Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Petru Giurgi

Petru Giurgi

Mai e rugăciunea noastră înlăcrimată şi sinceră?

… Primesc zilele trecute un mesaj deosebit de la un suflet preaiubit Domnului. Nu cred că fac o impietate să-l postez aici. Dacă da, cer iertare! Iertare şi pentru lungimea celor înşirate aici! Iată-l:

„Dragii şi scumpii mei fraţi şi dragele şi scumpele mele surori,
De ceva vreme mă tot gândeam că s-a rupt ceva în comunicarea noastră. Am continuat să ne rugăm în fiecare luni, şi ştiu şi cred că toţi ne-am ţinut de rugăciune, poate doar cu mici excepţii, în anumite zile mai încărcate, nu am reuşit să fim prezenţi. Dar oare CUM ne-am rugat?  (mai mult…)

„Minuni la care nu ne aşteptam“…

„Când ai făcut minuni la care nu ne aşteptam,
Te-ai pogorât, şi munţii s-au zguduit înaintea Ta…“
Isaia 64, 3

 

… Demult, când primeam câte un manuscris din mâinile Fratelui Traian Dorz, „bătătorite de sapă şi de ger“, pentru a le multiplica şi când le ascundeam adeseori la sân pe drumul dintre „Satul-Fără-Nume“ şi cel cu nume de poiană, nu îndrăzneam nici măcar să visez că va veni odată vremea când opera aceasta – adunată în memorie, fărâmă cu fărâmă, „de prin lupte“ şi „de prin bezne“, şi deşertată apoi pe hârtie, după ani şi ani, tot noaptea!,–, va fi prezentată public în marile oraşe ale ţărişoarei noastre cu destin atât de asemănător cu al Poetului!… Dar „când binevoieşte Dumnezeu să se împlinească un lucru, toată zidirea ajută să se împlinească“!… (Sf. Marcu Ascetul)

… Aflasem din vreme atât despre „gestaţia“, cât şi despre „naşterea“ «Dorzianei». O primisem acasă, „caldă“ încă, chiar de la autoarea ei, cu nume de floare, invitându-ne să ajungem la Lansarea cărţii în centrul celui dintâi oraş-martir al României… Pentru asta, pornisem de acasă cu câteva zile înainte de 10 noiembrie a.c., dorind să refacem – poate pentru ultima oară! – cu sufletul înfiorat, drumul bătătorit cândva şi de noi spre Livada Beiuşului… De data asta, intram în Beiuş pe lângă Cimitirul din Deal şi nu puteam să nu zăbovim o clipă lângă mormintele celor doi însoţitori ai mei spre omul lui Dumnezeu, în acel neuitat 24 iulie 1965: Părintele Teodor Heredea şi fratele Vasile Pavel… Cu o floare. De toamnă!… Cu o lumânare. Şi cu o lacrimă, poate… Veneam „să-i chemăm“ să ne însoţească şi de data asta la drum… (mai mult…)

WhatsApp chat