Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Pr. Constantin Necula

Pr. Constantin Necula

PREDICĂ LA DUMINICA IZGONIRII LUI ADAM DIN RAI

Din Evanghelia de la Matei, capitolul 16, versetele 14-21:

 „Că de veţi ierta oamenilor greşelile lor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc. Iar de nu veţi ierta oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.

Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi smolesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc; adevărat grăiesc vouă: îşi iau plată lor. Tu însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală, ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău Care este ascuns, şi Tatăl Care vede în ascuns îţi va răsplăti ţie.

Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură. Ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură. Căci unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta.” (mai mult…)

Exigenţele convertirii oglindite în Actele Martirice – partea V

Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula,
Facultatea de Teologie Ortodoxă „Andrei Şaguna” din Sibiu

Seria Conferinţe
Exigenţele convertirii oglindite în Actele Martirice
Suceava, 2005

Uitaţi-vă la şcoala noastră românească. În ce ne îmbogăţim noi? În matrici existenţiale. 1-1-1, 0-0-0… Uitaţi-vă bine, că ajungeţi sivicultori câte unii şi nu ştiţi să faceţi diferenţa între mesteacăn şi frasin. Pentru că teoretic noi le învăţăm pe toate, le şmecherim pe toate, le rotunjim pe toate, dar n-am pipăit lucrurile către care mergem. Devenim ingineri electricieni şi nu ştim să facem diferenţa între diodă şi triodă, pentru că nu se mai folosesc astea. Învăţăm noi la fizică despre Ciclul Carnof, ştim noi pe acolo despre ce-i Amperul, putem da definiţia a ce tensiune trece prin două fire de un centimetru, facem pe rotunzii, dar uităm că în esenţă, dacă Dumnezeu face o singură clipă ca G = 9, 81 m / s să plece un pic spre 9, 82 sau 9,83, s-au dus toate ale noastre. Sau noi am stabilit că metrul are 100 de centimetri. Mă rog, am fost de acord. Dar metrul ăla poate să aibă, uneori, nici un centimetru. Cât este un metru între doi iubiţi? Zero! Câţi sunt o mie de kilometri între doi oameni care se iubesc? Zero! (mai mult…)

Exigenţele convertirii oglindite în Actele Martirice – partea IV

Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula,
Facultatea de Teologie Ortodoxă „Andrei Şaguna” din Sibiu

Seria Conferinţe
Exigenţele convertirii oglindite în Actele Martirice
Suceava, 2005

Îi vedem pe toţi zburând pe la secte, trecând prin tot felul de pietisme din astea ieftine. Nu ne dăm seama că de fapt noi nu pierdem nimic, ci ei pierd. Şi ne îndurerează pierderea pe care ei o săvârşesc în raport cu ei, ne obligă ca noi să fim mult mai atenţi cu ceea ce noi facem ca ei să nu se piardă. Nu înseamnă acum că dacă lui Gică i s-a pus pata şi vrea neapărat să aibă apartament şi pleacă în Anglia şi acolo se converteşte la baptişti – sau nici nu pleacă, ci îl ajută aici fraţii baptişti -, gata, s-a convertit la baptişti şi dintr-o dată l-am pierdut din Biserică. Biserica nu pierde pe nimeni. E falsă ideea că Biserica ar vrea să piardă pe cineva sau că pierde pe cineva. Cei care ies din Biserică pierd Biserica. Îşi pierd relaţia lor personală cu Dumnezeu, trecând către nişte dumnezei mai mici. Care pot fi numiţi în orice fel: bănuţi, păpică, cum vrei… Café-bar, Internet… Cum vreţi. Fiecare poate să-şi creeze câte un idol dintr-aceştia care să-L suplinească pe Hristos, până la vremea la care, constatând că este sterp şi că nu-i foloseşte la nimic, îl abandonează, pentru că el însuşi se simte abandonat. (mai mult…)

Exigenţele convertirii oglindite în Actele Martirice – partea III

Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula,
Facultatea de Teologie Ortodoxă „Andrei Şaguna” din Sibiu

Seria Conferinţe
Exigenţele convertirii oglindite în Actele Martirice
Suceava, 2005

Ce mai cuprinde modelul convertirii?

