despre apa cea vie.

Samarineanca nu L-a înţeles pe Mântuitorul când îi vorbea despre apa cea vie. Şi nu e mirare. Nici apostolii nu L-ar fi înţeles. Apa cea vie de care vorbea Domnul erau darurile Duhului Sfânt. Apa cea vie era o învăţătură nouă. Era un dar nou. Era un dar închis încă în fântâna darurilor cereşti. Era un dar ce aştepta moartea Domnului, ca să se reverse în lume. (mai mult…)

Noi nu suntem aici singuratici, nici nu suntem veşnici.

Când i-a vorbit lui Iuda: „Ce ai de făcut, să faci mai repede”, au înţeles că Mântuitorul îi spune să ducă să cumpere de-ale mâncării pentru Paşti. N-au înţeles… Când a vorbit cu samariteanca, ea nu înţelegea. De-atâtea ori vorbim cu oamenii – şi chiar cu fraţii şi cu credincioşii – şi nu ne înţelegem deplin gândurile fie dintr-un motiv, fie dintr-altul: fie n-avem noi cuvinte de ajuns, fie n-au ei, ceilalţi, înţelegere de-ajuns. Şi-atunci spunem despre un lucru şi suntem înţeleşi despre altul. Şi această neînţelegere şi nepotrivire de gânduri creează apoi stări diferite şi împotriviri. Şi din cauza aceasta lucrurile nu merg, de multe ori, cum ar trebui să meargă. Însă dacă noi avem Duhul Domnului în noi şi ne străduim ca duhurile noastre să fie liniştite în faţa lui Dumnezeu şi gata să asculte Cuvântul Său, Dumnezeu ne dă înţelepciunea care vine de Sus şi care ne ajută apoi să ne pătrundem inima şi gândurile de acelaşi adevăr care să ne facă nu numai să nu ne despărţim unii de alţii, ci ne încheagă strâns, pentru că ne înţelegem cu inima, nu cu buzele şi cu cuvintele. Fiindcă o astfel de înţelegere este cea adevărată. Şi pe asta a dorit Domnul s-o stabilească şi între El şi noi, şi între noi şi noi, unii cu alţii. (mai mult…)

Închinarea în Duh şi în adevăr – Duminica a V-a după Paşti (a Samarinencei)

Evanghelia de la Ioan 4,5-42

1. Evanghelia mărturiilor despre Hristos. Evanghelia de astăzi ne dezvăluie taine adânci şi ne conduce în însuşi miezul vieţii duhovniceşti. Se ştie că Evanghelia de la Ioan îşi propune să ne ofere mărturii despre Hristos – de la cea din Prolog (1,1-18) și de la cea a Sf. Ioan Botezătorul (1,26-36; 3,27-30), la cea a lui Pilat, prin „titlul” pus pe Cruce (19,19-22) şi până la cea a evanghelistului însuşi (20,35; 21,24) – cu scopul, zice Sf. Evanghelist Ioan, „ca să credeţi că Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, şi, crezând, să aveţi viaţă în numele Lui” (20,31). În Evanghelia de astăzi ni se oferă noi astfel de mărturii: mai întâi femeia samarineancă (In 4,29) şi apoi „mulţi samarineni” (v. 39 şi 41) din acel oraş au crezut în Iisus şi au mărturisit că „Acesta este cu adevărat Hristosul, Mântuitorul lumii” (v. 42).

Pericopa însă are valenţe multiple. Ca mai peste tot în Evanghelia de la Ioan, şi în această pericopă ideile se desfăşoară pe planuri suprapuse, completându-se şi clarificându-se reciproc. Iisus, Care rămâne mereu personajul central, determină reacţiile celorlalte personaje sau grupuri de personaje – femeia samarineancă, ucenicii, locuitorii cetăţii –, astfel încât, atât prin faptele istorisite cât şi prin succesiunea ideilor enunţate, cititorul este condus la înţelegerea aspectelor celor mai importante ale credinţei şi ale vieţii creştine. (mai mult…)

COBOARĂ ZIUA

Coboară ziua-nspre-asfinţit
ca viaţa-n bătrâneţe,
lumina-i trece liniştit
spre-o altă tinereţe.

Crezând aceleiaşi porunci
ce le-a-ntocmit cărare,
trec toate-urmând mereu de-atunci
eterna ascultare.

Nici unele nu stau din drum,
nici nu se-abat din cale,
ci toate ţin, ca-ntâi, şi-acum
porunca Voii Sale.

Urmează după noapte zi
şi iarnă după vară,
merg toate-toate cum ar fi
întâia zi şi seară…

…Învaţă-mă, firesc amurg,
eternele poveţe
prin care zilele să-mi scurg
spre-o altă tinereţe.

Şi când, cu-n ultim asfinţit,
viaţa mea-nceta-va,
să-i moştenesc desăvârşit
nemaiapusă slava.

