Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Pe urmele Mântuitorului

Pe urmele Mântuitorului

Pe urmele Mântuitorului – Al 4-lea popas din drumul Crucii

Mântuitorul Se întâlneşte cu Maica Sfântă

Al 4-lea popas din drumul Crucii este locul unde tradiţia ne spune că Iisus mergând spre Golgota S-a întâlnit şi a vorbit cu Maica Sfântă. O placă pusă pe peretele străzii arată cu scrisoare acest loc. Îngenunchind în acest loc mi-am adus aminte de icosul ce se citeşte în biserică la slujba din Vinerea Mare: „Văzând Mieluşeaua pe Mieluşelul său trăgându-Se la înjunghiere, mergea după Dânsul zdrobită împreună cu alte femei, strigând aşa: Unde mergi, Fiule? Pentru ce faci această călătorie grabnică? Au doară mai este o altă nuntă în Cana şi acolo Te grăbeşti acum? Oare merge-voi cu Tine, Fiule, sau voi aştepta mai bine? Dă-mi un cuvânt, Cuvinte, nu mă trece tăcând, că Tu eşti Fiul meu şi Dumnezeul meu…” (mai mult…)

Pe urmele Mântuitorului – Al treilea popas din drumul Crucii.

Mântuitorul cade sub greutatea Crucii Pe lângă greutatea Crucii, Mântuitorul mai era slăbit şi de ranele, de loviturile, de bătăile ce căzuseră asupra lui în curtea lui Caiafa şi Pilat.

Sudori reci amestecate cu sânge picurau din fruntea Lui. Puterile I Se topeau. După ce înaintă puţin pe drumul Crucii, Mântuitorul căzu jos la pământ.

Soldaţii începură a-L lovi cumplit, dar după ce văzură că nu se poate ridica Singur, îl ajutară să Se ridice şi Îi puseră din nou Crucea pe umeri.

Locul acesta este al treilea popas – a treia staţiune – din drumul Crucii (Via Dolorosa). Pe acest loc e azi o biserică armeană.

Pe locul unde Mântuitorul a căzut doborât de greutatea Crucii şi a loviturilor, e azi un stâlp de piatră sfărâmată. Îngenunchez şi îmbrăţişând piatra sfântă încep să mă rog cu lacrimi fierbinţi.

Iartă-mă, Mântuitorule Bune, căci şi eu Te-am lovit cu fărădelegile mele. Ai căzut sub greutatea păcatelor şi fărădelegilor mele. Mărire îndelung-răbdării Tale, Doamne, mărire Ţie!

Părintele Iosif  Trifa din volumul “Pe urmele Mântuitorului“

Pe urmele Mântuitorului – Al doilea popas din drumul Crucii

Mântuitorul îşi ia Crucea pe umeri

Când Iisus Mântuitorul ieşi din curtea lui Pilat, un slujbaş Îi puse pe umeri Crucea pe care urma să fie răstignit. Iisus era slăbit de rane şi bătăi, dar nu şovăi şi nu se tulbură. El luă cu desăvârşită linişte Crucea ce I se dete. Acesta este al doilea popas din drumul Crucii.

Creştinilor! Aplecaţi-vă şi vă rugaţi, căci iată acum pe Mântuitorul plecat spre Golgota cu Crucea pe umeri. (mai mult…)

