Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Poezie

Poezie

ADEVĂRUL, CÂND ÎL AI

Adevărul, când îl ai,
se cunoaşte-n ochi şi-n grai,
că-s privirile senine,
fără teamă, nici ruşine.

Adevărul, când îl ţii,
drept te duci şi drept revii,
nu ţi-s căile sucite,
ci-s curate şi sfinţite.

Adevărul, când trăieşti,
străluceşti oriunde eşti,
chiar de-ai fi-aruncat în tină,
viaţa ta va fi lumină.

Adevărul, când îl spui,
n-avea frica nimănui,
orişicine-ar fi să-l ştie,
apără-l cu vrednicie.

Adevărul, când l-înalţi,
fii lumină celorlalţi,
căci oricine-ai fi, oriunde,
Adevărul nu te-ascunde.

Adevărul, când iubeşti,
asculta-l-vei până eşti,
cât îl vei urma întruna,
el ţi-e crucea, el cununa.

TRAIAN DORZ din ”Cântări de Sus”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

COBOARĂ ZIUA

Coboară ziua-nspre-asfinţit
ca viaţa-n bătrâneţe,
lumina-i trece liniştit
spre-o altă tinereţe.

Crezând aceleiaşi porunci
ce le-a-ntocmit cărare,
trec toate-urmând mereu de-atunci
eterna ascultare.

Nici unele nu stau din drum,
nici nu se-abat din cale,
ci toate ţin, ca-ntâi, şi-acum
porunca Voii Sale.

Urmează după noapte zi
şi iarnă după vară,
merg toate-toate cum ar fi
întâia zi şi seară…

…Învaţă-mă, firesc amurg,
eternele poveţe
prin care zilele să-mi scurg
spre-o altă tinereţe.

Şi când, cu-n ultim asfinţit,
viaţa mea-nceta-va,
să-i moştenesc desăvârşit
nemaiapusă slava.

TRAIAN DORZ din ”Cântări de Sus”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

POT TRĂI ŞI FĂR’ DE CASĂ

Pot trăi şi făr’ de casă, făr’ de-avere, făr’ de tot,
numai fără de Iubire şi făr’ de-Adevăr nu pot.

Pot răbda făr’ de cârtire orice chin şi orice dor,
dar nu pot făr’ de nădejde nici la greu, nici la uşor.

Pot vorbi cu glas de înger şi cum n-ar fi mai frumos,
dar n-aduc făr’ de trăire nici un rod pentru Hristos.

Pot să-nving şi făr’ de arme, iubind, orice inamic,
dar nu pot fără credinţă birui nimic, nimic.

Pot cânta din harfă de-aur cântec cum pe lume nu-i,
dar nu pot fără de lacrimi stoarce lacrimi nimănui.

Pot s-ajung prin multe-n lume înălţimi de-o clipă, seci,
dar în Cer, fără iubire, n-am s-ajung în veci de veci.

TRAIAN DORZ din ”Cântări de Sus”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

CUIB DE LUT

Cuib de lut umplut cu-atâta
dragoste de Slavă,
ce putere te mai ţine,
inimă bolnavă,
de nu arzi şi nu te mistui,
inimă bolnavă!

Cum nu te-a topit văpaia
câtă te-nconjoară,
cum nu te doboară oare
marea ei povară!
Cum mai poţi să porţi în tine
marea ei povară? (mai mult…)

TU POŢI SĂ CAUŢI…

Tu poţi să cauţi şi ce se pare în lumea asta azi frumos,
dar vai va fi în veci de ochii ce se întorc dinspre Hristos.

Tu poţi să cauţi şi ce în lume cu neputinţă-i de găsit,
dar, vai, nefericit şi singur vei fi atunci când te-ai trezit.

Tu poţi să cauţi desăvârşita iubire-n lume cât vei vrea,
dar, vai, ce-amară-ţi va fi-odată trezirea amăgit de ea!

Tu poţi să cauţi şi-n lume-astâmpăr dorinţelor din sânul tău,
dar, vai, odată cât de-amare vor fi părerile-ţi de rău!

Tu poţi să cauţi – şi eu căutat-am cândva când nu ştiam ce cat,
dar, vai, ce-am plâns străin şi singur, nefericit şi disperat!

Tu poţi să cauţi… Dar ia aminte, de nu vrei veşnic să plăteşti,
nu mai căuta-n zadar ce-n lume cu neputinţă-i să găseşti.

Ci-ntoarce-ţi inima spre Domnul şi leagă-ţi sufletul de El,
că nu e ca a Lui iubire, nici inimă cu-a Lui la fel.

