Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Pr. Constantin Necula

Pr. Constantin Necula

Țara ca o Rană

Pr. Constantin NECULA

Vine 1 Decembrie. Ca un semn de întrebare asupra propriei noastre conștiințe. Asupra propriei dorințe de a afla adevărul, la vremea aceasta de derută și ipocrizie, în care capătul cozilor e mai important decât miezul acțiunilor și cozile de topor mai vizibile decât pădurea. Ca un semn de întrebare mare cât Cerul. Care altădată acoperea păcatele noastre cu mila și iertarea Sa. Ca un semn de întrebare. Care trece prin inima unui popor de eroi transferat activ și cu zdroabă mare într-un comando de erori și neputințe incredibile. Suntem la vremea măsurării pulsului național și vedem că suntem buni de ATI. Un spital mare cât Țara ne ține pe toți legați de bolile noastre, de obsesiile noastre, de răutățile noastre devenite virale și virusuri ale generațiilor ce abia se nasc. Din toate părțile încrâncenarea și înscenările devin mai importante decât realitatea. Din nefericire. Constatăm că ne-am „vindecat” de România și  ne-a rămas doar Mânia. Obligația momentului de acum, citându-l pe emeritul Ion Vianu, este să luăm aminte la rană (Parsifal).  (mai mult…)

Sfântul Ierarh Andrei, mitropolitul Ardealului

CUVÂNT ROSTIT

LA PARASTASUL MITROPOLITULUI ANDREI ŞAGUNA

ÎN CATEDRALA MITROPOLITANĂ,

30 NOIEMBRIE 1994

 Dăruitu-s-a neamului românesc ca fiecare veac al său să poarte cu sine un chip luminos, vestitor al chipului Celui deplin luminos, al Mântuitorului Iisus Hristos.

În veacul dintâi al naşterii sale din apă şi din Duh, Neamul Românesc a fost afundat în sfânta cristelniţă a creştinismului de către Sfântul Apostol Andrei, smeritul pescar ajuns măreţ vânător de oameni prin puterea şi lucrarea Duhului Sfânt. Urma trecerii lui, dincolo de toponime sau legende rămase, este însăşi creştinismul nostru cu pronun-ţata sa nuanţă naţională. Venit-a atunci Andrei, Marele Apostol, la un răsărit de neam pe pământul pe care, mai apoi, se va zidi marea Catedrală a creştinismului ortodox românesc. (mai mult…)

#Catedrala

Soborul slujitor la prima liturghie oficiată în CMN. ©Basilica.ro

Pr. Conf. Dr. Constantin Necula

Suntem dinaintea unui ceas astral. În marea vieții românești, Biserica Ortodoxă Română își așterne, la An Centenar de Unire națională, în apele tulburi ale istoriei contemporane, Nava Amiral, Catedrala. Suntem dinaintea unei provocări la etica lumii urbanizate în care trăim, care și-a uitat satele și țăranii care și-au răstignit familiile și viitorul în țărâna unei țări. O lume obsedată de praful drumurilor modernizate ori de dezintegrarea propriilor familii pentru a se alinia cerințelor unor orizonturi utopice. Catedrala e lecția reintegrării noastre în normal. Asemenea Crucii de pe Caraiman, construită din oțelul podurilor bombardate de dușman de pe toată Valea Prahovei, Catedrala reașază așchiile podurilor de oțel ale visurilor noastre naționale. Unitatea de caracter a oamenilor care alcătuiesc fundamentul de rezistență al Războiului celui Dintâi. Plânsul mamelor și mireselor, fraților celor mici ori surorilor cărora nu li s-au mai întors acasă sufletele: fiii, mirii, frații, soții… Scâncetul de foame al orfanilor ori geamătul de durere al rănitului, uneori de dincolo de pragul suportabilului. Strigătul de îmbărbătare al ofițerului ori murmurul de încurajare a muribundului de pe buzele preotului militar. Toate sunt în Catedrală. Țin Catedrala și fac din ea edificiul reprezentativ al celor 100 de ani de Românie. (mai mult…)

Bogatul necugetat și neatenta noastră cugetare

Postul Nașterii Mântuitorului începe cu o pildă atât de actuală, încât aproape doare: Parabola cu bogatul cel necugetat (Luca 12, 13-21). E o pildă provocată de cererea unui „cineva din mulțime”, care cere intervenția Domnului Hristos ca fratele său să împartă moștenirea cu el. Povestea, spusă pentru vindecarea doritorului de avere, este simplă și dureroasă pentru starea dintotdeauna și de azi a celor are visează la moșteniri.

