Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Poruncile iubirii

Poruncile iubirii

Ascultă cu teamă fiecare poruncă pe care ţi-o dă Cuvântul lui Dumnezeu

1. Cuvântul lui Dumnezeu nu poate fi nimicit, ci numai, cel mult, întors pe o altă faţă.
Dar şi aceasta va apare tot atât de frumoasă ori aspră.
Şi această faţă a lui va avea sau umbră, sau lumină tot aşa, pentru fiecare om,
după starea din care acesta priveşte la faţa lui văzută sau la cea ascunsă.

2. O, sufletul meu şi fiul meu, Cuvântul lui Dumnezeu are durată eternă, statornicie eternă, putere eternă, viaţă şi siguranţă eternă şi pentru noi.
Bizuieşte-te pe El, sufletul meu şi fiul meu, şi nu te îndoi niciodată de tot ce spune El.
Căci nimic din El nu este decât Adevăr şi Credincioşie. (mai mult…)

Cea dintâi şi cea mai mare poruncă

16. Străduieşte-te să poţi primi orice soli – fie buni, fie răi – care vin în casa ta, cu aceeaşi seninătate şi încredere că ei îţi aduc un bine, şi nu un rău,
ori pe o cale scurtă, ori pe una mai ocolită…
Numai fă-ţi faţă de toţi datoria pe care ţi-o porunceşte ascultarea ta de Hristos.

17. Stai neîncetat lângă Dumnezeu,
slujeşte-L pe El cu credinţă şi cu smerenie statornică
şi vei vedea cum toate lucrurile Sale îţi vor sluji ţie. Şi spre binele tău.
Şi vei fi fericit, suflete al meu, fiindcă, dacă tu faci tot ce vrea El, atunci şi El va face tot ce vei vrea tu (In 14, 13). (mai mult…)

Poruncile Iubirii

Poruncile Iubirii sfinte sunt pentru noi eterne legi
ce trebuie de noi ştiute, iubite şi păzite-ntregi,
că-n ele este adevărul – la început atât de-ascuns –
dar care dragostea ni-l face apoi tot mai frumos pătruns;
ferice, fiul meu, de tine, a’ lui porunci când le iubeşti
şi care cu întregul suflet le cercetezi şi le-mplineşti.

Porunci ale Iubirii-s toate Cuvintele lui Dumnezeu,
pe care orice suflet este dator a le-mplini mereu;
în ele, orice suflet sincer îşi află hrană şi-ajutor
să-şi ducă zilele vieţii pe sfântul drum mântuitor;
ferice, fiul meu, de tine când le iubeşti şi când le ţii
şi-n ele tu-ţi găseşti izvorul întregii tale bucurii. (mai mult…)

Nu fi plin de râvnă faţă de cei care te despart de familia ta

Temerea de Dumnezeu, la cine o are, se vede prin evlavia faţă de Numele Domnului,
prin statornicia în credinţă,
prin ascultarea de învăţătura dintâi,
prin respectul faţă de convingerile şi de bucuriile altora,
prin bunul-simţ şi buna cuviinţă faţă de semenii săi,
prin nelăcomia faţă de ceea ce este al semenilor săi,
prin temerea de orice nu este bine,
prin ferirea de tot ce nu este deschis şi limpede, descoperit şi curat, drept şi sincer.
Prin umblarea care nu-l întristează pe aproapele niciodată, ci îl bucură întotdeauna. (mai mult…)

Despre Maica Domnului

”Preasfântã Maicã a Domnului nostru Iisus, – cât de bine se vede cã Tu nu L-ai avut decât pe El, fiindcã pe Cruce El Te-a încredințat Sfântului Ioan, ucenicul cel mai statornic și iubit, spre a-ți fi fiu și sprijinitor în locul Fiului și Dumnezeului Tãu, care mergea la Tatãl.
Rãmânând a nimãnui pe lume, ucenicul iubit Te-a luat la el acasã, ca pe mama fãrã nici un fiu.
Cât de vinovați sînt cei care vorbesc altfel, necunoscând Scripturile ți înjosind pe Dumnezeu.” (Traian Dorz, din ”Mãrgãritarul Ascuns”) (mai mult…)

Oricine suferă pe pământul acesta are nevoie de mângâierea noastră. Şi are dreptul la ea!

