Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Pr. Petru Roncea

Pr. Petru Roncea

Începem un nou calendar

Cu acest număr al Foii noastre, „Iisus Biruitorul”, deschidem prima filă a calendarului pe anul 2019, în care se împlinesc 30 de ani de la mutarea la cer a fratelui Traian Dorz, prin aceasta aşezându-i şi memoria lui între cele ale personalităţilor neamului românesc care i-au ctitorit naţiunea, punând la temelia ei propria lor jertfă.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în iniţiativa de a da fiecărui an o semnificaţie proprie, a ales ca anul 2019 să fie închinat omagierii satului românesc, în special prin accentuarea memoriei persoanelor care au supravegheat şi ocrotit această vatră spirituală, preoţii, învăţătorii şi primarii gospodari. Acest an comemorează şi pe patriarhii Nicodim Munteanu şi Iustin Moisescu, oameni care au excelat mai ales în tipărirea de cărţi bisericeşti, împreună cu pomenirea lor fiind aduşi în memorie şi toţi traducătorii de carte bisericească. Iată, în acest context al semnificaţiei anului 2019, Oastea Domnului are din nou oportunitatea de a participa cu ceva propriu istoriei sale, care se apropie de anul ei centenar, la împletirea actelor cultural-spirituale ce vor concretiza aceste omagii. (mai mult…)

Să mergem, cititorule, în ajun de bu­curie, la Betleem.

Să facem popas duhovnicesc, cititorule, la Betleem. O, câte lu­cruri minunate vom auzi şi vom vedea aici! Întâi, vom auzi că Mântu­itorul S-a sculat de pe Tronul mă­ririi Sa­le dumne­zeieşti şi a pogorât pe pă­mânt. Ce­­rurile a­dică s-au po­gorât, în­căpând, de necrezut, în spiţa lui Iuda, cum zice şi Ma­rele E­frem: „Ca să nu-i tul­bure prin măreţia Sa pe cei ca­re‑L ve­deau, El S-a strâns pe Sine În­suşi din tot univer­sul în pă­mântul evreilor, din tot acest pământ [S‑a restrâns] în Iudeea, şi de aici [S-a strâns] în Betleem, până ce a umplut [doar] un mic pântec [al Mariei]. Şi ca un grăunte din grădina noastră şi ca o rază mică pen­tru ochiul nostru, a răsărit, s-a întins şi a umplut lumea“1. Încă de la Praznicul Intrării Maicii Domnului în Biserică, cata­vasiile Naşterii Domnului irump, în miez de utrenie, chemare către nou praznic făcându-se, la care astăzi am ajuns. Toa­tă sărăcia noastră s-a sfârşit deodată, îm­bo­găţindu-ne Rodul Care a bucurat as­tăzi Betleemul: „Hristos Se naşte, slă­vi­ţi‑L! Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L! Hris­tos pe pământ, înălţaţi-vă! Cântaţi Dom­nului tot pământul şi cu bucurie lău­da­ţi‑L, popoare, că S-a preamărit”. (mai mult…)

PROOROCUL DANIEL ŞI MAGII DIN RĂSĂRIT

Pe 17 decembrie, în calendarul creştin ortodox stă înscrisă pomenirea Sfântului Prooroc Daniel şi a celor trei Tineri, Anania, Azaria şi Misail. Este arhicunoscută istoria acestor patru tineri care au vieţuit cu vreo patru-cinci secole înainte de venirea Mântuitorului. Despre cei trei Tineri auzim în fiecare sărbătoare. Cântările a şaptea şi a opta ale oricărui canon, ca şi aceleaşi irmoase ale catavasiilor, au ca temei istoria acestor tineri minunaţi. De-ajuns este să amintim cântarea a şaptea din catavasiile Naşterii: „Tinerii, în buna credinţă fiind crescuţi, păgâneasca poruncă nebăgându-o în seamă, de groaza focului nu s-au spăimântat; ci, în mijlocul văpăii stând, cântau: Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat!“ şi cântarea a opta: „Cuptorul cel răcorit a închipuit chipul minunii celei mai presus de fire; că n-a ars pe Tinerii pe care i-a primit, precum nici focul Dumnezeirii pântecele Fecioarei în care a intrat. Pentru aceasta, cântând, să strigăm: Să laude toată făptura pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii!“, ca să ne dăm seama de încărcătura spirituală a acestor texte liturgice care adesea trec pe la urechile noastre fără să le dăm importanţa cuvenită. (mai mult…)

