Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Pe urmele Mântuitorului

Pe urmele Mântuitorului

Pe urmele Mântuitorului – loan Botezătorul

Deschid mai întâi la capitolul 3 din evanghelia de la Matei unde se vorbeşte despre Ioan Botezătorul. „Şi acest loan avea îmbrăcămintea lui din păr de cămilă, iar hrana lui era acride şi miere sălbatica. Atunci ieşea la dânsul tot Ierusalimul şi toată ludeea şi toată laturea dimprejurul Iordanului şi se botezau în Iordan… şi mustra loan pe farisei şi pe saduchei… (cititi pe larg la Matei, cap.3).

Stând aici lângă Iordan, parcă-l văd pe Ioan şi aud predica lui şi mustrarea lui. Ioan mustra fără cruţare păcatele vremilor şi oamenilor. Mă gândesc, Doamne, multe năravuri urâte ar mai avea de mustrat loan şi în zilele noastre. Un astfel de nărav urât este şi datina păgână cum serbează creştinii de azi ziua şi amintirea Sf.loan Botezătorul. loan a fost o pildă măreaţă despre înfrânare, despre o viaţă pusă cu totul în slujba Dom­nului şi a sufletului, încă din pântecele mamei sale, Ioan a fost vestit ca unul care „nu va bea vin, nici băutură ameţitoare” (Luca 1,15). însă creştinii care îi poartă numele – „Ionii” de azi – ţin cu orice preţ să-şi petreacă şi să se îmbete în ziua Sf.Ioan (ziua a doua a Botezului). Este acest lucru cea mai mare batjocură ce se poate aduce amintirii celui ce trăia cu „acride şi mie­re sălbatică”. Dacă loan s-ar ivi azi în lume el ar striga mai întâi – ca odinioară după farisei – după acei creştini „Ioni” care îi batjocoresc amintirea.

  Părintele Iosif  Trifa
din volumul “Pe urmele Mântuitorului

Pe urmele Mântuitorului – Spre Iordan la locul unde S-a botezat Mântuitorul

Valea Iordanului

Automobilele se pregătesc să plece cu noi spre Iordan la locul unde S-a botezat Mântuitorul. De la Marea Moartă până la locul unde S-a botezat Mântuitorul în râul Iordan e o cale cam de 4-5 kilometri. Plecând într-acolo cu automobilul folosesc parcursul acestui drum ca să spun unele amănunte despre râul Iordan.

Râul Iordan izvorăşte din munţii Libanului, dintr-o stâncă cu un izvor vestit de mare. In calea sa pri­meşte apoi şi alte izvoare şi văi. Trece apoi prin lacul Tiberiadei (Marea Galileii), şi de acolo o ia apoi în jos pe sub muntele Taborului, spre Marea Moartă (vezi harta dela pag.26). Cu totul, râul Iordanului face un drum de peste 300 kilometri, cu toate că în linie dreap­tă aceasta curgere ar da pe jumătate. Lungimea o fac cotiturile cele multe ce le are Iordanul. De la lacul Tiberiadei până la Marea Moartă, Iordanul face o cale de 104 kilometri, şi în această cale coboară 200 metri, adică o coborâre foarte mare, la fiecare kilometru câte 2 metri de coborâş. Această cădere face apoi că râul Iordan e un râu foarte repede curgător. (mai mult…)

Pe urmele Mântuitorului – Locul unde Mântuitorul S-a rugat cu sudori de sânge

Trecând Mântuitorul cu apostolii după Cina cea de Taină în Muntele Măslinilor, Iisus le-a zis lor: „Ş-deţi aici până voi merge să Mă rog acolo”. Şi luând pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zevedei, a început a Se întrista şi a Se mâhni. Arunci a zis lor Iisus: „întristat este sufletul Meu până la moarte; rămâneţi aici şi privegheaţi împreună cu Mine”. Şi mergând puţin mai înainte a căzut pe Faţa Sa, rugându-Se şi zicând: „Pă­rintele Meu, de este cu putinţă, treacă de la Mine paharul acesta, însă nu precum voiesc Eu, ci precum Tu”. Şi I s-a arătat Lui înger din cer întărindu-L pe El. Şi fiind întru nevoinţă mai cu deadinsul Se ruga; şi se făcuse sudoarea Lui ca picăturile de sânge ce cad pe pământ. Şi sculându-Se de la rugăciune, venind către ucenici i-a aflat pe ei dormind. Şi le-a zis lor: „Ce, dormiţi? – sculati-vă şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispita. Privegheaţi şi vă rugaţi, că duhul este osâr-duitor, iar trupul neputincios”. Iarăşi a doua oară S-a rugat, zicând: „Părintele Meu, de nu poate trece acest pahar de la Mine ca să nu-l beau pe el, fie voia Ta”. Şi venind, i-a aflat pe dânşii iarăşi dormind, că erau ochii lor îngreuiaţi (Matei cap.26,36-42 şi Luca 22,43-46). (mai mult…)

