Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Pe urmele Mântuitorului

Pe urmele Mântuitorului

Pe urmele Mântuitorului – Iată Peştera Sfântă în care S-a născut Mântuitorul

Coborând cele şaisprezece trepte (care se văd în fotografia de pe pagina alăturată, sus, la stânga), iată‑ne ajunşi în peştera unde S-a născut Mântuitorul lumii. Înainte de a spune ce am simţit în locul Naşterii, pentru orientarea cititorilor, voi face mai întâi o scurtă descriere despre cum se prezintă azi acest loc sfânt. Peştera Sfântă păstrează şi azi forma ce-a avut-o odinioară. Are o formă lungăreaţă (în direcţia răsărit-apus); deasupra, boltă de stâncă în formă de cer plin cu stele. E lungă de doisprezece metri, lată de opt şi înaltă de trei metri, având cu totul o suprafaţă de patruzeci de metri pătraţi. Pereţii sunt îmbrăcaţi în marmură. (mai mult…)

Pe urmele Mântuitorului – Câmpia păstorilor unde îngerul a vestit Naşterea

PE URMELE MANTUITORULUI-250x250Câmpia păstorilor unde îngerul a vestit Naşterea Domnului este de la Betleem mai spre răsărit. E o câmpie largă, netedă şi foarte frumoasă. Multă vreme după Naşterea Mântuitorului s-a păstrat şi coliba păstorilor care era lipită de o stâncă. Cu vremea, coliba s-a dărâmat, dar amintirea locului ei a rămas însemnată cu o grămadă de pietre. Mai târziu pe acest loc s-a clădit o biserică ce este şi azi şi are o vechime foarte mare. Pe locul unde îngerii cerului au cântat „pe pământ pace, între oameni bunăvoire”, e azi loc de închinare unde ar trebui cu adevărat să se închine toţi oamenii şi toate popoarele creştine.
Privind acest loc mă gândesc cât de departe este omenirea azi de cântecul cel îngeresc al păcii care a răsunat în noaptea cea sfântă a Naşterii. (mai mult…)

Cina cea mare şi sfântă a Sf. Cuminecături

După ce apostolii făcuseră toate pregătirile pentru Cină, Mântuitorul Se puse la masă împreună cu apostolii şi luând cuvântul începu: „Cu dor am dorit să mănânc cu voi acest Paşti, mai înainte de patima Mea…” (Luca 22,15), şi luând pâinea o binecuvânta şi, frângând, dete ucenicilor, zicând: „Luati, mâncaţi, acesta este Trupul Meu. Şi luând paharul şi mulţumind, le dete ucenicilor zicând: „Beti dintru acesta toti, căci acesta este Sângele Meu al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor” (Matei 26,26-28).

Aceasta este Taina cea mare şi sfântă a Sf. Cumiecături. Aceasta este Taina tainelor prin care-L priim pe Domnul în casa sufletului nostru, ca să trăim cu El şi El cu noi. (mai mult…)

Pe urmele Mântuitorului – Pe locul unde împărăteasa Elena a aflat Sf. Cruce

Capela ”Sfânta Elena”

Şi acum să ne pogorâm la locul unde a fost aflată Crucea Mântuitorului.
Coborâm într-un adânc de stâncă 30 de trepte unde apoi se desface un loc larg. Aici e capela „Sf. Elena”.
Dam pe pagina de alături chipul acestui loc. În acest loc a statut împărăteasa Elena şi, arătând ostaşilor unde să sape, privea cum decurg lucrările. Călugării arată o deschizătură (se vede în dreapta fotografiei) unde ar fi stătut împărăteasa şi ar fi privit lucrările. Pe acest loc atârnă o icoană cu chipul împărătesei Elena.
Locul unde s-a aflat Sf. Cruce e şi mai în adânc. Din capela „Sf. Elena” coborâm în adânc încă vreo 15-20 de trepte. Acest coborâş e mai îngust Prin săpătura stâncii abia pot străbate deodată câţiva oameni. Jos în adânc se află un loc ceva mai larg. Acesta e locul unde a fost aflată Crucea Mântuitorului. (mai mult…)

