Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Pr. Iosif Trifa

Pr. Iosif Trifa

„NOE, NOE, SLOBOZI-NE ŞI PE NOI ÎN CORABIE!“…

Când s-au ivit norii vestitori de primejdie „Noe a intrat în corabie cu familia lui şi două câte două din orice făptură care are suflare de viaţă, precum îi poruncise lui Domnul Dumnezeu. Apoi Domnul a închis uşa după El… a încuiat Domnul Dumnezeu uşa pe dinafară“ (Fac. 7, 15-16).

După ce a intrat Noe în corabie, au început ploile şi potopul. „Şi a căzut ploaie pe pământ patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi şi creştea apa şi se înmulţea foarte pe pământ“ (Fac. 7, 17-18).

Ce vor fi făcut păcătoşii în timpul acesta? Ne putem închipui. La început nu vor fi dat însemnătate ploilor. Vor fi crezut că sunt nişte ploi ca altele. Dar când au început a veni valurile şi ploaia se revărsa înainte, o spaimă mare i-a cuprins. Abia atunci şi-au adus aminte de vorbele lui Noe, că va fi potop. „Oameni buni, – vor fi strigat bătrânii – se plineşte ceea ce a spus moş Noe… vine potopul… vine prăpădul“. Spaima începu să alerge de la om la om, din sat în sat… Apele începură a îneca locurile mai joase. O spaimă mare cuprinse pe tot omul. Toată lumea alerga acum spre corabia lui Noe şi cerea intrare, dar acum era prea târziu. Corabia era încuiată. Însuşi „Domnul Dumnezeu o încuiase pe dinafară“ (Fac. 7, 16). (mai mult…)

PILDA CU BOGATUL CEL NEBUN

(Lc 12, 16-21)

Minunată pildă! Parcă nici o tâlcuire nu mai trebuie la ea. O putem vedea şi în zilele noastre. E plină lumea de astfel de pilde. E plină lumea de oameni care trăiesc şi mor în chipul bogatului din evanghelie. Să cercetăm puţin această pildă.

Voi spune îndată, la început, că nu averea şi strângerea averii l-a pierdut pe bogatul din Evanghelie. Averea şi strângerea ei nu este un păcat. Ea ne-a fost lăsată odată cu testamentul ce i s-a dat lui Adam în grădina Edenului: „În sudoarea feţei tale îţi vei câştiga pâinea” şi cele de lipsă traiului. Păcatul se iveşte însă atunci când averea se face scopul vieţii noastre; când trăim numai ca să strângem averi. Noi nu trăim ca să strângem averi trecătoare. „Viaţa cuiva nu stă din prisosurile avuţiei”, zicea Iisus (Lc 12, 11). Averea e numai ui scop trecător, de lipsă pentru traiul nostru cel trecător. (mai mult…)

Toţi vom muri. Întrebarea este însă cum vom muri.

Ev. Luca XII, 16-21

Evanghelia din care ne hrănim în această duminică cu adevărat parcă este evanghelia vremurilor şi a oamenilor de azi, pentru că şi azi cei mai mulţi oameni, ca bogatul cel nebun din Evanghelie, îşi îmbie sufletul cu… chefuri, cu mâncări şi băuturi. „Bea, mănâncă şi te veseleşte!“; aceste vorbe sunt parcă credeul şi credinţa oamenilor de azi. Beţiile, chefurile, desfătările şi petrecerile cele multe de azi toate răsună în semnul şi mărturia că oamenii de azi au uitat că au şi un suflet care şi el „însetează şi suspină după Dumnezeu“ (Ps. 62), după hrana sufletească. „Dumnezeul celor mai mulţi bogaţi şi îmbogăţiţi din zilele noastre este pântecele“, precum zice Apostolul Pavel.

