Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Porţile Veşniciei

Porţile Veşniciei

TRUFIA ŞI PLATA EI

1. Trufia îl face pe om nerecunoscător pentru binefacerile primite
şi dispreţuitor al binefăcătorului său,
şi necuviincios, obraznic şi egoist,
şi nepăsător, mânios, certăreţ şi răzbunător,
şi nestăpânit, trădător şi vânzător,
căpetenie de tulburări şi de dezbinare,
– adică tocmai cum l-a făcut trufia pe satana, căpetenie a dezbinării şi organizator al împotrivirii faţă de Dumnezeu.
Şi tot aşa îl face pe orice fiu al său să fie luptător încăpăţânat, plin de toată răutatea şi cruzimea împotriva lui Hristos şi a Lucrării Sale.

2. Ce grozav păcat şi ce primejdioasă ispită este trufia de orice fel şi de orice grad!
Dar mai ales trufia religioasă. Fiindcă aceasta nu se ridică numai împotriva oamenilor. Ci mai ales împotriva lui Dumnezeu.

3. Câte nenorociri şi pagube au venit peste Lucrarea şi peste Biserica lui Dumnezeu din pricina marelui păcat al trufiei!
Câte dezbinări împotriva învăţăturii de la început!
Câte secte stricătoare ale credinţei!
Câte învăţături stricate şi rătăcite (II Tim 4, 3-4)!
Câţi lepădaţi şi prigonitori (In 16, 2)!
Câţi mincinoşi şi prefăcuţi (Iuda 4, 13)!
Câţi trădători şi vânzători de fraţi (Lc 21, 16; II Tim 4, 10-15; III In 9-10)!
Şi pe toate acestea le îndreptăţeşte numai cu min-ciuna că ele sunt izvorâte din Adevăr. Ce grozăvie! (mai mult…)

LĂUDĂTORII MICIMII

1. Unii dintre oamenii lăudători ai oamenilor, ca să fie şi mai pe placul idolilor acelora,
ca să fie şi mai răsplătiţi de aceştia cu laude lumeşti
sau cu banii murdari ai păcatului,
– se întrec în a batjocori Numele cel Sfânt al Singurului Dumnezeu Adevărat şi al Domnului Iisus Hristos, Fiul Său,
luând în derâdere tot ce cinstiseră şi respectaseră chiar şi ei cândva, dar de care acum nu numai că se leapădă, ci se şi ruşinează.
Ce soi scârbos de târâtoare pot fi aceşti lăudători ai micimii! Feriţi-vă, să nu ajungeţi în acest hal!

2. Aceşti „geniali” lăudători, în trufia lor nebuneas-că şi „originală”, Îl sfidează şi Îl provoacă pe Dumnezeu în modul cel mai periculos şi mai josnic.
Vai, cât de nenorociţi pot fi aceşti bieţi oameni!
Şi câte rugăciuni pline de milă trebuie înălţate spre Bunul Dumnezeu pentru vindecarea sufletului lor nenorocit, stăpânit de atâtea legiuni de demoni! (mai mult…)

Toate își au vremea lor

1 – Dar toate lucrurile de pe pãmânt își au vremea lor (Ecles. 3, 1).
Odatã ce vremea încercãrii s-a dus, trebuie sã se ducã și ea (1 Cor. 10, 13).
Când vremea ei a trecut, – atunci chiar și peste voia tuturor paznicilor puternici, sau a legilor nedrepte, Mâna lui Dumnezeu deschide porțile cele de fier (Fap. Ap. 5, 19).
Și izbãvește totdeauna pe cei asupriți fiindcã nici o putere nu este mai mare decât puterea Lui. Toate puterile sunt supuse Dumnezeului nostru.

