Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Pr. Petru Roncea

Pr. Petru Roncea

Pãrtaşi rãdãcinii şi grãsimii Mãslinului

Fascinantul capitol 11 al Epistolei scrisă romanilor de Sfântul Apostol Pavel ascunde în altoirea măslinului filantropia lui Dumnezeu prin care toţi oamenii sunt chemaţi la mântuire, dar şi con- ştiinţa miluirii neamurilor, pe fondul necredinţei trecătoare a lui Israel, acestea fiind părtaşe „rădăcinii şi grăsimii măslinului” celui ales şi nobil. Pe scurt, Apostolul neamurilor atrage atenţia convertiţilor la Hristos dintre păgâni asupra oportunităţii poporului evreu de a se regăsi cu mult mai puternic legaţi de tulpina măslinului bun, din care provin, decât ei, care sunt sălbatici din fire. (mai mult…)

Smerenia programatã

Aţi auzit de smerenie pusă la cale sau deliberată, manifestată în mod voluntar ca să dea bine? În clipa când ieşi o fărâmă din obişnuitul lumii, în ceea ce priveşte viaţa duhovnicească, se trezeşte înlăuntrul cel mai ascuns al inimii ceva ce-i propriu omului căzut, acel gând de mândrie care s-a întipărit în trupul nostru şi pe care-l purtăm ca pe o povară toată viaţa.

Sfântul Macarie cel Mare avea o vorbă plină de adevăr când spunea că cel mai curat şi desăvârşit om are în sine ceva trufaş. E posibil adică, dacă nu eşti destul de atent cu tine însuţi, să se slobozească această patimă din legăturile ce-o ţin şi astfel să te trezeşti ducând o viaţă de înşelare. Te înşeli pe tine şi înşeli şi pe alţii. (mai mult…)

Cuvânt la Duminica Floriilor: UN MIEL SMERIT ȘEZÂND PE UN MÂNZ TÂNĂR

Viaţa publică a Domnului Iisus Hristos a ajuns în ultima săptămână. Ce mare-i această sCuvânt la Duminica Floriilor: UN MIEL SMERIT ȘEZÂND PE UN MÂNZ TÂNĂRăptămână, de-i acordă Sfântul evanghelist Ioan, iată, nouă capitole, de la 12 la 20, pline de semnificaţii profunde asupra dumnezeirii Mântuito­rului, ca unul care, stând mai aproape decât toţi ceilalţi de inima Domnului, a ţinut minte şi a evaluat mai înţe­lept etapele preamăririi Fiului Omului!

Textul citit la evanghelia Sfintei Liturghii a Praznicului Floriilor este de la Ioan 12, 1-18. El ne poartă întâi în Betania lui Lazăr. Un fel de antecameră a Ierusalimului. Loc de pregătire pentru moarte, aici, în satul lui Lazăr, care devenise icoană a Învierii. Sosirea lui Iisus în Betania, de vineri seara, era de ajuns ca a doua zi, sâmbătă, să zboare vestea prezenţei Lui aici prin toate uliţele Ierusalimului. (mai mult…)

CE AM AUZIT ȘI AM PIPÃIT, ACEEA VÃ VESTIM!

– În memoria Părintelui Iosif Trifa –

E vremea, mai mult ca oricând, să apreciem ce rol a avut Părintele Iosif Trifa în viaţa Bisericii prin modul original de a face lucrător Cuvântul lui Dumnezeu în inima oamenilor. Dacă vremurile de demult şi-au avut sufletele lor temerare care au reaprins torţa vieţii duhovniceşti, am putea să-l socotim pe Părintele Iosif ca pe un exponent al Bisericii din vremea lui ce tânjea de dorul mântuirii în letargia spirituală a anilor de după unirea cea mare împlinită acum un veac.

