Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Pasunile Dulci

Pasunile Dulci

Oricine iubeşte cu adevărat poporul său şi familia sa, acela caută să facă totul spre binele lor.

1. Orice mădular al Lucrării Domnului trebuie să aibă necurmat o grijă sfântă, ca să nu dea niciodată vrăjmaşului un prilej ca frăţietatea noastră şi Numele Domnului nostru să fie batjocorite pentru vreun păcat al cuiva.
Vrăjmaşul aude repede.
Să nu facem şi să nu spunem niciodată vreun rău, pentru ca el să nu poată niciodată spune vreun rău despre noi.

2. În vremile normale nu i nevoie de minuni.
Dar în ceasurile crâncene este atâta nevoie de ele!
Fără minuni, mulţi dintre noi n am fi putut fi salvaţi,
prin câte astfel de ceasuri am trecut. (mai mult…)

SLUJIRE ŞI RĂSPLATĂ

1. Maica Domnului fusese aceea care cea dintâi auzise din gura trimisului ceresc Vestea Cea Bună, adică Evanghelia.
A fost ea însăşi atât de adânc fiica Adevărului, încât s a putut învrednici să fie Maica Lui!
A fost atât de mult o slujitoare, încât a putut ajunge o veşnică Stăpână.

2. Iată ce mare har pot să fie nu numai părinţii credincioşi pentru fiii lor, ci şi fiii aleşi, pentru părinţii lor.
Binecuvântaţi sunt nu numai fiii, din pricina părinţilor lor sfinţi, ci şi părinţii, din pricina unor copii sfinţi.
Binecuvântat este nu numai credinciosul, din pricina Domnului, ci şi Domnul, din pricina unui adevărat credincios al Său.
Tot ceea ce este binecuvântat de Dumnezeu este şi pricină de binecuvântare pentru El. (mai mult…)

Ce curată şi ce vrednică de respect ne apare Preasfânta Fecioară Maria, Maica Domnului nostru!

9. „Plecăciune ţie – îi spune îngerul dumnezeiesc Maicii Domnului –, ţie, căreia ţi s a făcut mare har. Domnul este cu tine.
Binecuvântată eşti tu între femei…”
Iată cum vorbeşte o gură sfântă unui vas sfânt, ales de Dumnezeul Sfinţeniei
pentru cea mai dumnezeiască dintre toate lucrările făcute printr o fiinţă omenească direct de Dumnezeu.

10. Acest înger puternic, care vorbeşte în Numele Puterii Dumnezeieşti şi care în toate celelalte misiuni ale sale a vorbit oamenilor poruncitor şi aspru, chiar şi Sfântului Apostol Petru (Fapte 12, 7 8),
Fecioarei Preasfinte îi spune: „Plecăciune ţie… Tu ai un mare har”.
Nimeni dintre oameni nu i a mai vorbit ei vreodată astfel.
O, cât de rău ştim vedea noi – şi cât de puţin ştim vorbi frumos! (mai mult…)

Despre Maica Domnului

”Preasfântã Maicã a Domnului nostru Iisus, – cât de bine se vede cã Tu nu L-ai avut decât pe El, fiindcã pe Cruce El Te-a încredințat Sfântului Ioan, ucenicul cel mai statornic și iubit, spre a-ți fi fiu și sprijinitor în locul Fiului și Dumnezeului Tãu, care mergea la Tatãl.
Rãmânând a nimãnui pe lume, ucenicul iubit Te-a luat la el acasã, ca pe mama fãrã nici un fiu.
Cât de vinovați sînt cei care vorbesc altfel, necunoscând Scripturile ți înjosind pe Dumnezeu.” (Traian Dorz, din ”Mãrgãritarul Ascuns”) (mai mult…)

Setea şi izvorul – cuvinte despre post

… Că trebuie să postim toate posturile, asta o ştim cu toţii. Că trebuie să le postim întocmai cum au fost aşe­zate de la început, şi asta o ştim, poate, iar unii o mai şi împlinim, deşi acest lucru nu trebuie să‑l trâmbiţăm, că ştie Domnul Dumnezeu cât poate şi cât face fiecare din împlinirea poruncilor înfrânării… Dar sunt mereu tot mai puţini cei care se mai interesează de asta acum, când lumea face tot ce poate spre a se îmbolnăvi şi a muri cât mai grabnic de îmbuibare şi de desfrâu.

Dincolo de oprirea de la mâncare sau de la anumite mâncări, în toate zilele rânduite postului sau numai în anumite zile deosebite, cine mai gândeşte şi la cele care mai trebuie nea­părat să însoţească adevăratul post? Câţi gândim, câţi luăm seama şi mai ales câţi ne oprim, ferindu‑ne de ceea ce credem că ne este îngăduit oricând? Câţi renunţăm la dorinţa la care credem că avem dreptul în orice timp? (mai mult…)

Oricât de greu ne ar fi, totuşi nu i bine să ne plângem.

