Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş

Predică la pomenirea Sfântului Apostol Andrei, cel dintâi chemat la apostolat

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş

Iubiții mei,

cât de bărbați [Andrei vine de la gr. anir, andros = bărbat] la minte suntem, cât de bărbătoși la suflet, și bărbații și femeile, și înrădăcinați în iubirea noastră de credință și de neam, în comparație cu bărbatul acesta preaminunat, cu Sfântul Apostol Andrei, care acum 2000 de ani, din porunca Domnului nostru, ca Apostol al Său, a inițiat o predicare a credinței creștine pentru a dezrădăcina idolatria neamurilor…și a ajuns până la strămoșii noștri? Cum ar trebui să fim noi, ca Biserică și ca nație, cei de 2000 de ani ortodocși pe aceste meleaguri?

Și nu sunt deloc întrebări retorice! Pentru că înrădăcinarea de milenii a credinței ortodoxe la noi ne face și mai responsabili față de cei care, nici până astăzi nu au cunoscut Ortodoxia credinței, datorită credinței lor eretice sau nu au trăit niciun fel de creștinism, oricât de deformat ar fi el, ci sunt tot păgâni, ca și cei de acum 2000 de ani. Citeşte în continuare »

Vindecarea femeii gârbove

Pr. Dorin Picioruş

Iubiţii mei,

vă mărturisesc cu durere faptul, că  trăiesc zilnic o dramă cumplită, o dramă care e o consecinţă a lipsei vederii de profunzime care mă asaltează din toate părţile. Mă îngrozeşte privitul oamenilor care nuvede nimic esenţial, nimic profund în alţii. Mă îngrozeşte privitul bont, privitul orgolios, privitul subsidiarizant.

Privim oamenii dar nu îi vedem! Şi îi privim cu o tristeţe şi cu o lipsă de perspectivă halucinante, în faţa cărora rămân dezarmat. Şi stau adesea şi cuget la ce rămâne din acest privit răutăcios la alţii, care ne sapă la temelia fiinţei noastre şi nu ne personalizează de niciun fel. (mai mult…)

Predică la Sfânta Cuvioasă Parascheva

Iubiții mei,

deși azi e praznicul Sfintei Parascheva…pe 11 octombrie [zi de sâmbătă], dimineața, România TV transmitea știrea că vineri noaptea, adică pe 10 octombrie, o femeie de 61 de ani…a murit în timp ce sta la rând să se închine la Sfintele Moaște ale Sfintei Parascheva[2].

Și folosea cuvântul „tragedie”[3] pentru…adormirea ei…petrecută aproape de Sfintele sale Moaște.

Însă cuvântul folosit nu e cel care trebuie! Pentru că moartea ei nu a fost o tragedie ci o mare binecuvântare. Căci e o mare binecuvântare să adormi lin, frumos, cuvios…în timp ce aștepți să te închini unui Sfânt…decât să mori din cauza beției, a fumatului, a drogurilor, a depravării. Citeşte în continuare »

Tânărul bogat sărac

Iubiţii mei,

există uneori teme predicatoriale resimţite ca ingrate, ca cea asupra proprietăţii, a averii, ca în cazul de astăzi, pentru că mentalitatea seculară adâncită în noi cataloghează în astfel de momente mesajul evanghelic drept iresponsabilpăgubitor la nivel personal. Cum să renunţ la averea mea, ca să fiu desăvârşit? Mai bine rămân nedesăvârşit, ţipă în noi un glas demonic, decât să îmi pierd averea, decât să mă dezlipesc de ceva. De ce să renunţăm la ceva ca să fim creştini ortodocşi?

De-a lungul timpului mulţi creştini ortodocşi au renunţat cu totul la averi pentru viaţa monahală sau pentru asceza pustiului sau pentru nebunia întru Hristos, pe când alţii au înţeles renunţarea la averi ca renunţare la alipirea de averi şi şi-au folosit judicios averile, construind Biserici, Mănăstiri, dând milostenii şi ajutând în diverse moduri societatea în care trăiau. În conştiinţa noastră cea mai adâncă există o rană vie, atunci când auzim aceste cuvinte ale Domnului: „vinde-ţi averile, dă-le săracilor şi vei avea comoară în cer; şi vino de-Mi urmează Mie”, Cf. ed. BOR2001. Citeşte în continuare »

Să nu stai departe! Predică la Duminica a 29-a după Rusalii

Iubiţii noştri,

singurătatea pare o joacă, o vorbă, atunci când nu o cunoşti. La fel şi boala. Dacă ai prieteni mulţi, dacă ai sănătate viguroasă şi eşti fericit, crezi că toată lumea e fericită, că nimeni nu e bolnav şi că viaţa e confortabilă pentru toţi.  Însă viaţa nu e confortabilă cel mai adesea şi durerea, când e împreună cu singurătatea în viaţa şi în casa noastră, e un pustiu imens, pe care nu mulţi îl pot suporta. Oamenii văduvi şi tinerii care îşi caută parteneri de viaţă sunt cel mai aspru biciuiţi de singurătate, din care cauză sunt predispuși să își caute, acolo unde nu trebuie, fericirea, împăcarea, alinarea. Citeşte în continuare »