TRAIAN DORZ din ”Cântări de Sus”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

O, DACĂ NE-AI LUNGIT ATÂT

O, dacă ne-ai lungit atât
durata vieţii noastre-n lume,
e să trăim aşa, încât
să fim lumini pentru-al Tău Nume.

Şi dacă ne-ai lărgit sub paşi
cărarea liberă şi-aleasă,
e ca să-Ţi fim mai buni ostaşi,
c-o luptă pururi mai frumoasă.

Şi dacă ne-ai făcut mai blând
urcuşul crucii după Tine,
e ca să-Ţi arătăm, umblând,
că Te-nţelegem tot mai bine.

Şi dacă ne îndemni mai des
la rugăciune şi-nfrânare,
e ca s-ajungem un cules
învrednicit de-un rod mai mare.

O, dacă ne-ncetat am fi
în stare ’naltă şi divină,
cu câtă linişte-am privi
spre tot ce-i rânduit să vină!

TRAIAN DORZ din ”Cântări de Sus”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

MAI SUS, MEREU…

„Mai Sus, mai Sus, mereu mai Sus…”
a’ noastre inimi cântă.
Acolo-n Slava fără-apus
e Ţinta noastră sfântă.
Suind spre ea, chemăm, Iisus,
cu dor Doritu-Ţi Nume,
mai Sus, mereu mai Sus, mai Sus,
ca să ieşim din lume.

Urcăm cu ochii plini de dor
şi totul ne încântă
şi nou avânt înălţător
cu haruri ne-nveşmântă.
Din toată inima căutăm
nălţimile curate,
mai Sus, mereu mai Sus scăpăm
din tină şi păcate.

Tot mai uşor şi mai plăcut
urcuşul ni se face,
încet-încet, tot ce-a fost lut
se sfarmă şi desface;
şi mai uşor plutim înot
prin marea de lumină,
mai Sus mereu, scăpaţi de tot
ce-n noi mai este tină. (mai mult…)

CA ANII TINEREŢII

Ca anii tinereţii nu-i aur mai de preţ,
jertfeşte-ţi-i pe-altarul eroicei vieţi,
ascultă-n ei chemarea iubirii lui Hristos
şi-adu-i în Oastea sfântă sub Steagu-I luminos.

Îmbracă-ţi-i în haina curatei mântuiri,
nu-i cinste ca aceasta, pe lume, nicăiri,
fă zilnic tot ce-i bine, ce-i vrednic şi frumos,
c-o dragoste fierbinte de fraţi şi de Hristos.

Aprinde-ţi rugăciunea în viaţă ca pe-un far,
fii harnic şi destoinic, cu sufletul de jar,
cu toată bucuria, fă tot ce faci cântând,
o faţă luminoasă în orice timp având.

Iertării şi Iubirii fii prieten credincios,
în toate, cu-ndrăzneală, urmându-L pe Hristos;
Hristos fiindu-ţi frunţii ceresc mărgăritar,
vei răspândi lumină pe-un veşnic nehotar.

TRAIAN DORZ din ”Cântări de Sus”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

VENI-VA CLIPA CÂND…

Veni-va clipa când, de chinul
ce astăzi îl înduri cu greu,
c-o veşnică recunoştinţă
vei mulţumi lui Dumnezeu.

Atunci o singură durere
vei mai avea spre Cel Slăvit,
că nu I-ai înţeles Iubirea,
ci prea gemând ai suferit.

Când ochii, astăzi plini de lacrimi,
ai să-i deschizi spre-un veşnic har,
vedea-vei negrăit de dulce
ce vezi azi negrăit de-amar. (mai mult…)

SPRE UNDE-ŢI MERGE?

Spre unde-ţi merge luntrea ta de-aceste valuri dusă,
la cine este cârma sa, de ce mâini e condusă?
Nu cumva mergi, de vânt împins, grăbit spre Marea Moartă
şi, de-un păcat ascuns învins, un duh vrăjmaş te poartă?

Opreşte-te o clipă-acum şi uită-te în faţă
spre unde mergi, spre care drum, – la moarte, ori la viaţă?
Opreşte-te acum cât poţi să-ntorci de la pierzare,
căci din a vaietelor porţi n-ai să mai fii în stare.

Să nu mai mergi un pas aşa şi nu mai sta o clipă,
căci, iată, pe deasupra ta e-a morţii rece-aripă.
’Nainte de-a fi prea târziu ia calea spre viaţă;
– în seara asta mai eşti viu, dar nu ştii, dimineaţă.

TRAIAN DORZ din ”Cântări Viitoare”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014