Pe urmele Mântuitorului – Întâiul popas din drumul Crucii

Şi acum, după această orientare, să ne întoarcem iarăşi la locul unde L-am lăsat pe Mântuitorul în curtea lui Filat, unde iudeii şi ostaşii se pregăteau să-L ducă spre răstignire. Spuneam mai înainte că pe drumul spre Golgota pe care a mers Mântuitorul cu Crucea pe umeri, sunt 14 opriri, adică 14 locuri unde S-a oprit lisus sub greutatea Crucii. Cel dintâi popas din drumul Crucii este locul unde s-a adus sentinţa de moarte a Mântuitorului, în curtea lui Pilat. Amintirea acestui loc se păstrează şi azi în clădirea aşa-numită „pretoriu”. O tăbliţă cu slove latineşti spune că aici a fost judecat la moarte Mântuitorul şi de aici a plecat spre Golgota. Dar despre acest loc am vorbit pe larg mai înainte. Când toate pregătirile răstignirii fură gata, iudeii şi ostaşii plecară să iasă cu Domnul afară din curte. Afară la poartă aştepta Crucea răstignirii pe care Mântuitorul trebuia să o ducă în spate până sus la Golgota. Din clipa în care Mântuitorul a luat Crucea în spate, începe o parte nouă – şi partea cea din urmă – a sfintelor Patimi.

(mai mult…)

Pe urmele Mântuitorului – Câteva lămuriri despre Drumul Crucii

Din curtea lui Pilat s-a început drumul Crucii. Aici I s-a pus Mântuitorului Crucea pe umeri şi a fost plecat spre Golgota. Înainte de a pleca cu Mântuitorul pe acest drum al vieţii şi mântuirii noastre sufleteşti, mă opresc puţin să dau unele orientări şi amănunte des­pre drumul Crucii.

La pagina 41 din această carte am publicat o hartă. In această hartă se văd înseninate cu numere locurile despre care am vorbit până aici şi despre care vom mai vorbi. In acea hartă se vede locul unde a fost Caiafa, (nr.43), unde Pilat a ţinut judecata (nr. 26) şi celelalte. (mai mult…)

Cu Domnul spre Ierusalim, în Duminica Floriilor

O, Iisuse, Scumpul meu Mântuitor! Mă alătur şi eu sufleteşte în această gloată ca un umil însoţitor al Tău. Învredniceşte-mă, Mântuitorule, şi pe mine să merg pe calea sfintelor Tale patimi, învredniceşte-mă, Doamne, şi-mi dă dar să pot atrage şi pe alţii în acest drum al mântuirii noastre sufleteşti.

Convoiul pleacă din Betania spre Ierusalim. În frunte merge Mântuitorul „călare pe mânzul asinei”. Merge ca o lumină pe care răutatea omenească n-o mai poate acoperi; merge ca o biruinţă pe care răutatea cărturarilor şi fariseilor n-o mai poate opri.

Apostolii păşesc în urmă tăcuţi, trişti şi îngânduraţi. De o săptămână încoace Mântuitorul le-a spus mereu tot lucruri grozave, prevestitoare de lucruri mari „pe care ei nu le înţeleg”.

Convoiul iată ajunge în dealul Măslinilor. Betania stă spre răsărit de la Ierusalim, după muntele numit al Măslinilor, la o depărtare cam de opt kilometri de Ierusalim.

Când, venind dinspre Betania, te iveşti în vârful Muntelui Măslinilor dintr-o dată se vede jos în faţă întreg Ierusalimul şi jurul lui. Din vârful muntelui, calea spre Ierusalim duce în jos, trecând peste valea Chedronului. Spre orientarea cititorilor dăm pe pagina 133 fotografia cu Muntele Măslinilor pe unde a venit Mântuitorul în Duminica Floriilor. (mai mult…)

Pe urmele Mântuitorului – O rugăciune pentru cei din Oastea Domnului

Parintele Iosif TrifaLa mormântul Mântuitorului am mers cu lumâ­nări pe care să le aprind şi pentru cei din Oastea Domnului şi pentru cititorii foii «Lumina Satelor». După ce am isprăvit cu rugăciunea mea personală am început să mă rog şi pentru dânşii, zicând:

„Eu mă rog Ţie, Mântuitorul meu, nu numai pentru mine, ci şi pentru acei pe care i-ai trezit prin mine din somnul păcatelor… mă rog pentru cei care s-au hotărât să iasă din ticăloşia patimilor rele şi să înceapă o viaţa nouă cu Tine… mă rog pentru cei care s-au strâns la luptă în Oastea Ta contra păcatelor… Mântuitorule Doamne, noi suntem nişte fiinţe slabe şi neţndincioase. Farade Tine noi nu putem face nimic. Fără de Tine nu ne putem ridica din ticăloşie şi nu putem învia la o viaţa noua. Inviază-ne Tu, Doamne, cu viaţa şi învierea Ta, luminează-ne cu lumina Ta, întăreş-te-ne cu darul Tău, du-ne la biruinţă cu puterea Ta… Aprind aceste lumânări în numele lor, ca şi în sufletul lor să se aprindă lumină din lumina Ta, viaţă din viaţa Ta, dar din darul Tău. Aprind aceste lumânări, să se lumineze cărările lor şi gândurile lor, să umble ca fiii luminii în lumina Evangheliei Tale… Aprind aceste lumânări şi pentru cei care citesc cu râvnă de mântuire sufletească învățăturile din foaia «Lumina Satelor», unde Tu, Mântuitorule, m-ai pus să predic Evanghelia. Fie ca Evanghelia Ta pe toţi să-i învieze din moartea păcatelor şi la o viațăn nouă să-i aducă…”

  Părintele Iosif  Trifa
din volumul “Pe urmele Mântuitorului

La zidul plângerii evreilor…

Am arătat pe larg cum s-au plinit profeţiile despre dărâmarea Sionului şi cum i-a ajuns pe fiii lui Israel blestemul împrăştierii lor în toată lumea. Din vechiul Sion, din fostul templu al lui Solomon, din vechea mărire a poporului evreu, se mai păstrează azi numai rămăşiţele unui zid care a fost pe vremuri în temelia Sionului. Acest zid se află în partea dinspre apus a locului unde a fost odinioară Sionul şi templul. Acesta e aşa-numitul zid al plângerii, la care se strâng şi se roagă evreii din toată lumea. (mai mult…)

O rugăciune pentru cei din Oastea Domnului

Sfârşind cu rugăciunea mea personală, m-am rugat pentru cei din Oastea Domnului, zicând:

„Eu mă rog Ţie, Mântuitorul meu, şi pentru cei pe care i-ai trezit prin mine din somnul păcatelor… mă rog pentru cei care s-au hotărât să iasă din ticăloşia păcatelor şi s-au strâns sub steagul Tău la luptă contra păcatelor, ca nişte „buni ostaşi ai Tăi”(2 Timotei2,3).
Eu mă rog pentru ei, ca să-i atragi şi pe ei aici la picioarele Crucii Tale, căci fără această atragere şi fără Jertfa Crucii Tale nu poate fi nimeni un ostaş biruitor. (mai mult…)

Pe urmele Mântuitorului – Mormântul Rahelei

Mormântul Rahelei

În apropierea Betleemului e şi mormântul Rahelei, şotia lui lacov din Biblie, cel cu doisprezece copii. Iacov plecase spre Efrata. Pe drum, Rahelei i-au venit durerile naşterii şi, după o naştere grea, a murit şi a fost îngropată în acest loc. Fiul cel născut din această naştere a primit numele de Ben-Oni, ceea ce înseamnă fiul durerilor. (Citiţi în Biblie, Cartea Facerii, cap. 35, 16-20). Poate a fost aceasta o arătare, un semn că tot aici se va naşte peste câteva veacuri un alt Fiu al durerilor, prin durerile Căruia noi toti să luăm mântuire. Pe acest loc e ridicată o casă de rugăciune în care se roagă deopotrivă creştinii, evreii şi mohamedanii. Dam mai jos fotografia acestui loc cu casa de rugăciune clădită pe el. Clădirea e zidită pe locul despre care zice Biblia: „Şi a murit Rahela şi a fost îngropată pe drumul care duce spre Efrata sau Betleem” (adică pe atunci Betleemul se chema Efrata). „lacov a ridicat un stâlp pe mormântul ei: acesta este stâlpul de pe mormântul Rahelei, care este şi azi” (Facere 35,19-20). (mai mult…)