Dar să fim bine înţeleşi, să nu credeţi cumva că Evanghelia îl mustră pe cel bogat pentru că îşi strânsese avere. O, nu, căci averea şi strângerea ei nu este un păcat. Dimpotrivă, e un păcat lenea şi neîngrijirea de ce trebuie pentru casă şi familie. Dar greşeala este că averea, dacă nu băgăm bine de seamă, scorneşte în noi multe feluri de beteşuguri sufleteşti. Pe unii averea îi face zgârciţi, încât le pare rău şi de pâinea ce-o mănâncă şi mor strângându-şi bani cu mâinile încleştate. Pe alţii averea şi banii îi aruncă în lene, în desfătări şi păcate. Bogatul din evanghelie suferea de acest beteşug din urmă. O, ce om nebun, că-şi îmbia sufletul cu mâncare şi băutură, dar „sufletul lui înseta şi suspina după Dumnezeu“. (mai mult…)

„NOE, INTRĂ ÎN CORABIE, TU ŞI TOATĂ CASA TA!“

Când corabia a fost gata, „Domnul Dumnezeu a zis către Noe: «Noe, intră în corabie, tu şi toată casa ta (Fac. 7, 1) şi din toate dobitoacele, şi din toate fiarele, şi din toate păsările, din orice făptură şi din toate vietăţile ce se târăsc pe pământ, câte două să iei în corabie, parte bărbătească şi parte femeiască să fie» (Fac. 6, 19-20). Şi a intrat Noe în corabie cu fiii săi, cu nevastă-sa şi cu nurorile sale. Şi din toate dobitoacele curate şi necurate, din păsări şi din tot ce se târăşte pe pământ au intrat în corabia lui Noe, două câte două, parte bărbătească şi parte femeiască, precum poruncise lui Domnul Dumnezeu“ (Fac. 7, 7-9).

O, ce înţeles adânc este în această istorie de-spre intrarea lui Noe în corabie! Am amintit mai înainte că corabia lui Noe a preînchipuit pe Iisus Mântuitorul şi Jertfa Lui cea Sfântă. O, ce dar mare este nouă Jertfa Mântuitorului! Ea este corabia mântuirii noastre sufleteşti. Dar această „corabie“ pentru noi nu valorează nimic dacă nu intrăm în ea, dacă nu ne folosim de ea. Corabia lui Noe n-ar fi valorat nimic pentru el, dacă n-ar fi intrat în ea. (mai mult…)

Un glas mai trebuia la 1 Decembrie 1918

”Mai curând ori mai târziu, bunul Dumnezeu se va îndura și ne va ajuta să fim iarăși așa cum am fost înainte de 1700: un neam, o credință, o singură biserică. Atunci vom avea o bucurie deplină și vom tăia ”vițelul cel gras” ” ( Părintele Iosif Trifa, din foaia ”Lumina Satelor”, anul VIII, nr. 21, Sibiu, 19 mai, 1929)

CE SPUN ISTORIA ŞI ŞTIINŢA DESPRE POTOP

Ceea ce spune Biblia despre potop este un lucru deplin adeverit şi din partea istoriei. În istoria tuturor popoarelor din lume s-a păstrat tradiţia şi amintirea unui potop care a înecat pământul. Se află în istoria haldeilor, perşilor, egiptenilor şi chinezilor. Tradiţia potopului s-a păstrat până şi în America.

Geologia, ştiinţa care se ocupă cu cercetarea straturilor de pământ, adevereşte şi ea acest lucru. Geologia vorbeşte despre o lume „antidiluvi-ană“ (de dinainte de potop); o lume cu plante şi animale ce s-au stins. Istoria spune că potopul a fost cam prin anii 1600-1700 după facerea lumii. Unii spun că potopul a fost în anul 1656 după facerea lumii. În anul 1656, noiembrie 17 a intrat Noe în corabie. (mai mult…)

LUMEA CHEFUIA ŞI RÂDEA DE LUCRUL LUI

Biblia ne spune că se făcuse în lume o stricăciune generală. „Se stricase tot pământul şi tot omul se abătuse de la calea lui” (ca şi azi). În mijlocul acestei lumi stricate a început Noe să-şi lucreze corabia. Ce vor fi zis oamenii văzând pe Noe că începe a clădi o casă aşa de mare? Cu siguranţă, vor fi sărit la el cu întrebări de batjocură:

– Ce faci, moşule?… ce va fi cu şura asta aşa de mare? Ai de gând să te îmbogăţeşti?…

– Dragii mei, – le va fi răspuns Noe – Domnul mi-a spus că va pierde pământul cu potop… lăsaţi-vă de răutăţi… Veniţi să ne facem corabie de mântuire!…

– Ce potop?… Ce Dumnezeu?… – vor fi zis păcătoşii. Ai înnebunit, moşule? Moş Noe şi-a pierdut minţile!…

Dar Noe tăcea şi lucra. Lucra şi plângea de mila unei lumi pe care o aştepta potopul dar ea nu voia să se trezească din răutăţi. Lucrurile se vor fi petrecut aşa cum arată chipurile de mai sus. Noe cu familia lui lucra la corabia mântuirii, iar lumea chefuia şi petrecea. Chefuitorii îl vor fi arătat cu degetul pe Noe, strigând în batjocură: (mai mult…)

E vremea postului… e vremea Psaltirii

Cum ştie mângâia Psaltirea – sunt dureri pe care singură Psaltirea le poate mângâia

E vremea postului. E timpul când se citeşte mai mult ca altădată Psaltirea.

Dar această carte trebuie citită nu numai pe timpul postului, ci în toate zilele vieţii noastre, căci e cartea cea mai dulce dintre toate cărţile de pe pământ. Şi e cartea ce poate mângâia mai mult decât toate cărţile şi mângâierile din lume. Sunt în viaţa aceasta dureri şi frământări pe care singură Psaltirea le poate mângâia şi uşura. (mai mult…)

ÎN VREME CE NOE LUCRA LA CORABIA MÂNTUIRII…

Biblia nu ne spune mai amănunţit ce s-a întâmplat în timpul de când Domnul i-a spus lui Noe să facă corabie de mântuire, până în clipa când a sosit potopul. S-a făcut socoteala că Noe a lucrat la corabie 120 de ani biblici (anii biblici erau mai mici decât cei de acum). Ce s-a întâmplat în acest timp? Ne putem închipui.

LUMEA CHEFUIA ŞI RÂDEA DE LUCRUL LUI

Biblia ne spune că se făcuse în lume o stricăciune generală. „Se stricase tot pământul şi tot omul se abătuse de la calea lui“ (ca şi azi). În mijlocul acestei lumi stricate a început Noe să-şi lucreze corabia. Ce vor fi zis oamenii văzând pe Noe că începe a clădi o casă aşa de mare? Cu siguranţă, vor fi sărit la el cu întrebări de batjocură:
– Ce faci, moşule?… ce va fi cu şura asta aşa de mare? Ai de gând să te îmbogăţeşti?… (mai mult…)

NOE CLĂDEŞTE CORABIE DUPĂ PLANUL LUI DUMNEZEU

„Şi a zis Domnul Dumnezeu către Noe: «Sfârşitul a tot omul vine înaintea Mea, că s-a umplut pământul de nedreptate de la dânşii (oameni) şi iată voi pierde pe ei şi pămâtul. Iar tu fă-ţi corabie din lemn de gofer (chiparos); despărţitori (cămări) vei face prin corabie şi o vei smoli pe dinăuntru şi pe dinafară cu smoală. Şi aşa vei face corabia: de trei sute de coţi lungimea, cincizeci de coţi lăţimea şi de treizeci de coţi înălţimea ei. Să faci corăbiei o fereastră sus lată de un cot; uşa să o pui în latura corăbiei; şi cămări cu câte două şi trei rânduri de poduri vei face în ea. …Şi vei intra în corabie tu şi feciorii tăi»“ (Fac. 6, 13-18).

O, ce înţeles adânc este în această corabie de mântuire! (mai mult…)

WhatsApp chat