2 – De aceea nu dispera credinciosule niciodatã!
Când ești nedreptãțit chiar prin lege și judecat pe nedrept, chiar de dreptate, – ai încredere în Domnul: Mai este legea și îndurarea lui Dumnezeu și a Lui Judecatã (Ecles. 12, 14).
Chiar dacã ar trebui sã aștepți ani de zile pânã când va sosi ceasul dreptãții tale, totuși nu te teme cãci și în încercarea ta, tot timpul, va veghea asupra ta grija iubitoare a Dumnezeului tãu, care nu va uita dreptatea ta. Fii sigur de asta! (mai mult…)

Pãcatul și îndreptarea

1 – Nu mai înșela pe nimeni, nici sã-și lase soțul, nici sã-și lase credința.
Nici sã-și lase frații, sau casa, sau pâinea, sau cinstea, sau taina – numai pentru ca tu sã ai, sau vrãjmașul sã aibã vreun folos de la el. De la sinceritatea, sau neștiința, sau slãbiciunea semenului tãu!
Pãcatul înșelãtoriei este totdeauna o vinã.
Dar când este fãcut în numele adevãrului și al sfintei credințe, – el este de o mie de ori mai vinovat.

2 – Am pãcãtuit fiecare, și mai pãcãtuim încã.
Dar am recunoscut prea puțin și îndreptãm prea puțin. Știm adesea cã ceea ce facem este rãu, fiindcã fãptuirea acestora și urmãrile lor, dovedesc aceasta. Și totuși din duhul încãpãțânat de mândrie nu vrem sã recunoaștem aceasta.
Și mai puțin, – sã încetãm! (mai mult…)

Fãrãdelegile și Dreptatea

1 – Cutremurãtoarea osândã care îi așteaptã pe cei care sãvârșesc fãrãdelegea – este potrivitã cu înștiințãrile și cu dreptatea lui Dumnezeu.
De care ei n-au vrut sã ținã seama, mãcar cã erau atât de datori sã le asculte.

2 – Ce fioroasã este și trãirea pe pãmânt și moartea pe el, a acelor suflete nelegiuite care s-au rãzvrãtit împotriva lui Dumnezeu prin neascultare.
Nelegiuitul însuși în fața morții când își vede și trecutul și viitorul mai limpede ca oricând, se cutremurã îngrozit.
O, de s-ar cutremura cu adevãrat mai înainte – și nu abia atunci!

3 – Cutremurul prea târziu pentru pãcat, nu-i mai folosește omului la nimic, fiindcã la moarte pentru el viața și prilejul mântuirii, au trecut pentru totdeauna.
Pentru cel muribund mai rãmâne numai înspãimîntãtoarea groazã a morții și înfricoșata întâlnire cu Dumnezeu, fațã de care a trãit și a murit ca un vrãjmaș. (mai mult…)

VRĂJMAŞII ŞI PRIETENII

Traian Dorz

Doamne, sunt atât de mulţi vrăjmaşii care se ridică împotriva mea? O, dar sunt şi mai mulţi cei care sunt cu mine şi mă apără (II Împ 6, 15-17)! Puterile îngereşti şi duhurile sfinţilor Tăi care mă înconjoară cu bunăvoinţa şi cu prietenia lor sunt nenumărat mai multe (Evr 12, 1-2; Apoc 9, 16).

O Doamne, sunt vrăjmaşii mei puternici şi înarmaţi? Dar ce sunt armele lor pe lângă puterea Ta, Puternicul meu Dumnezeu Apărător (Ps 68, 17)? Sunt ei aproape de mine? Dar Tu eşti şi mai aproape! Când Tu stai între ei şi mine – eu n-am de ce să mă mai tem!