TRAIAN DORZ din ”Cântări de Sus”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

Nu trebuie să mergi misionar în Africa – noi avem aici atât de mult de lucru

Să-i ajutăm pe ţigani să cunoască Evanghelia

Este la noi un obicei urât şi păgân de a avea numai batjocuri la adresa ţiganilor. În faţa Evangheliei, şi ţiganii stau alături de noi şi noi alături de ei… Am adus din Germania Evanghelii scrise pe limba ţiganilor, pentru ca să trezim şi în ei cunoştinţa Mântuitorului. Rugăm pe cititorii noştri să ajute răspândirea acestor Evanghelii printre ţigani. Poate mulţi le vor citi din curiozitate, iar apoi vor afla în ele pe Mântuitorul. Nu trebuie să mergi misionar în Africa – noi avem aici atât de mult de lucru printre cei care nu cunosc pe Mântuitorul şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos…“

( «Lumina satelor» nr. 22, din 28 mai 1926)

La această iniţiativă s-a răspuns prea puţin şi se răspunde chiar şi azi prea puţin. Încă nu s-a ridicat nici un suflet de lucrător pentru Domnul ca să-şi ia mai hotărât asupra sa, ca o sarcină de la Domnul, vestirea Evangheliei printre ţigani. (mai mult…)

Duminica a V-a după Paști (a Samarinencii)

Arhivă articole pe acest subiect:

(In. 4, 14) Dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta în veac, căci apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor de apă curgătoare spre viaţă veşnică.

 Noi trebuie să ştim că Mântuitorul aici numeşte harul Duhului Sfânt apă. Căci oricine bea din apa aceasta, va avea darul învăţăturilor dumnezeieşti izvorând din sine în mod stăruitor. El nu mai are nevoie de mustrare de la alţii. Ci mai mult, este de-ajuns să îndemni pe cei care însetează după Cuvântul dumnezeiesc şi ceresc, ca ei să trăiască în viaţa acesta de pe pământ împreună cu sfinţii profeţi şi cu apostolii. Ei sunt moştenitorii misiunii acestora, despre care s-a scris: “Scoateţi apă cu bucurie din izvoarele mântuirii” (Isaia 12, 3).

(Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia lui Ioan, 2.4, traducere pentru Doxologia.ro de Iosif Agaton)

Iată ce a putut face o samariteancă a Domnului în cetatea ei. – Pr. Iosif Trifa

ACELA PE CARE VOI NU-L CUNOAŞTEŢI (In 1, 27) – Pr. Vasile Ouatu (mai mult…)

În Samaria a trimis Dumnezeu o samariteancă.

din vorbirea fratelui Popa Petru (Săucani)
la nunta de la Ciula – mai 1981

Pe paginile Scripturii rămâne până la sfârşitul veacurilor capitolul 4 din Evanghelia de la Ioan, unde se vorbeşte despre o trezire în Samaria. În Samaria a trimis Dumnezeu o samariteancă. Nu ştiu dacă ne-am gândit noi vreodată ce loc era Samaria; ce oameni erau acolo. Nişte oameni străini, nişte oameni venetici, nişte oameni aduşi de departe… Şi venind ucenicii amărâţi, Îi spun Domnului:

– Doamne, nici pe bani, nimeni nu ne-a dat o bucată de pâine… Haidem să rugăm pe Tatăl Ceresc să trimită foc din cer şi să-i ardă! Dar Domnul Iisus le zice:

– O, dragii Mei copilaşi pentru care m-am rugat Eu o noapte întreagă… Voi de ce duh sunteţi însufleţiţi când doriţi să piară oameni? N-a venit Fiul Omului să piardă, ci să mântuiască ce era pierdut. (mai mult…)

Munca şi Oastea Domnului

Pogorârea Duhului Sfânt prilejuieşte şi anul acesta împlinirea bucuriei ostaşilor Domnului de a poposi la Sibiu în adunare „de Sărbătoare”, întâlnire ce se va desfăşura cu binecuvântarea Înaltpreasfinţiei Sale, Dr. La­u­renţiu Streza, Mitropolitul Ardealului. Adunarea de Tineret, intrată deja în tradiţia marilor adunări ce se desfăşoară la Sibiu, are ca temă „Munca şi lenea duhovnicească”

Bibliografie: „Munca și lenea” – autor: Preot Iosif Trifa, Editura Oastea Domnului, Sibiu. Cartea cuprinde meditaţii şi învăţături despre munca şi lenea duhovnicească dar şi despre munca şi lenea trupească. Cartea a fost tipărită pentru prima dată în anul 1936 în 10.000 exemplare.

Oastea Domnului are şi munca cea trupească şi cea duhovnicească.
Să ne ţinem pe linia învăţăturilor Sfântului Apostol Pavel

Arătam cum satan se amestecă şi acolo unde se vesteşte Evanghelia. Oriunde se vesteşte cu putere Evanghelia, satan ridică fel de fel de bănuieli: ba că predicatorul predică din interes, ba că e un leneş căruia nu-i place munca, ba că e din greu plătit etc. Şi arătam cum apăra Apostolul Pavel vestirea Evangheliei faţă de astfel de atacuri. Făcea totul – lucra din greu şi cu mâinile sale – numai să nu smintească cu ceva vestirea Evangheliei.

Pe linia aceasta, trasă de marele Apostol, ne-am ţinut şi ne ţinem şi noi cu vestirea de la Oastea Domnului.

De la început noi am ferit mişcarea aceasta de orice taxe şi contribuţii obligatorii. Oastea Domnului e doar singura societate care n-are taxe; n-a pornit la drum cu taxe şi n-are nici un fel de taxe şi greutăţi băneşti pentru membrii ei. Şi am făcut acest lucru anume ca să ferim vestirea Evangheliei şi vestirea mântuirii de orice fel de sarcini şi de orice fel de bănuială. Domnul singur ştie cât am răbdat, cât ne-am lipsit, cât am suferit, dar obligatoriu n-am cerut de la nimeni nimic; anume ca să ferim vestirea Evangheliei de sarcini şi bănuieli. (mai mult…)