Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Poezie

Poezie

ŞI TU, ŞI EU…

Şi tu, şi eu am fost greşiţi, nu-i nimenea fără de vină,
şi eu, şi tu suntem chemaţi din întuneric spre lumină.

Şi tu, şi eu am fost căzuţi în slăbiciune şi-n păcate,
şi eu, şi tu, răscumpăraţi prin Jertfa Crucii-nsângerate.

Şi tu, şi eu avem un timp de pocăinţă şi-ndreptare,
şi eu, şi tu, de n-ascultăm, vom merge-n veşnica pierzare. (mai mult…)

NUMAI CUVÂNTUL TĂU MĂ FACE

Numai Cuvântul Tău mă face să-mi pot vedea păcatul meu,
ca să-mi ’nnoiesc mărturisirea şi pocăinţa mea mereu.

Numai Cuvântul Tău mă poate sub Cruce-ngenunchea plângând,
să-mi pot afla despovărarea şi pacea inimii-ascultând.

Numai Cuvântul Tău mă creşte senin, puternic şi smerit,
de-orice păcat şi neascultare şi de-orice rătăciri ferit. (mai mult…)

N-AM RENUNŢAT

N-am renunţat la cântec nici chiar acuma când
mi-e inima zdrobită şi harfa sângerând,
căci renunţând la cântec aş renunţa la har
şi n-ar fi-n lumea asta un umblet mai amar.

N-am renunţat la lacrimi chiar dacă ochii-mi ard,
căci dragostea e vasul cu mirul meu de nard
şi-n lacrimi e izvorul a tot ce am frumos;
de-aş renunţa la ele, m-aş pierde de Hristos. (mai mult…)

VINO CÂT E ZIUĂ

Vino cât e Ziuă încă
şi nu-i timpul dus,
vino cu credinţă-adâncă
până la Iisus.
Nici doar pân’ la Sfânta Carte
ori la Casa Lui,
treci de-acestea mai departe
– pân’ la Cruce sui!

       Vino până, vino până la Iisus,
       numai El e, numai El e Uşa Sus.

Vor fi-n contra multe poate,
fie câte vor,
Domnul îţi va da prin toate
tare ajutor.
Vor veni ispite grele,
vină! – fii viteaz,
Domnul îţi va da prin ele
Har – ca ieri – şi az’.

Vin şi lupte, şi durere,
vină, – ţine piept,
Dumnezeu îţi dă putere
cât ţi-e drumul drept.
Vino deci, porneşte-acuma
pe-acest drum frumos,
mântuirea ta e numa’
în Iisus Hristos.

TRAIAN DORZ din ”Cântări Eterne”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

CÂND GLASUL TĂU

Când glasul Tău mi-a spus cândva
o singură chemare,
în lume n-ar fi fost ceva
să mă mai fi putut ţinea
să nu-Ţi dau ascultare.

A fost cum m-ar fi-mpins un vânt
puternic dintr-odată
şi-un nemaicunoscut avânt
mi-a prăbuşit în legământ
fiinţa-nlăcrimată.

A fost cum s-ar fi despicat
fiinţa mea în două:
un eu, murind, mi-am îngropat
şi-un alt nou eu mi-am ridicat
cu-o altă viaţă, nouă. (mai mult…)

IISUS, IZVORUL VIEŢII MELE

Iisus, Izvorul vieţii mele, ce har ceresc mi-ai dăruit
în clipa când de bietu-mi suflet Te-ai îndurat să fii găsit!

Ce-aş face-acum în noaptea asta atât de-adâncă şi de grea,
de n-aş avea lumina vieţii şi Duhul Tău de n-aş avea?

Ce-aş face-n stepa asta arsă de focul secetei pustii,
de n-aş avea înviorarea şuvoaielor de ape vii? (mai mult…)

CÂND SOARELE

Când soarele sărută al zilei alb obraz,
Te chem cu ochii umezi şi sufletu-n extaz.

De-atâţia ani cu dorul cu cât Te-a aşteptat,
n-a cunoscut iubirea odihnă şi-nnoptat.

N-a cunoscut credinţa înfrângere şi-ngheţ,
cântarea şi iubirea i-au fost tot mai de preţ.

N-a cunoscut nădejdea ispite şi-ndoieli,
pierdută-i şi-amintirea trecutelor greşeli,

Ci numai dor de Tine, talaz după talaz,
când luna blând sărută al serii pal obraz…

TRAIAN DORZ din ”Cântarea Cântărilor mele”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

A FOST CÂNDVA O VEŞNICIE

A fost cândva o Veşnicie
în care toate câte sânt
erau în Tine, iar Tu-n Tatăl,
Idee-ntâi – apoi Cuvânt.

…Tu, Cel ce-acum, oriunde-n toate,
eşti Viaţă, Sâmbure şi Miez,
Fiinţă, Suflet şi Mişcare,
– Întreg niciunde nu Te vezi. (mai mult…)

UNDE N-AI MAI FOST

Unde n-ai mai fost – acolo caută să te duci,
să vesteşti cu bucurie Jertfa Sfintei Cruci;
celor unde n-a fost nimeni să le duci un dar,
acolo Hristos să schimbe suferinţa-n Har.

Dar ai grijă, du-L cu tine numai pe Iisus,
din iubirea Lui să fie tot ce ai de spus,
despre mila Lui să afle toţi cu care stai,
altceva nimic nu-ţi fie niciodată-n grai. (mai mult…)

DE CÂTE ORI POŢI TU IERTA?

De câte ori poţi tu ierta pe cel care-ţi greşeşte,
e duhul tău neobosit sau grabnic oboseşte?
Îl poţi ierta tu bucuros ori ierţi numai de silă?
Cum eşti: închis ori luminos, mustrare ai ori milă?

Precum ierţi tu – aşa vei fi iertat şi tu odată,
îţi vei primi chiar cum ai fost, la Dreapta Judecată.
Nu ierţi nimic – nu-ţi va ierta nimic nici Domnul ţie;
ierţi tot, – aşa vei fi iertat şi tu pe veşnicie.

Iertaţi-vă de-oricâte ori vă veţi greşi oricare,
oricui vă cere, – arătaţi o grabnică iertare,
că nu-i mai drag lui Dumnezeu în slava care vine
decât cel ce-a avut mereu spre toţi iertare-n sine.

TRAIAN DORZ din ”Cântări Viitoare”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

WhatsApp chat