Pe urmele Mântuitorului – La lacul Vitezda, scăldătoarea oilor…

Între minunile pe care le-a făcut Mântuitorul la Ierusalim este şi vindecarea slăbănogului de la lacul Vitezda. Acest lac avea putere tămăduitoare, „îngerul Domnului – spun evangheliile – se cobora la vreme în scăldătoare şi tulbura apa, şi care intra întâi după tulburarea apei se făcea sănătos ori de ce boală era cuprins” (Evanghelia ce se citeşte la Sfeştanie). Aici la acest lac a aflat Mântuitorul pe un slăbănog care aştepta şi el de 38 de ani să se bage în scăldătoare. „Voieşti să fii sănătos?” – l-a întrebat lisus. „Doamne, om nu am care să mă bage la vreme în scăldătoare”. „Scoală-te – i-a zis atunci lisus – ia-ti patul tău şi um­blă”. Şi îndată s-a făcut omul sănătos, şi luându-şi patul său a început a umbla (loan cap.5, vers 1-15). Imaginea de alături arată această evanghelie. O aşa înfăţişare se crede că ar fi avut locul unde s-a petrecut minunea tămăduirii slă­bănogului. (mai mult…)

Pe urmele Mântuitorului – lisus în faţa lui Irod

Din strigătul gloatei Pilat înţelesese că Iisus venea din Galileea, şi cum Galileea era sub o altă stăpânire, a lui Irod Antipa, Pilat se hotărî să-L trimită pe Iisus la Irod, care tocmai se afla şi el în Ierusalim. Filat se bucură de această întorsătură crezând că prin aceasta a scăpat de răspunderea de a fi judecat un om nevi­novat.

Irod acesta, la care Pilat a trimis pe Domnul, nu era Irod cel care tăiase pruncii în Betleem. Acela murise la doi ani după naşterea Mântuitorului. Acest Irod Antipa era fiul lui Irod cel tiran. Acest Irod tăiase capul lui loan Botezătorul şi trăia în nelegiuire cu Irodiada.

La porunca lui Pilat, ostaşii romani luară din nou pe Iisus şi plecară în drum spre Irod. începură din nou strigătele, batjocurile şi loviturile gloatei. (mai mult…)

Pe urmele Mântuitorului – Domnul Iisus este judecat la moarte

Pretoriul, locul unde a fost judecat Mantuitorul judecat si condamnat la moarte de Pilat

„Deci Pilat, auzind cuvântul acesta, a scos afară pe Iisus şi a şezut în scaun la judecată în locul ce se cheamă «pardosit cu pietre», pe evreeşte «Gabbata». Şi era Vinerea Paştilor, şi ceasul ca la al şaselea, şi a zis iudeilor «Iată împăratul vostru!», însă ei au strigat: «la-L, ia-L, răstigneşte-L pe El!…»”, căci „noi n-avem alt împărat decât pe Cezar” (loan 19,13-15).

„Deci văzând Pilat că nimic nu foloseşte, ci mai mare gâlceava se face, luând apă şi-a spălat mâinile în lata norodului, zicând: «Nevinovat sunt eu de sângele dreptului acestuia, voi veţi vedea».”

Pilat şi-a spălat mâinile, dar sufletul nu şi l-a putut spăla de felul cum a făcut judecata Domnului. Domnul lot ar fi suferit moarte şi jerfire pentru noi şi fără ju­decata lui Pilat, dar Pilat e pus în faţa noastră ca o pildă de judecată nedreaptă. Pilat de la început se convinse-se despre nevinovăţia lui lisus şi totuşi n-a luat o hotărare energică, ci prin îndoiala şi şovăirea lui a dat pute­re iudeilor. Pilat voia să scape pe Domnul, dar nu voia să se strice nici cu iudeii. Aşa păţesc şi azi acei creştini care cred că pot sluji şi lui Dumnezeu şi lui Mamona. (mai mult…)

Pe urmele Mântuitorului – „Iată Omul!”

După ce ostaşii Îl bătură până la sânge pe Mântui­torul, Pilat luă pe Domnul şi, aşa cum era îmbrăcat în batjocură cu hlamidă roşie, pe cap cu coroana de spini şi în mână cu toiag de trestie, îl scoase afară, sus, într-un loc mai înalt şi îl arătă de acolo gloatei, zicând: „Iată Omul!”. „Deci a ieşit lisus afară, purtând cununa cea de spini şi haina cea mohorâtă. Şi Pilat le-a zis lor: «Iată Omul!»” (loan 19,5). Pilat a zis cuvintele „Iată Omul”, în înţelesul: iată ce om chinuit şi batjocorit este acesta, fie-vă milă de El, fie-vă destul cu atât. (mai mult…)

Pe urmele Mântuitorului – lisus în faţa lui Pilat

Şi acum să-L urmăm pe Domnul mai departe în drumul patimilor. De Ia Caiafa, Iisus e dus în zorii zilei la curtea lui Pilat, procuratorul roman. Iudeii n-aveau dreptul să pedepsească pe nimeni cu moartea, de aceea Il aduc pe Iisus înaintea lui Pilat, ca să câştige de la el aprobarea judecăţii ce I-o făcuseră ei lui Iisus.