Pe urmele Mântuitorului – Pe locul unde S-a pogorât Duhul Sfânt peste Apostoli

Locul unde s -a pogorât Duhul Sfânt peste apostoli este tot acolo şi tot acelaşi unde s-a ţinut Cina cea de Taină şi unde s-a petrecut Evanghelia din Duminica Tomii. Acest loc se află în sudul Ierusalimului, afară de zidurile de azi ale cetăţii. Se vede că şi pe atunci acest loc era mai retras din vederea iudeilor şi din vuietul oraşului si poate de aceea îl alegeau apostolii pentru întâlnirile şi rugăciunile lor.

Plecăm spre acest loc. Ieşim din vuietul oraşului şi o apucăm spre sudul Ierusalimului. Mă gândesc în mi­ne: iată ce potrivire minunată! Pentru ca să mergi la locul unde s-a pogorât Duhul Sfânt, trebuie să ieşi mai întâi din vuietul și zgomotul oraşului. Pentru ca să poţi primii darul şi harul Duhului Sfânt trebuie să faci tot aşa: să te retragi mai întâi din vuietul acestei lumi, să te retragi din „moda” şi datinile acestei lumi, să te retragi în rugăciune, în cugetare despre cele sufleteşti şi să încui uşa inimii tale faţă de „duhul acestei lumi” (Efeseiti 2,2). (mai mult…)

Pe urmele Mântuitorului – La lacul Silomului, unde s-a tămăduit orbul cel din naştere

Cred că cunoaşteţi cu totii evanghelia orbului din naştere pe care l-a tămăduit lisus, ungându-i ochii cu tină şi trimiţându-l să se spele în „scăldătoarea Siloa­mului” (cititi pe larg această evanghelie la loan cap.9).

Această evanghelie s-a petrecut la Ierusalim. Lacul Siloamului este în afară de Ierusalim. Ierusalimul este aşezat sus pe colina muntelui Sionului, iar lacul Siloa­mului e tocmai jos, în valea Chedron, în sudul Ierusa­limului. Din Ierusalim trebuie să cobori un bun coborâş până ajungi la locul unde a fost lacul Siloamului.

Un grup de vreo douăzeci de pelerini plecăm pe jos să cercetăm locurile din valea Chedron (în această vreme o parte din pelerini erau duşi în Galileea; aceştia n-au văzut Siloamul). E o căldura înăbuşitoare. Dam mai întâi pe la o mănăstire așezată pe o coastă, şi apoi coborâm in vale şi ne îndreptam spre lacul Siloamului. (mai mult…)

Pe urmele Mântuitorului – Al 13-lea popas din durerile Crucii.

Mântuitorul e coborât de pe Cruce

Trupurile celor răstigniţi pe cruce se îngropau în locuri pângărite, într-un loc anume ales pentru acest scop. Mântuitorul fu cruţat de această batjocură, căci făcandu-se seară (adică Vineri seara) „a venit un om bogat din Arimateia, numit Iosif, fiind sfetnic însem­nat în sfatul cel mare, bărbat bun şi drept care şi el aştepta împărăţia lui Dumnezeu, şi fiind ucenic al lui Iisus, însă într-ascuns, căci se temea de iudei. Omul acesta care nu se însoţise la sfatul şi fapta iudeilor, în­drăznind, a intrat la Pilat şi a cerut trupul lui Iisus. Şi înţelegând Pilat că Iisus a murit, a poruncit să se dea trupul lui losif. Şi losif, cumpărând giulgiu curat, a mers să pogoare pe Iisus de pe cruce. Și a venit şi Nicodim, cel care venise mai înainte noaptea la Iisus, şi a adus ameste­cătură de smirnă şi de aloe ca la o sută de litri. Şi au luat trupul lui Iisus şi L-au înfăşurat în giul­giu şi miresme, aşa cum este obiceiul la iudei a îngropa” (loan 19,38-40). (mai mult…)

Pe urmele Mântuitorului – Cele şapte cuvinte ce le-a rostit Iisus pe Cruce

În acest răstimp Mântuitorul a rostit şapte cuvinte de pe Cruce. Sunt aceste cuvinte un ultim şi minunat testament pe care Mântuitorul l-a lăsat lumii şi oa­menilor. Cu ajutor de la Domnul vom tâlcui cândva pe larg aceste cuvinte. Acum vom spune numai pe scurt înţelesul lor.