Un om bogat, o recoltă care face să plesnească hambarele din visul de mărire al îmbogățitului peste vară, părelnica pace și odihnă ce o merită, șocul vestirii și întâlnirii cu moartea. Dinaintea morții bogăția e fără niciun folos, ba mai mult, pare a fi o greutate. Oricum ai da-o, e o nebunie fără seamăn să crezi în nemurirea îmbogățirii tale. (mai mult…)

APRECIERI ALE PERSONALITĂŢII ŞI ACTIVITĂŢII PĂRINTELUI IOSIF TRIFA

La Sibiu, pe lângă Mitropolia noastră ortodoxă, lucrează de ani de zile, cu multă râvnă, un preot. Nu este un cuvânt de laudă dacă voi spune: cel mai harnic preot din ţară. El este redactorul unei foi pentru popor care se împrăştie la săteni, o foaie pentru norodul cel mare al satelor. Are în ea fel de fel de ştiri folositoare. Dar mai ales are o parte pe care nici o altă publicaţie n-o are aşa de minunat şi de bogat tâlcuită: e partea creştinului. Foaia poartă numele Lumina Satelor. Cine se va abona la ea este în câştig. (…) Dar preotul de la Sibiu mai are o sumedenie de cărţi din care se vede că darul lui Dumnezeu a fost din belşug revărsat peste inima acestui minunat slujitor al Lui. (…) Le recomandăm bucuros pe toate.

Numele preotului e bine să fie pus la inimă ca o pildă rară de ucenic al Mântuitorului. Însemnaţi-l bucuroşi ca pe o descoperire: preotul Iosif Trifa.

Nicolae IORGA

*

 

Munca Părintelui Trifa este o pildă. (mai mult…)

Veselirea cea în strălucire

(Duminica a 22-a după Rusalii – Luca XVI, 19-31)

 Evanghelia aceasta, cu bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr, poartă în sine cheia dramei indiferenţei şi îmbuibării de prea mult bine. Dincolo de toate cele două personaje – bogatul şi Lazăr –, într-un fel sau altul, suntem fiecare dintre noi. Uneori pe rând. Alteori bogaţi. Alteori Lazări. Dar nici unuia nu ne este străină starea dintâi şi nici a doua. Atât că, după ce-am văzut drama, suntem mai vinovaţi de cădere şi intrăm noi înşine în hlamida, în vizorul bogatului, când ştim, de-acum, că haina de bube a lui Lazăr e izvor de hlamidă împărătească în acea Împărăţie pe care ne-o dorim, sau pe care mărturisim că ne-o dorim. (mai mult…)

Scoală-te!…

(Duminica a 24-a după Rusalii – Luca VIII, 41-56)

 Înaintea citirii Evangheliei acesteia, cu învierea fiicei lui Iair, Apostolul ne-a binevestit: „Căci El este pacea noastră, care din doi a făcut unul şi a surpat zidul de la mijloc al despărţiturii…“ (Ef 2, 14) şi toate celelalte care ne-arată împăcarea „prin cruce“ (Ef 2, 16) în Hristos cu statura noastră de „împreună-cetăţeni cu sfinţii“ ai casei lui Dumnezeu (Ef 2, 19), ai Bisericii celei luptătoare şi triumfătoare, împreună-laturi ale Bisericii slujitoare. În contextul acesta, lectura Evangheliei Duminicii acesteia trece de la învierea fiicei lui Iair, în plan personal, în icoana învierii noastre, mai cu seamă că, pe calea spre minunea Învierii, Hristos Se-arată vindecător de boală, de moarte deopotrivă. (mai mult…)