Fiecare trimis al lui Dumnezeu şi-a împlinit într-un mod propriu aceeaşi misiune pe care cu toţii au avut-o în vremea lor. Părintele Iosif Trifa a înţeles să şi-o împlinească folosindu-se de sabia Cuvântului biblic într-un mod aparte, am putea spune unic, după cum Dumnezeu l-a înzestrat cu darul Său. Dar fiecare trimis, indiferent de mijloacele sale, a avut aceeaşi ţintă în lucrarea săvârşită: mântuirea lor şi a semenilor în Biserica Domnului întemeiată mai înainte de veci şi arătată lumii la Cincizecime, ca semn al prezenţei necontenite a lui Hristos, al Cărei trup este ea. (mai mult…)

Universalitatea unei chemări

Când i-a venit rândul Părintelui Iosif Trifa să cheme poporul nostru la pocăinţă, ca unul ce slujea în Biserica Ortodoxă ca preot, nu putea să-şi trezească neamul altfel decât în duhul trimişilor lui Dumnezeu de-a lungul celor două milenii ale Bisericii. Chemarea oamenilor pentru lupta cea mare a mântuirii sufleteşti a fost dintotdeauna scopul misionar al Bisericii şi se vede lămurit asta nu doar prin vieţile sfinţilor, care sunt la îndemâna tuturor cititorilor de carte, cât mai cu seamă în mesajul zilnic al Bisericii arătat în multitudinea textelor biblice care ne îndeamnă la pocăinţă.

Grăitoare în acest sens sunt desele mărturii ale multor credincioşi care admit în ce orbie sufletească trăiau, înainte de a fi atinşi de chemarea caldă la pocăinţă a Părintelui Iosif, cu privire la înţelegerea imnologiei liturgice care aceeaşi era şi înainte ca şi după convertirea lor la credinţă. Preoţii aceiaşi slujeau la altar, strana, la fel, aceeaşi rânduială ţinea; înţelegerea de acum a credincioşilor era însă alta. Copleşit de prezenţa lui Hristos şi răvăşit de cunoaşterea păcatelor personale, ostaşul lui Hristos – în sensul de membru al mişcării duhovniceşti numită Oastea Domnului din cadrul Bisericii Ortodoxe Române – se regăsea inevitabil în starea incipientă a vieţii sfinţilor. De fapt însăşi numirea de „ostaşi ai Oştii Domnului” aparţine Bisericii, în laudele multor sfinţi apărând această sintagmă preluată ca o revelaţie de Părintele Iosif pentru Mişcarea iniţiată de el. Însuşi organul de presă prin care-şi transmitea mesajul către ţară, foaia «Lumina Satelor», era glasul Bisericii ce-i chema la sânul ei pe cititori cu binecuvântarea ierarhului de atunci al Sibiului. Şi pentru că toate erau ale Bisericii căreia-i slujea, de aceea şi Mişcarea iniţiată de el s-a arătat ca o revărsare a Duhului Sfânt în albia Bisericii. (mai mult…)

Cine poate batjocori biserica

Când a intrat păcatul în lume atingând inima lui Adam, între celelalte urmări nefaste s-a înscris şi acuzarea lui Dumnezeu ca principalul vinovat al călcării poruncii divine. Când Adam şi-a argumentat ascunderea de la faţa lui Dumnezeu, zicându-I: „Femeia pe care mi-ai dat-o să fie cu mine, aceea mi-a dat din pom şi am mâncat” (Facere 3, 12), el Îi dădea de fapt o palmă lui Dumnezeu pentru neputinţa Acestuia de a-i fi oferit un ajutor mai potrivit decât Eva cea care l-a îmbiat cu fructul oprit.

De atunci, toţi urmaşii lui Adam au ascunsă în firea lor, din cauza păcatului strămoşesc în care se nasc, această predispoziţie de a ridica glasul împotriva lui Dumnezeu, de a se socoti pe sine drepţi şi de a aşeza vina lor pe umerii lui Dumnezeu. În mii de forme, până la cele mai diversificate înjurături etc., pumnul ridicat împotriva Cerului pendulează fără încetare din ascunzătorile tenebre ale pământului. (mai mult…)

Motiunea din 12 septembrie 1937 – la 80 de ani (IX)

Preot Petru RONCEA

Şapte puncte ale Moţiunii

Am găsit în Moţiune şapte puncte deosebite, care ar trebui să ne fie nouă şapte jaloane pe drumul care duce spre cer, pentru Oastea Domnului, pentru noi toţi.