„Tată, iartă-le lor, căci nu ştiu ce fac” (Luca 23,34).
Acesta a fost cel dintâi cuvânt pe care l-a rostit Mântuitorul de pe Cruce.
N-a fost acest cuvânt numai o predică şi o măreaţă pildă despre iubirea şi iertarea vrăjmaşilor, ci în acest cuvânt e pusă şi marea Jertfă a Sângelui, ce cuprinde pe toţi păcătoşii de la începutul lumii până la sfârşitul ei.
De câte ori păcătuim, Mântuitorul sângerează din nou şi îşi ridică din nou mâinile străpunse spre cer, rugându-Se şi zicând: „Tată, iartă-le lor!”
Din clipa în care Mântuitorul a sângerat, El S-a făcut Marele Mijlocitor între noi şi Dumnezeu (1 Timotei 2,5) şi ne-a dat darul să ne „putem curaţi de orice păcat prin Sângele Lui” (1 Ioan 1,7).
Vai însă de Cei care nu primesc acest dar mare şi sfânt, ci îl resping şi îl batjocoresc mereu (prin fărădelegile şi nepăsarea lor), ca odinioară iudeii.  (mai mult…)

Pe urmele Mântuitorului – „Poarta de aur”

”Poarta de aur”

Poarta prin care a intrat Mântuitorul în Ierusalim este una dintre cele şapte porţi ale Ierusalimului. Această poartă e în partea dinspre răsăritul cetăţii, şi prin ea se intră de-a dreptul în templu, în singaoga zidită pe locul unde a fost templul lui Solomon.

Această poartă nu e umblătoare, ci de sute de ani stă zidită şi închisă de tot. Tradiţia arabă spune că poarta s-a închis de la sine şi nu se va deschide decât m Ziua cea Mare a Judecăţii. Potrivit acestei tradiţii, arabii numesc această poartă „Poarta Veşnică” sau Poarta Veşniciei, iar în Ierusalimul de azi e cunoscută sub numele de „Poarta de aur” (dăm pe pagina dina­inte imaginea acestei porţi). Tradiţia arabă spune că prin această poartă vor intra sufletele morţilor în Ziua Judecăţii, trebuind să treacă valea Chedronului. Tradi­ţia arabă spune că dinspre această vale vor veni sufle­tele în Ziua judecăţii, trebuind să treacă valea Che­dronului peste o punte îngustă ca ascuţişul săbiei. Potrivit acestei tradiţii, arabii ţin să se îngroape în •iuropierea „Porţii Veşnice”. In faţa porţii de aur e plina coasta de morminte musulmane. (mai mult…)

Pe urmele Mântuitorului – Cu Domnul spre Ierusalim, în Duminica Floriilor

Iisus intrând în Ierusalim

De aici din Betania a plecat Mântuitorul spre Ieru­salim în Duminica Floriilor. A plecat în dimineaţa ce a urmat după cina din casa lui Simon leprosul. De aici a trimis Iisus pe doi ucenici, zicându-le: „Mergeţi în satul dinaintea voastră şi când veţi intra în el veţi găsi un asin legat pe care nimeni niciodată n-a călărit. Dezlegaţi-l şi aduceţi-l Mie, iar dacă vă va întreba cineva, spuneţi că Domnul are trebuinţă de el… Şi au adus asi­nul la Iisus şi, aruncându-şi veşmintele pe el, Iisus S-a aşezat călare deasupra… ca să se plinească Scriptura ce zice: Bucură-te, fiica Sionului, iată împăra­tul tău vine căla­re pe mânzul aşinei” (Luca 19,29-35; Matei 21,1-9). Iată Mântui­torul stă gata de plecare în calea cea Sfântă a pătimirii. Gloată multă din cei care veniseră să vadă pe Lazăr cel înviat din morţi pleacă împreună cu Domnul şi apostolii Lui. (mai mult…)