Pãrtaşi rãdãcinii şi grãsimii Mãslinului

Fascinantul capitol 11 al Epistolei scrisă romanilor de Sfântul Apostol Pavel ascunde în altoirea măslinului filantropia lui Dumnezeu prin care toţi oamenii sunt chemaţi la mântuire, dar şi con- ştiinţa miluirii neamurilor, pe fondul necredinţei trecătoare a lui Israel, acestea fiind părtaşe „rădăcinii şi grăsimii măslinului” celui ales şi nobil. Pe scurt, Apostolul neamurilor atrage atenţia convertiţilor la Hristos dintre păgâni asupra oportunităţii poporului evreu de a se regăsi cu mult mai puternic legaţi de tulpina măslinului bun, din care provin, decât ei, care sunt sălbatici din fire. (mai mult…)

Smerenia programatã

Aţi auzit de smerenie pusă la cale sau deliberată, manifestată în mod voluntar ca să dea bine? În clipa când ieşi o fărâmă din obişnuitul lumii, în ceea ce priveşte viaţa duhovnicească, se trezeşte înlăuntrul cel mai ascuns al inimii ceva ce-i propriu omului căzut, acel gând de mândrie care s-a întipărit în trupul nostru şi pe care-l purtăm ca pe o povară toată viaţa.

Sfântul Macarie cel Mare avea o vorbă plină de adevăr când spunea că cel mai curat şi desăvârşit om are în sine ceva trufaş. E posibil adică, dacă nu eşti destul de atent cu tine însuţi, să se slobozească această patimă din legăturile ce-o ţin şi astfel să te trezeşti ducând o viaţă de înşelare. Te înşeli pe tine şi înşeli şi pe alţii. (mai mult…)

Cuvânt la Duminica Floriilor: UN MIEL SMERIT ȘEZÂND PE UN MÂNZ TÂNĂR

Viaţa publică a Domnului Iisus Hristos a ajuns în ultima săptămână. Ce mare-i această sCuvânt la Duminica Floriilor: UN MIEL SMERIT ȘEZÂND PE UN MÂNZ TÂNĂRăptămână, de-i acordă Sfântul evanghelist Ioan, iată, nouă capitole, de la 12 la 20, pline de semnificaţii profunde asupra dumnezeirii Mântuito­rului, ca unul care, stând mai aproape decât toţi ceilalţi de inima Domnului, a ţinut minte şi a evaluat mai înţe­lept etapele preamăririi Fiului Omului!

Textul citit la evanghelia Sfintei Liturghii a Praznicului Floriilor este de la Ioan 12, 1-18. El ne poartă întâi în Betania lui Lazăr. Un fel de antecameră a Ierusalimului. Loc de pregătire pentru moarte, aici, în satul lui Lazăr, care devenise icoană a Învierii. Sosirea lui Iisus în Betania, de vineri seara, era de ajuns ca a doua zi, sâmbătă, să zboare vestea prezenţei Lui aici prin toate uliţele Ierusalimului. (mai mult…)

CE AM AUZIT ȘI AM PIPÃIT, ACEEA VÃ VESTIM!

– În memoria Părintelui Iosif Trifa –

E vremea, mai mult ca oricând, să apreciem ce rol a avut Părintele Iosif Trifa în viaţa Bisericii prin modul original de a face lucrător Cuvântul lui Dumnezeu în inima oamenilor. Dacă vremurile de demult şi-au avut sufletele lor temerare care au reaprins torţa vieţii duhovniceşti, am putea să-l socotim pe Părintele Iosif ca pe un exponent al Bisericii din vremea lui ce tânjea de dorul mântuirii în letargia spirituală a anilor de după unirea cea mare împlinită acum un veac.

