Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home oasteadomnului

oasteadomnului

Ogorul, Lucrătorul şi Roadele

„…Şi nu era nici un om care să lucreze pământul…” (Genesa 2,5)

În anii de după război, ogorul Evengheliei se umpluse de neghină, de zeci şi sute de mii de „morţi”. „Plugul” ruginise, uitat în bisericile ruinate de tunurile generalului Bucov şi, deşi se vorbea despre independenţă oamenii erau din ce în ce mai robiţi de păcate. E adevărat, poporul român îşi câştigase prin multe sacrificii independenţa dar, aceasta era una trupească ci nici decum una sufletească, adevărata robie a omului se adâncea din ce în ce mai mult. Ogorul duhovnicesc se înţelenea pe zi ce trecea tot mai mult, se simţea nevoia urgentă de Hristos şi de lucrători care să-L aducă pe Hristos la oameni şi pe oameni la Hristos. În vâltoarea acestor vremi, Dumnezeu priveşte spre România şi simte ceea ce a simţit de atâtea ori privind la faptele oamenilor, tristeţe, părere de rău, durere, amărăciune şi toate acestea deoarece oamenii se depărtase atât de mult de El. (mai mult…)

România este o comoară îngropată (aşa a zis un străin despre noi)

Şi are multă dreptate. Vedem şi noi că suntem o ţară plină cu toate comorile.

Doar nici o altă ţară din lume nu e binecuvântată de la Dumnezeu cu atâtea daruri ca ţara noastră. Avem tot ce ne trebuie în ţară la noi: bucate, vite, sare, păduri, băi, petrol etc., şi totuşi stările din ţara noastră nu sunt aşa cum ar trebui să fie.

Suntem săraci într-o ţară bogată şi plină de comori. Străinul englez care a zis vorbele de mai sus găseşte pricina acestui lucru în aceea că nu ştim pune în valoare bogăţiile ţării noastre prin muncă şi pricepere. Va fi şi aceasta una din pricini, dar, pe lângă asta, mai avem una.

Ţara noastră are şi comori sufleteşti îngropate. (mai mult…)

DUMINICA CRUCII – Tâlcuirea evangheliei printr-o rugăciune

Acum duminică avem Duminica Sf. Cruci, cu evanghelia despre purtarea crucii. Am tâlcuit pe larg aceasta evanghelie acum e anul, în «Lumina Satelor». Acum vom da tâlcul ei printr-o rugăciune.

 

Rugăciune

Iisuse, preadulcele meu Mântuitor! Îţi mul­ţumesc că ai aşezat pe umerii mei crucea şi m-ai chemat să merg după Tine. O, cât de mult a lucrat dragostea Ta şi darul Tău până m-ai făcut să înţeleg această cruce şi m-ai învăţat să o port. Era o vreme când nici habar nu aveam despre ce înseamnă să port crucea şi să mă lepăd de mine. Mă înduioşam de crucea şi suferinţele Talc, dar eu nu voiam să sufăr nimic. Toate silinţele mele se strângeau într-un singur punct: să am un trai tihnit, plin de toate plăcerile şi desfătările cele lumeşti şi trecătoare. Plângeam regulat în săptămâna Patimilor Tale, dar pentru cea mai mică greşeală săream în capul de-aproapelui meu. În viaţa mea totul era „eul” meu. Nimic pentru Tine, nimic pentru alţii, totul pentru mine şi inte­resele mele. O, ce viaţă mincinoasă era aceasta! (mai mult…)

WhatsApp chat