Învierea fiicei lui Iair și Învierea Bisericii

Duminica Învierii fiicei lui Iair (Luca. 8.40-55) ține în ea și vindecarea scurgerii de sânge a unei femei bolnave și vindecarea de deznădejde a unui tată și lecția de tăcere dinaintea necunoașterii căii lui Dumnezeu dată oricărei comunități care preferă lecțiile de moralism dinaintea Învierii.

Ce altceva erau cuvintele „ Fiica ta a murit. Nu-L mai obosi pe Învățător” (Luca 8.49)? Ele sunt parola superficialității lumii moderne, care a admit în Hristos învățătura înaltă dar nu-i văd dumnezeirea. Cu smerenie Hristos învie pe fiica lui Iar, se lasă deranjat de către un tată aprins de iubire, nu se limitează doar la a spune ci și împlinește. Așa face mereu. E limpede că Biserica ortodoxă a trecut printr-o vară grea. (mai mult…)

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie – Izvorâtorul De Mir

Fără îndoială că Sărbătoarea Sfântului Dimitrie este una din marile sărbători ale Bisericii, pentru că ea ne odihneşte în poiana binecuvântată cu sfinţi, de această dată în cea cu numele Dimitrie Basarabov, acolo de unde slava lui Dumnezeu ne va lumina şi ne va întări, pentru ca, văzând faptele lui, să Îl preamărim pe Dumnezeu din ceruri. Şi preamărindu-L pe Dumnezeu din ceruri, Îl aducem iarăşi şi iarăşi în apropierea inimilor noastre, în cuprinderea sufletelor noastre şi în binecuvântarea buzelor noastre.

Născut fiind în cetatea Tesalonicului, mai bine zis undeva în sudul ei, Dimitrie avea să fie mai întâi ostaş şi mai apoi, urcând pe treptele ierarhiei soldăţeşti – cum spune o veche traducere a Vieţilor Sfinţilor –, să ajungă ceva mai sus de gradul de centurion, deci unul pus peste mai mult de o sută de oameni. (mai mult…)

Când cimitirul devine mai curat decât gândul oamenilor… (Matei 8, 28-34)

Pr. conf. univ. dr. Constantin Necula

E mereu prima impresie pe care mi-o dă citirea textului acestuia mateian. Vindecarea celor doi îndrăciți din Gadara, elibeararea cimitirului local de cei doi – care erau primejdioși și înspăimântători, strigătul lor citând din teologia așteptării; sunt primii care-i zic: „Iisuse, Fiul lui Dumnezeu” (Matei 8, 29) –, pălesc în fața spiritului neguțătoresc al gadarenilor. Un soi de nevedere a adevărarului câștig: Împărăția Cerului este aproape, Dumnezeu e Viu! Și ei își plâng porcii…

Mai aproape de noi, Bătrânul Iosif Isihastul scria ucenicilor săi: „Ceea ce nu-I dăm lui Dumnezeu spre a fi întrebuințat de El, este întrebuințat de diavol. De aceea Domnul ne-a dat porunca să-L iubim din tot sufletul și din toată inima, pentru ca cel rău să nu găsească nici loc, nici odihnă pentru a locui în noi” (Părintele Dionysos Tatsis, Cuvintele Bătrânilor, Cluj Napoca, 2014, p. 14). Pentru că porcii, în care diavolii ceruseră scăpare, se vădesc mai importanți decât oamenii, concetățenii lor, înspăimântătorii de până acum. E un gest de tandrețe al Mântuitorului față de firea umană, fără precedent ori asemănare în vreo altă religie a lumii: a îngădui celui rău să-și încerce încă o dată posibilitatea mântuirii. Găzduiți în porci, diavolii nu emit vreun gând de smerenie. Ci fug spre adâncuri. (mai mult…)

WhatsApp chat