Fiecare trimis al lui Dumnezeu şi-a împlinit într-un mod propriu aceeaşi misiune pe care cu toţii au avut-o în vremea lor. Părintele Iosif Trifa a înţeles să şi-o împlinească folosindu-se de sabia Cuvântului biblic într-un mod aparte, am putea spune unic, după cum Dumnezeu l-a înzestrat cu darul Său. Dar fiecare trimis, indiferent de mijloacele sale, a avut aceeaşi ţintă în lucrarea săvârşită: mântuirea lor şi a semenilor în Biserica Domnului întemeiată mai înainte de veci şi arătată lumii la Cincizecime, ca semn al prezenţei necontenite a lui Hristos, al Cărei trup este ea. (mai mult…)

Universalitatea unei chemări

Când i-a venit rândul Părintelui Iosif Trifa să cheme poporul nostru la pocăinţă, ca unul ce slujea în Biserica Ortodoxă ca preot, nu putea să-şi trezească neamul altfel decât în duhul trimişilor lui Dumnezeu de-a lungul celor două milenii ale Bisericii. Chemarea oamenilor pentru lupta cea mare a mântuirii sufleteşti a fost dintotdeauna scopul misionar al Bisericii şi se vede lămurit asta nu doar prin vieţile sfinţilor, care sunt la îndemâna tuturor cititorilor de carte, cât mai cu seamă în mesajul zilnic al Bisericii arătat în multitudinea textelor biblice care ne îndeamnă la pocăinţă.

Grăitoare în acest sens sunt desele mărturii ale multor credincioşi care admit în ce orbie sufletească trăiau, înainte de a fi atinşi de chemarea caldă la pocăinţă a Părintelui Iosif, cu privire la înţelegerea imnologiei liturgice care aceeaşi era şi înainte ca şi după convertirea lor la credinţă. Preoţii aceiaşi slujeau la altar, strana, la fel, aceeaşi rânduială ţinea; înţelegerea de acum a credincioşilor era însă alta. Copleşit de prezenţa lui Hristos şi răvăşit de cunoaşterea păcatelor personale, ostaşul lui Hristos – în sensul de membru al mişcării duhovniceşti numită Oastea Domnului din cadrul Bisericii Ortodoxe Române – se regăsea inevitabil în starea incipientă a vieţii sfinţilor. De fapt însăşi numirea de „ostaşi ai Oştii Domnului” aparţine Bisericii, în laudele multor sfinţi apărând această sintagmă preluată ca o revelaţie de Părintele Iosif pentru Mişcarea iniţiată de el. Însuşi organul de presă prin care-şi transmitea mesajul către ţară, foaia «Lumina Satelor», era glasul Bisericii ce-i chema la sânul ei pe cititori cu binecuvântarea ierarhului de atunci al Sibiului. Şi pentru că toate erau ale Bisericii căreia-i slujea, de aceea şi Mişcarea iniţiată de el s-a arătat ca o revărsare a Duhului Sfânt în albia Bisericii. (mai mult…)

Cine poate batjocori biserica

Când a intrat păcatul în lume atingând inima lui Adam, între celelalte urmări nefaste s-a înscris şi acuzarea lui Dumnezeu ca principalul vinovat al călcării poruncii divine. Când Adam şi-a argumentat ascunderea de la faţa lui Dumnezeu, zicându-I: „Femeia pe care mi-ai dat-o să fie cu mine, aceea mi-a dat din pom şi am mâncat” (Facere 3, 12), el Îi dădea de fapt o palmă lui Dumnezeu pentru neputinţa Acestuia de a-i fi oferit un ajutor mai potrivit decât Eva cea care l-a îmbiat cu fructul oprit.

De atunci, toţi urmaşii lui Adam au ascunsă în firea lor, din cauza păcatului strămoşesc în care se nasc, această predispoziţie de a ridica glasul împotriva lui Dumnezeu, de a se socoti pe sine drepţi şi de a aşeza vina lor pe umerii lui Dumnezeu. În mii de forme, până la cele mai diversificate înjurături etc., pumnul ridicat împotriva Cerului pendulează fără încetare din ascunzătorile tenebre ale pământului. (mai mult…)

Motiunea din 12 septembrie 1937 – la 80 de ani (IX)

Preot Petru RONCEA

Şapte puncte ale Moţiunii

Am găsit în Moţiune şapte puncte deosebite, care ar trebui să ne fie nouă şapte jaloane pe drumul care duce spre cer, pentru Oastea Domnului, pentru noi toţi.

 Primul element al Moţiunii este binecuvântarea Bisericii. Tot ceea ce facem să fie cu binecuvântarea Bisericii, adică să nu facem nimic, nici un lucru de pe care Biserica să-şi ia binecuvântarea sa. Să nu facem nimic care este împotriva Bisericii. (mai mult…)

WhatsApp chat