14. Binefacerile Domnului faţă de fiecare dintre noi sunt atât de multe, atât de felurite şi atât de neîntrerupte, încât în orice loc, în orice vreme şi în orice stare suntem datori să-I înălţăm lui Dumnezeu cântările laudelor şi ale mulţumirii noastre.
Dacă I-am mulţumi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile (I Tes 5, 18) aşa cum ni se porunceşte, întradevăr, n-am mai avea timp să ne plângem sau să cârtim pentru nimic. (mai mult…)

Postul este neplăcut omului firesc

Despre însemnătatea postului, ştim cu toţii. Despre roadele lui, suntem încredinţaţi mulţi… Dar despre felul cum trebuie împlinit postul, ştim încă prea puţin; însă despre fericirea împlinirii acestora cu fapta nu ştim câţi ştim.
Că trebuie să postim toate posturile, asta o ştim cu toţii. Că trebuie să le postim întocmai cum au fost aşe­zate de la început, şi asta o ştim, poate, iar unii o mai şi împlinim, deşi acest lucru nu trebuie să‑l trâmbiţăm, că ştie Domnul Dumnezeu cât poate şi cât face fiecare din împlinirea poruncilor înfrânării… Dar sunt mereu tot mai puţini cei care se mai interesează de asta acum, când lumea face tot ce poate spre a se îmbolnăvi şi a muri cât mai grabnic de îmbuibare şi de desfrâu. (mai mult…)

Despre Maica Domnului

”Preasfântã Maicã a Domnului nostru Iisus, – cât de bine se vede cã Tu nu L-ai avut decât pe El, fiindcã pe Cruce El Te-a încredințat Sfântului Ioan, ucenicul cel mai statornic și iubit, spre a-ți fi fiu și sprijinitor în locul Fiului și Dumnezeului Tãu, care mergea la Tatãl.
Rãmânând a nimãnui pe lume, ucenicul iubit Te-a luat la el acasã, ca pe mama fãrã nici un fiu.
Cât de vinovați sînt cei care vorbesc altfel, necunoscând Scripturile ți înjosind pe Dumnezeu.” (Traian Dorz, din ”Mãrgãritarul Ascuns”) (mai mult…)

A ține seama de trecut, este o mare înțelepciune.

Pășunile dulci12 – A ține seama de trecut, este o mare înțelepciune.
Nimeni nu se va putea îndrepta niciodatã în viitor dacã nu-și va aduce aminte ca sã tragã învãțãturã din cele petrecute mai demult.
Toatã istoria trecutului este o carte plinã de învãțãminte, de care orice om care vrea sã ajungã bine, trebuie sã ținã seama cu grijã.

13 – Nimeni dintre noi n-a crescut învãțat.
Pânã la noi, câți înaintași ai noștri au muncit din greu, au luptat și s-au jertfit pentru ca noi astãzi sã ne putem bucura de o stare pe care ei, sute și mii de ani, n-au avut-o, dar au muncit pentru ca s-o avem noi.

14 – Câte mijloace care ne ușureazã și ne înfrumusețeazã astãzi viața noastrã, pãrinții noștri nu le-au avut.
Câtã experiențã ne-a rãmas de la ei!
Câte învãțãminte din munca și din lupta lor!
Câte binefaceri în urma jertfelor lor!
Cât de îndatorați le suntem!
Cât de recunoscãtori trebuie sã le fim! (mai mult…)

Primirea și darea

Pășunile dulci1. Numai dacă omul este un nebun sau un nepăsător îşi închipuie că tot ce are el este al lui. Acel om aruncă nepăsător şi cheltuieşte vinovat ceea ce nu este al său. Şi pentru care nu vrea să se mai gândească deloc că va trebui să răspundă. Însă omul înţelept şi chibzuit ştie că nici el nu este al său. Şi se va purta cu toate totdeauna aşa ca să poată da socoteală oricând Adevăratului Stăpân.

2. Ce minunat, ce binecuvântat şi ce strălucit este acel suflet care nu şi păstrează pentru sine decât partea puţină ce i se cuvine, doar cea de care are strictă nevoie, din ceea ce i s a dat. Iar cea mai mare parte o dă spre ceilalţi, pentru care a primit o. Ca robul înţelept pe care l a pus Stăpânul său peste slugile Sale… ca să le dea (Mt 24, 45 51).

3. Celor iubiţi ai Lui, pentru că ei ştiu să pună totul în slujba mângâierii, Dumnezeu le face parte neîncetat de mângâiere. Le dă ocazii s o împartă altora, spre a avea totul pentru veşnicie. Căci ei ştiu că nu avem decât ceea ce dăm altora. Din câte am cunoscut trăind pe lume, n am aflat un mai mare har decât aceasta. (mai mult…)

  • 1
  • 2
WhatsApp chat