Acum, în România, există o paradigmă lingvistică, dacă vreţi: tineretul român duce lipsă de modele. De parcă tineretul României e un tineret tâmpit, care nu e în stare să se uite pe pereţii bisericii, sau nu-i în stare să-şi vadă profesorii care realmente îşi predau cursurile, şi pe ceilalţi care se prefac că predau, fiindcă statul se preface că-i plăteşte. Toţi vedem asta! Pentru că puţini dintre noi s-au născut orbi. Şi, fie vorba între noi, cei care s-au născut orbi văd mai bine decât noi. Toţi avem această capacitate de a vedea ceea ce este real, făcubil şi de urmărit în viaţă, şi ceea ce nu este de urmărit în viaţă. Ideea asta, aşa, un pic europeană, de model, filosofarea asta în jurul modelului ne îndepărtează, de fapt, de adevăratul Model. În nici un caz modelul pentru noi nu este omul. Modelul pentru om este Dumnezeu. Din facere Dumnezeu l-a făcut pe om după Chipul Său, ca să aibă posibilitatea de a ajunge la asemănarea cu El. Şi atunci, orice fel de model dintre celelalte, umane, nu este altceva decât o prismă în care străbate, într-un fel sau altul, lumina lui Hristos. Biserica a avut această capacitate, arătându-ne din start că modelul fundamental este Hristos. N-a pictat pe cupolă pe nici unul dintre sfinţi, cu excepţia Maicii Domnului, care realmente este un model. Dar şi această Maică a Domnului nu este Maică a Domnului singură niciodată. (mai mult…)

Exigenţele convertirii oglindite în Actele Martirice – partea II

Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula,
Facultatea de Teologie Ortodoxă „Andrei Şaguna” din Sibiu

Seria Conferinţe
Exigenţele convertirii oglindite în Actele Martirice
Suceava, 2005

Cei care citiţi din Părintele Porfirie aţi remarcat că una dintre marile lui întrebări din ultima vreme era nu ce este Raiul, ci Cine este Raiul. Adică personaliza în Hristos dobândirea tuturor virtuţilor care în Rai îl făceau pe om să fie cetăţean. Biserica nu vă spune altceva decât: „Fraţilor, întoarceţi-vă, pentru că aici e Raiul”. Nu prea aveţi ce lucra, decât în sudoarea frunţii şi în rănirea sufletelor voastre. Dar în Rai, în Raiul Bisericii, în taina aceasta excepţională de şedere faţă către faţă cu Dumnezeu, lucrurile se schimbă.

Doi termeni definesc convertirea. Din nenorocire, în româneşte amândoi se confundă. Aţi văzut că de multe ori ne facem metanii, gândindu-ne la metanoia, la întoarcerea minţii, şi credem că în sine convertirea înseamnă o astfel de convertire a minţii, o întoarcere a minţii, o aşezare a minţii în Dumnezeu. Or, termenul pentru convertire nu este acesta. Termenul pentru convertire pură este epistrefo, adică mult mai adânc decât doar o întoarcere a minţii. Este o întoarcere a întregii capacităţi umane de a merge mai departe. (mai mult…)

Despre darul îndreptăţirii

Evanghelia Duminicii a 33-a după Rusalii

(Luca 18, 10-14)

 De-acum deschidem împreună cartea aşteptării liturgice a Învierii Domnului, cartea Triodului. Cu tot ceea ce reprezintă această perioadă liturgică a anului bisericesc, care începe din duminica a 33-a după Rusalii, numită şi a Vameşului şi a Fariseului. O dată cu deschiderea Sfintei Scripturi, pe masa noastră de lucru duhovnicesc va sta şi cartea numită a Triodului, care cuprinde în sine cântările (tri-cântările) pline de lumina pocăinţei şi bucuria nădejdii care marchează acest urcuş duhovnicesc care este Postul Mare al Paştelui. Hristos-Domnul va face acest drum împreună cu noi, „cu pilde, îndem­nând pe toţi… spre îndreptarea vieţii“ (Cântarea I-a a Duminicii), la capătul suişului aflându-L pe El, Înviatul, Cel Care ne transformă viaţa aceasta în viaţă în Hristos.

Cântarea Bisericii este de-acum clară: „Uşile pocăinţei deschi­de-mi mie, Dătătorule de viaţă; că mânecă duhul meu la Biserica Ta cea sfântă, purtând locaş al trupului cu totul spurcat. Ci, ca un îndurat, curăţeşte-l cu mila milostivirii Tale“ (Slavă… îndată după Psalmul 50) iar calea, pe care tot cântarea liturgică ne-o indică, începe cu rugăciune, căci spunem Fecioarei: „În cărările mântuirii îndreptează-mă, Născătoare de Dumnezeu…“ (şi acum…, idem). (mai mult…)