14. Oricine ajunge în vreo nenorocire are nevoie de ajutorul nostru.
Iar noi avem datoria de conştiinţă să i-l dăm!
Nimeni dintre noi n-are dreptul să treacă pe lângă o durere fără ca să ia parte într-un fel la alinarea ei.
Pe lângă nici un nenorocit n-avem voie să trecem fără să facem ceva pentru salvarea lui…
Aceasta, dacă o cer legile omeneşti, cu atât mai mult o cer legile lui Dumnezeu. (mai mult…)

Deschideţi oamenilor porţile neprihănirii!

Aceasta este rugămintea pe care o face orice copil părinţilor şi îndrumătorilor săi, tuturor sfătuitorilor şi învăţătorilor lui.
Şi orice suflet omenesc neştiutor şi însetat de cu¬noaştere,
când vine şi cât umblă pe pământ, se roagă spre toţi:
„Deschideţi-mi, oricine puteţi, porţile neprihănirii.”

12. O, câtă răspundere ar trebui să simţim cu toţii faţă de toţi cei care vin la noi şi – chiar fără să poată grăi – aşteaptă să le deschidem porţile vieţii.
Ci ne roagă, prin toată înfăţişarea lor chinuită de dorul luminii şi lipsită de bucuria ei: Deschideţi-ne porţile neprihănirii!
O, veniţi să le deschidem. Cât mai larg cu putinţă. (mai mult…)

Despre Maica Domnului

”Preasfântã Maicã a Domnului nostru Iisus, – cât de bine se vede cã Tu nu L-ai avut decât pe El, fiindcã pe Cruce El Te-a încredințat Sfântului Ioan, ucenicul cel mai statornic și iubit, spre a-ți fi fiu și sprijinitor în locul Fiului și Dumnezeului Tãu, care mergea la Tatãl.
Rãmânând a nimãnui pe lume, ucenicul iubit Te-a luat la el acasã, ca pe mama fãrã nici un fiu.
Cât de vinovați sînt cei care vorbesc altfel, necunoscând Scripturile ți înjosind pe Dumnezeu.” (Traian Dorz, din ”Mãrgãritarul Ascuns”) (mai mult…)

Întrebare și ascultare

1 – Pe cât de cu putințã este îndreptarea celui care nu a înțeles dar întreabã, pe atât de cu neputințã este îndreptarea celui care înțelegând rãu, nu mai vrea nici sã întrebe nici sã asculte!

2 – Pe cât de cu putințã este mântuirea celui care, neștiind, ascultã, pe atât este de cu neputințã mântuirea aceluia care, știind rãu, se îndãrãtnicește cu trufie și considerându-se pe sine mai înțelept decât toți ceilalți, merge înainte pe calea sa rãtãcitã!

3 – Din orice prãpastie poate fi salvat un suflet omenesc dar din neascultarea rãtãcirii, salvarea este de cele mai multe ori cu neputințã. Fiindcã cel cãzut nu se crede așa.
Priviți-i pe cei ajunși așa – și veți vedea cã așa este. (mai mult…)

Cântările și lacrimile

Mulţi oameni cântă toată viaţa lor numai pentru pricini lumeşti, pentru pricini deşarte sau chiar şi urâte… Dar puţini sunt oamenii care cântă pentru pricini binecuvântate şi folositoare.
Puţini sunt cei ale căror cântări şi lacrimi izbucnesc din pricina lui Hristos şi din pricina adorării lui Dumnezeu sau din pricina bucuriei şi a revărsării Duhului Sfânt şi a laudelor Lui. Prea mulţi sunt acei oameni care preamăresc prin cântările lor păcatul şi ura, sau răzbunarea şi stricăciunea, sau desfătarea, sau deşertăciunea lumii acesteia.

Sunt mulţi care cântă toată viaţa lor cu veselie pentru diavolul. Vai de ei, căci cântecele acestora li se vor preface foarte curând în gemete veşnice şi chiuiturile lor de veselie, în ţipete de groază, de deznădejde şi de durere veşnică (Lc 6, 25 şi 16, 24).
Puţini sunt cei care cântă pentru Dumnezeu, – dar cântările acestora sunt adeseori scăldate în lacrimi, căci pe pământul acesta, cei care cântă pentru Hris­tos trebuie să cânte în pribegie şi în necazuri, în suferinţe şi în prigoniri sau în singurătate şi în batjocuri, – iar acolo totdeauna cântările sunt însoţite de lacrimi. (mai mult…)

  • 1
  • 2
WhatsApp chat