De la Caiafa până la Pilat, Mântuitorul a fost dus legat şi batjocorit, ca un mare făcător de rele. Ajunşi în casa lui Pilat, arhiereii şi gloata trimiseseră înlăuntru Iisus cu ostaşii romani, dar ei nu intrară „în divan” (în casa de judecată) „pentru ca să nu se spurce, ci să mănânce Pastile” (loan 18,28). Aşa le sjmnea legea lor, în preajma Paştilor să nu intre în casa pagină, şi ei se ţineau de litera legii. O, nebunilor de iudei! Ţineţi să nu „vă spurcaţi de Paşti”, dar loviţi fără nici o milă şi bateţi şi batjocoriţi pe Fiul lui Dumnezeu. Vai de voi şi de legea voastră! (mai mult…)

Pe urmele Mântuitorului – Iisus în temniţă

Mântuitorul în teminiță

Înainte de a pleca cu Mântuitorul pe drumul Cru­cii, ne vom opri putin să spunem că Mântuitorul a stat şi în temniţa. Pe locul unde Pilat a ţinut judecată asupra Domnului, erau şi temniţele pentru făcătorii de rele. în temeliile acestei clădiri se păstrează şi azi temniţe, întocmai ca pe vremea Mântuitorului. Evan­gheliile nu spun acest amănunt, dar desigur că Mântuitorul a stat puţin închis în această tem­niţă, fie dimineaţa, când L-au adus de la Ana la Caiafa, fie în decursul dezbateri­lor, fie pe urmă du­pă ce a fost judecat, în aşteptarea pregă­tirilor de răstignire. Ne-am băgat să ve­dem şi această tem­niţă. Cu o lumânare aprinsă ne-a dus un călugăr prin nişte lungi şi fioroase încrăperi săpate în stâncă. În mai multe locuri se vedeau şi  aizi oasele celor care pieiră închişi aici. In pereţii de stâncă se vedeau găurile de care se legau mâinile arestaţilor, într-o încăpere din fund era locul tâlharilor celor mai „primejdioşi”. Aici arestaţii erau băgaţi şi strânseşi cu picioarele în nişte găuri de piatră anume făcute. In acest loc se spune că ar fi stat în temniţă şi Mântuitorul. Se vede şi azi locul unde sfin­tele Sale picioare au fost prinse în găurile de piatră, aşa cum se vede în fotografia dinainte.

O, ce fior neuitat am avut în această grozavă tem­niţă! M-a înfiorat nu numai sălbăticia temniţei, ci mai ales m-a înfiorat gândul că este o temniţă şi mai gro­zavă decât aceasta: temniţa păcatului, temniţa osân­dirii pentru păcat, din care Singur Domnul ne poate scoate şi scăpa. Mi-am adus aminte că şi eu stăteam odată arestat într-o astfel de grozavă temniţă sufle­tească, şi Domnul a venit, m-a dezlegat şi m-a scos la viaţă. Am îngenuncheat şi am sărutat cu lacrimi fier­binţi piatra unde a stat încătuşat Mântuitorul, mul­ţumind din adâncul sufletului meu că m-a scos şi pe mine din temniţă la libertate şi din moarte la viaţă. Am ieşit plângând din fioroasa temniţă în care S-a coborât Mântuitorul, gândindu-mă la cei mulţi-mulţi care stau şi se prăpădesc în temniţa cea grozavă a păcatelor şi fărădelegilor.

  Părintele Iosif  Trifa
din volumul “Pe urmele Mântuitorului

Pe urmele Mântuitorului – Iisus a doua oară în faţa lui Pliat

De la Irod, ostaşii şi gloata îl aduseră iarăşi a doua oară pe lisus – cu însoţiri de strigăte, batjocuri şi lo­vituri – în faţa lui Pilat. Când îl văzu Pilat se întrista şi, chemând pe arhierei, pe boieri şi pe popor, a zis că­tre ei: „Mi-ati adus pe omul acesta ca pe cel ce răz­vrăteşte poporul. Şi iată, întrebându-L înaintea voas­tră cu de-amănuntul, n-am aflat în El nici o vină cu care îl pârâţi. Şi nici Irod nu I-a găsit nici o vină, căci mi L-a trimis înapoi, şi iată că Omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte” (Luca 23,14-16).

Pilat nu ştia ce să mai facă. în aceste clipe Pilat primi o scrisoare de la şotia sa, „şi şezând Filat pe scaunul de judecată femeia lui i-a trimis acest cuvânt: «Nimic să nu-I faci Dreptului acestuia, că multe am suferit azi, în vis, pentru El»” (Mă tei 27,19). Pilat şi mai mult se tulbură şi neliniştea lui crescu şi mai tare. Pilat voia să-L scape pe Domnul, dar în şovăirea lui luă o hotărâre şi mai rea. „Iar de sărbătorile Paştilor, avea obicei dregătorul să slobozească poporului un vino­vat pe care ei îl voiau”. (mai mult…)