Între dispreț și discreție

Pentru unii care se credeau drepți

Pentru a încerca să scriu rândurile ce urmează, am să cer ajutor Evangheliei. Mai precis textului din Luca 18, 9-14. Un fariseu și un vameș. Ei ne sunt puși dinainte. Cu mentalitatea lor, cu toată cultura lor religioasă, cu ticurile și lucrarea lor. Vizibil, fariseul pierde. El ține, strict, Legea, iar asta nu e rău. Convingerea intimă că e mai bun decât celălalt doar pentru că împlinește ritualuri, comparația cu cei căzuți, hrăpăreți, nedrepți, adulteri ori chiar asemeni vameșului, pe care nici nu-l cunoaște, e limpede că nu-L face plăcut dinaintea Domnului. Celălalt, vameșul, conștient de nedeplinătatea efortului său, așezat în colțul umilinței, nu compară, nu judecă, nu concluzionează. Se lasă în mâna lui Dumnezeu și-I cere milă. Faptul că Domnul ni-l pune la îndemână este dătător de ton. Să-și aducă aminte Dumnezeu de tine și să te dea pildă nu-i de ici de colo. (mai mult…)

Exigenţele convertirii oglindite în Actele Martirice – partea I

Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula,
Facultatea de Teologie Ortodoxă „Andrei Şaguna” din Sibiu

Seria Conferinţe
Exigenţele convertirii oglindite în Actele Martirice
Suceava, 2005

În primul rând dau slavă lui Dumnezeu că suntem împreună în seara aceasta, că ne-a prins seara şi Dumnezeu este încă împreună cu noi şi în seara aceasta…

Aş vrea să vă spun că dincolo de datele cu care am fost prezentat de colegul dumneavoastră, rangul la care ţin cel mai mult este acela de duhovnic al Facultăţii de Teologie. În sensul acesta mă simt cel mai util între toate lucrurile pe care le fac, şi de aceea am încercat să vă pun pe inimă şi frăţiilor voastre în seara aceasta – ca şi studenţilor mei, în repetate rânduri – această idee a modelului convertirii care pe noi, ortodocşii, ne cam complexează de la o vreme. Şi de aceea, trăind într-un mediu cum este acela al Sibiului sau cum este acela al Braşovului, unde m-am născut, problema este majoră din cel puţin două puncte de vedere.

Se întâmplă, nu-i aşa, să-i vedem pe unii convertiţi la MISA. Şi trebuie să-i credem că sunt convertiţi la MISA – dacă pui un ă în loc de i nimereşti cu adevărat locul care i se cuvine – pentru că la un moment dat îţi dai seama că au probleme. Şi problema lor începe din momentul în care ei cred că au o spiritualitate către care să se convertească. (mai mult…)

Mânia poporului, poporul mâniei

Pr. Constantin Necula

Dintre multele intamplari ale zilei, cele care ne retin cel mai tare atentia, multe dintre ele pot fi concentrate in ceea ce indeobste numim „stirile de la ora cinci“. Conflicte in familii mai mult sau mai putin notorii, razboaie intre bande, spargeri de banci, lipsiri de libertate, eliberari controversate, crime, violuri, mizerii si mizerabili. Toate alcatuiesc tabloul unei lumi muribunde, care isi imparte agonia cu stapanitorul acestei lumi, diabolicul rupator de sensuri.

Criza morala

Daca te întrebi însa de unde se naste toata aceasta pornire spre rau, spre morbid si defaimare a demnitatii umane, constati ca sursa este una singura: mânia. Un soi de ura convertita în social, o ura care nu doar ca nu reuseste sa fie dragoste ci lupta, cu toata fiinta ei împotriva iubirii. (mai mult…)

O Mamă din Canaan (Matei 15.21-28)

O femeie cananeancă strigă la Hristos. E fata ei în joc, de ce ar mai conta dinaintea bolii fetiței ei etichetele sociale ori obiceiurile pământului. Ea știe că Cel ce trece pe dinaintea ei este Fiul lui David. De unde știa? Asta e o taină. Ceva mai înainte în Scriptură, Evanghelistul Matei ne- o spune (15.12-20), Apostolii nu păreau să aibă harisma femeii acesteia de a-L vedea pe Hristos ca Dumnezeu ori Fiu al lui David, adică din neam împărătesc și preoțesc deopotrivă. Lor e mai pasă de gura fariseilor, scandalagii de pe tușă, gata oricând să reproșeze lui Dumnezeu că nu se ține în fișa postului Său, făcută de ei, firește. Agresivă și tandră deopotrivă, femeia este respinsă dintâi. Hristos dă un argument de fariseu: nu sunt trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel! (15.24). Sunt destui și astăzi care ar răspunde așa în numele unui Iisus închipuit de ei: am venit numai în căutarea ortodocșilor, ori catolicilor, ori protestanților ori a cine știe câte unei grupări neoprotestante, am venit numai pentru creștini…Cu rămânerea la un astfel de răspuns Hristos ar fi rămas la inima fariseilor, de ieri și de azi și de-a pururea, dar n-ar fi fost Dumnezeu. (mai mult…)

WhatsApp chat