E grea suferinţa care se apropie de mine şi crucea pe care va trebui s-o ridic şi s-o port? Dar ce sunt acestea pe lângă ale Tale? Şi pe lângă răsplătirile Tale din ceruri pentru răbdarea acestora! E amar paharul pe care trebuie să-l beau eu acum? Dar ce înseamnă acesta pe lângă acela pe care Tu l ai băut în locul nostru şi pentru noi? Şi pe lângă slava de care va fi urmat calvarul pătimirilor mele! (mai mult…)

ÎNŢELEPŢII ŞI NEBUNII

1. Cât de puţini sunt bogaţii, moşierii şi avuţii care se gândesc la sărăcie, la goliciune şi la foamete în vremea când ar trebui cel mai mult să gândească!
Cât de puţini norocoşi gândesc la nenorocirea care le poate veni într-o clipă!
De aceea numărul înţelepţilor este atât de mic
şi al nebunilor, atât de mare.

2. Într-adevăr, cât de puţini sunt oamenii cuminţi,
care să ştie să se poarte cu înţelepciune în zilele când le surâde soarta! Adică în zilele acelea care sunt cele mai puţine şi mai nestatornice dintr-o viaţă. Dar care pot nimici pe veşnicie întreagă viaţa aceasta.

3. Nu numai în Istoria Omenirii, ci chiar şi în viaţa de fiecare zi, prin care noi înşine trecem,
putem vedea limpede cât de puţini dintre cei îngâmfaţi şi răi scapă de prăbuşire şi de pedeapsă. (mai mult…)

Rugăciunea şi ascultarea

Ca să te poată asculta Dumnezeu când te rogi tu, ca El să poată El lua aminte la cererile tale, ca să-ţi poată răspunde cu bunătate şi cu grabă, Dumnezeu, mai ales în ziua necazului şi a primejdiei când îl chemi oricând îngrozit după ajutorul Lui, ca să te poată asculta El atunci, să ştii că acesta este un har mare de la Dumnezeu şi de harul acesta trebuie să lupţi pentru a-l merita. Este o minune şi o binefacere deosebită şi personală din partea Domnului, ascultarea rugăciunii tale. Dar aceasta cuprinde în sine şi o mare obligaţie pentru acela căruia i se face acest mare har de la Dumnezeu. Bunătatea arătată de Dumnezeu faţă de acest om, îl obligă pe acesta să-L iubească şi să-L asculte şi el pe Dumnezeu, mai presus de orice. Aşa cum îl ascultă şi Dumnezeu pe el. Dovada recunoştinţei adevărate şi statornice faţă de binefacerile Domnului este şi întoarcerea cu sufletul spre Hristos totdeauna cu mulţumire şi cu ascultare (Luca 17, 15-17). Aceasta este condiţia pe care Hristos o pune fiecăruia dintre noi, şi pentru alte binefaceri viitoare  (Prov. 1, 24-28; Isaia 1, 15; Ioan 9, 31). (mai mult…)

Măreția Dumnezeului nostru

1. Tot ce este rămas în ceruri – adică în lumea superioară, în starea de necădere – spune slava lui Dumnezeu, cântă şi laudă veşnic slava Lui. Atât îngerii şi duhurile, cât şi sorii şi planetele, care au fost create prin Ideea şi prin Cuvântul Tatălui, adică de Expresia Sa, Fiul Său Iisus Hristos, de El, Oglindirea Slavei Sale, şi de El, Chipul Fiinţei Sale (Evr 1, 3), totul Îi aduce o veşnică şi cutremurător de strălucită şi imensă slavă Lui, Celui prin Care au fost create şi prin Care se ţin.

2. Toate spun… spun neîncetat, spun puternic, spun frumos şi măreţ numai slava Dumnezeului nostru, Care le-a creat şi Care le susţine…

3. Priviţi voi, toţi acei care aveţi ochi şi care puteţi vedea cu ei! Priviţi într-o noapte senină spre cerul înstelat… iar apoi ascultaţi!…
Dacă aveţi urechi şi dacă mai puteţi auzi cu ele, – ascultaţi graiul măreţ al cerurilor, strigat şi tăcut peste toate meridianele şi paralelele lor; ele vă vor spune numai despre slava lui Dumnezeu şi despre frumuseţea Lui! (mai mult…)

WhatsApp chat