 Primul element al Moţiunii este binecuvântarea Bisericii. Tot ceea ce facem să fie cu binecuvântarea Bisericii, adică să nu facem nimic, nici un lucru de pe care Biserica să-şi ia binecuvântarea sa. Să nu facem nimic care este împotriva Bisericii. (mai mult…)

O sută de dinari

Zece mii de talanţi şi o sută de dinari. Două valori atât de diferite ca mărime, cum este diferenţa dintre Dumnezeu şi om. Dar cele două valori tot pot fi definite, pentru că, în esenţă, sunt valori omeneşti. O, însă oglindirile lor spirituale nu se pot cântări nicidecum cu măsuri pământeşti, pentru că aceste două valori semnifică două preţuri ale răscumpărării noastre, două braţe ale Crucii deplinei iertări şi sublimei mântuiri. Câtă teologie a mântuirii n-a pus Domnul în această parabolă? Cineva din Părinţi spunea, odinioară, că a tâlcui toată pilda cu de-amănuntul este numai a aceluia care are mintea lui Hristos. Cum au alergat mereu cei smeriţi la minţile luminate, ca să discearnă, din descoperirile lor, tâlcul adânc al cuvintelor Domnului! (mai mult…)

Glasul pãstorului

„Oile merg după el, căci cunosc glasul lui” – spunea Mântuitorul în pildă (Ioan 10, 1 şi urm.), mustrând indirect pe o parte dintre iudeii care nu puteau înţelege cuvintele Lui. Refuzul sistematic de a-I accepta învăţătura îi făcea pe unii ca aceştia nici chiar să-I înţeleagă cuvintele, ceea ce pentru oile care-I cunoşteau glasul putea părea o anomalie în contrast cu ceea ce ştiau despre ei că se lăudau cu pretenţiile lor teologice. Sfântul Chiril al Alexandriei, tâlcuind acest capitol ioaneic, afirmă că „aşa le-a lipsit fariseilor putinţa de-a înţelege cele de trebuinţă. Căci cugetau atât de absurd, încât n-au înţeles parabola atât de uşor de înţeles şi de transparentă, care nu avea în ea nimic greu de înţeles. El râde pe drept cuvânt de lipsa de înţelegere a iudeilor, pentru că lor li se părea că Hristos nu e nimic, deşi îi învăţa cele mai presus de Lege şi le făcea o descoperire cu mult mai plină de har decât a lui Moise” (Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, PSB 41, EIBMBOR, Bucureşti, 2000, p. 701). (mai mult…)

Dupã 40 de ani de pustie cu gândul la Paştile Oastei Domnului

49Pe 7 noiembrie 2016 s-au împlinit 40 de ani de peregrinare prin pustia de după a treia zi istorică a Oastei Domnului, întâmplată în data de 7 noiembrie 1976, la Poiana Braşov. Scopul deplin cunoscut al acestei consfătuiri istorice a fost delimitarea pentru totdeauna a Oastei Domnului de duhurile sectare care încercau din răsputeri să împingă Lucrarea Domnului în prăpastia sectarizării, cu mult mai periculoasă decât cea dintâi, a oficializării, de care se trecuse destul de repede, graţie prezenţei luminate a Părintelui Iosif Trifa în vâltoarea încercărilor dintâi.

În ziua istorică din 7 noiembrie 1976 s-a statornicit hotarul între duhul sectar şi cel al libertăţii în Hristos prin despărţirea fizică de gloata egipteană idolatră. În urmă cu 40 de ani, această zi istorică a devenit Paştele Oastei Domnului, trecerea într-o noapte unică şi istorică de la amestecătura duhurilor strecurată între fronturile noastre în ceilalţi 40 de ani de după caterisirea omului lui Dumnezeu, la starea de a nu mai îngădui „nimănui să se amestece în adunările noastre”. De a nu mai da „cuvânt nici unui străin în nici o adunare a Oastei”, nici a îngădui vreunui „frate de-al nostru să meargă la ei”. Hotărâri ferme şi definitive au conturat această zi sau noapte istorică de Paşte eliberator al Oastei Domnului: „Toţi cei care au făcut până acum aceste greşeli să nu le mai facă, ci să se îndrepte pe calea sănătoasă. Iar de cei ce nu vor să se îndrepte de bunăvoie, să rupem orice legătură cu ei, după cuvântul Sfintelor Scripturi (Tit 1, 10-11 şi 3, 10-11 etc.).” (mai mult…)

WhatsApp chat