Predică la Botezul Domnului

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

Iubiții mei[1],

în zilele postmodernității noastre, ideologia zilei ne cere să facem lucruri relevante pentru publicul consumator. Adică să producem și să comercializăm lucruri valorice, lucruri care să ne pună în evidență valoarea. Pentru că, dacă nu avem valoare, nu suntem vandabili. Și dacă nimeni nu ne cumpără, dacă nimeni nu ne mai vizitează, dacă nimeni nu mai vine la slujbele noastre din Biserică, înseamnă că nu avem nimic de dat lumii…sau că nu vorbim pe înțelesul lumii. Citeşte în continuare »

Predică la Intrarea în Biserică a Maicii Domnului

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

Iubiții mei[1],

Maica lui Dumnezeu intră în Templul din Ierusalim, căruia noi îi spunem Biserică în titlul acestui praznic, la vârsta de 3 ani. La vârsta de 3 ani, potrivit făgăduinței lor față de Dumnezeu, Sfinții ei Părinți, Sfinții Ioachim [Ἰωακείμ] și Anna [Ἄννα], o aduc pe Prunca Maria la Templu. Unde va trăi 12 ani [δώδεκα χρόνια], adică până la vârsta de 15 ani, vreme în care a fost hrănită, în Templu, de către Sfântul Arhanghel Gavriil, cu mâncare cerească [τροφὴ οὐράνια][2].

Grecii ortodocși numesc praznicul acesta: „Intrarea Născătoarei de Dumnezeu [Τὰ Εἰσόδια τῆς Θεοτόκου]”[3], titlu care apare și pe Sfintele Icoane grecești, după cum vedem în Sfânta Icoană de deasupra[4]. Însă înțeleg același lucru ca și noi: intrarea ei în templul din Ierusalim, pentru a sluji Domnului.

Ce a făcut Maica lui Dumnezeu în templu până la 15 ani? S-a rugat în Sfânta Sfintelor[5], a trăit în nespusă curăție, a învățat teologia cea dumnezeiască, dar a și muncit. Pentru că s-a ocupat cu „toarcerea lânii și a inului”[6] și cu „cusături de mătase”[7]. Fapt pentru care, mai apoi, i-a țesut[8] Fiului ei „hitonul cel necusut, adică, cămașa pentru care s-a tras [la] sorț[i], [atunci] când Domnul era răstignit pe Cruce”[9]Citeşte în continuare »

Predică la nașterea Sfântului Ioan Botezătorul [24 iunie 2015]

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

Iubiții mei[1],

nașterea Sfântului Ioannis Botezătorul a fost o naștere minunată, la bătrânețe, din pântece sterp, care nu născuse niciodată. Pentru ca să ne încredințeze pe toți că e lucrarea lui Dumnezeu aici, așa după cum, în pustie, Domnul a dat lui Israil apă din piatră [Num. 20, 11]. Pentru că numai El poate să facă roditor un cuplu infertil, după cum poate face să răsară lăstari dintr-o rădăcină uscată.

O naștere mult dorită de Dumnezeu și anunțată prin Arhanghelul Gavriil, același care a vestit și nașterea Domnului.

Iar minunea acestei nașteri constă în aceea că niște Sfinți părinți bătrâni, Zaharias [Ζαχαρίας] și Elisavet [Ἐλισάβετ] [Lc. 1, 5, BYZ], care fuseseră sterpi până atunci, au născut un copil plin de har și un mare ascet dumnezeiesc, pe Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului. Citeşte în continuare »

Predică la praznicul Prea Sfintei Treimi

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş

Preaiubiți frați și surori întru Domnul,

întrebarea zilei e următoarea: De ce să-L lăudăm pe Dumnezeu într-o anume zi, în lunea Cincizecimii, când cântările praznicului Cincizecimii suntmanifestare a dragosteicătre Dumnezeul nostru treimic și fiecare zi e o laudă adusă Preadumnezeieștii Treimii? Sau de ce să vorbim despre Prea Sfânta Treime acum, după pogorârea Sfântului Duh?

Și răspunsul la această întrebare e deplin teologic: pentru că Biserica a vrut să exprime prin praznicul din lunea aceasta, că harul primit de Apostoli la Cincizecime și de fiecare creștin în parte la Botez și în viața sa bisericească e iubirea Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh pentru noi, că noi suntem împreună cu întreaga Treime prin iconomia lui Hristos și pogorârea Duhului Sfânt și nu doar cu Hristos sau cu Duhul Sfânt. Că harul sfințitor și mântuitor și îndumnezeitor al Bisericii e unul și el e al Treimii. Și când vorbim despre creația lumii, despre mântuire, despre Biserică, despre cele de acum și despre cele ce vor veni să gândim și să vorbim treimic și nu doar despre o persoana dumnezeiască sau alta, în mod disparat. Citeşte în continuare »

WhatsApp chat