Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Pr. Vasile Ouatu

Pr. Vasile Ouatu

APEL LA MOBILIZARE, NIMENI SĂ NU RĂMÂNĂ LA VATRĂ!!!

Să spunem DA familiei binecuvântate de Dumnezeu!
Dacă nu acum atunci când?

„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel care se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri.” ( Matei 10, 32-33)

Participarea la referendum, în zilele de 6 şi 7 octombrie 2018, este un act de mărturisire a credinţei în iubirea lui Dumnezeu pentru familie, un act de maximă responsabilitate pentru viitorul poporului român, precum şi un examen de maturitate duhovnicească pentru membri Asociaţiei Oastea Domnului de pretutindeni şi nu numai. (mai mult…)

Nu se încalcă astfel liberul-arbitru al individului? N-ar fi de preferat ca fiecare la 14, 16 ori 18 ani să decidă singur dacă vrea să fie botezat?

1. Ce este botezul? La ce vârstă trebuie botezat nou-născutul?

R : Botezul este Taina în care prin întreita cufundare în apă, în numele Sfintei Treimi, cel ce se botează se curățeste de păcatul strămoșesc și de toate păcatele făcute până la botez. Acesta se naște la o viață nouă, spirituală, în Hristos și devine membru al Bisericii, Trupul tainic al Domnului.
Mântuitorul nu a stabilit nici o vârstă sau limită de vârstă pentru primirea Botezului, ci a arătat doar faptul că primirea Botezului este de o importanță vitală pentru intrarea în Împărăția lui Dumnezeu: „De nu se va naste cineva din apă si din Duh, nu va putea să intre în Împărăția lui Dumnezeu. Ce este născut din trup, trup este; și ce este născut din Duh, duh este” (Ioan 3, 5-6). Deși Mântuitorul i-a chemat întotdeauna la Sine pe copii și i-a dat drept exemplu celor mari, El nu a dat de înțeles niciodată că aceștia ar putea intra în Împărăția Sa fără a fi botezați.
Potrivit învățăturii Bisericii, această taină a Botezului se săvîrșește pentru prunci la 40 de zile după naștere. (mai mult…)

Filă de istorie – CUVÂNTAREA PĂRINTELUI VASILE I. OUATU rostită cu ocazia sfinţirii bisericii „Sf. Treime – Ghencea”

 

Înalt Prea Fericite Stăpâne,

Prea Sfinţite,

Prea Cucernici Părinţi Protoierei

şi iubiţii mei fraţi şi surori în Dom­nul Iisus

 

Clipa aceasta este clipa dorită de mine cu multă căldură. Este clipa atât de scumpă sufletului meu, că pentru ajungerea ei n-am cruţat nimic, nici chiar viaţa mea. Şi cu mine împreună, au dorit-o şi au aşteptat-o nerăbdătorii toţi cei binecredincioşi care necontenit au stat alături de mine, fiecare ajutându-mă cu ceea ce a putut. Unul cu ba­nul lui, altul cu munca lui, iar altul poate numai cu vorba lui dulce şi înţe­leaptă.

Astăzi, iubirea lui Dumnezeu, Care nu ne-a părăsit o clipă, ne-a învrednicit să ne vedem împlinită cea mai arzătoare dorinţă a sufletelor noastre, sfinţirea frumoasei şi scumpei noastre catedrale. Este, Înalt Prea Fericite Stăpâne, pen­tru mine, pentru fraţii şi fiii mei în Domnul, o nespusă bucurie faptul că, în fine, luptând zi cu zi, clipă de clipă cu atâtea greutăţi, cu necazuri şi amărăciuni, am putut birui şi prilejui, prin Mâna Atotputernicului Dumnezeu, prin încrederea, prin sfatul şi îndrumarea părintească a Înalt Prea Sfinţiei Voas­tre, serbarea de astăzi. (mai mult…)

La Bucureşti, Comemorarea Părintelui Vasile OUATU

Anul acesta se împlinesc 81 de ani de la trecerea în veşnicie a celui care a fost părinte, frate împreună-lucrător şi contemporan cu Părintele Iosif Trifa, jertfindu-se până la ultima suflare pentru cauza Sfântă a Lucrării Oastei Domnului, Părintele Vasile Ouatu.
 
Cu ajutorul Domnului, duminică 6 mai, 2018, aşteptăm la Bucureşti fraţi şi surori din toată ţara pentru ca manifestarea şi bucuria duhovnicească să fie depline.
 
Programul va decurge astfel:
1. Sfânta Liturghie va avea loc, începând cu ora 9:00, la Biserica «Sfânta Treime» – Ghencea, biserică construită de Părintele Vasile Ouatu (adresă: Calea 13 Septembrie, nr. 211);
2. După Sfânta Liturghie, ne vom deplasa la mormântul părintelui din Cimitirul Ghencea, pentru Slujba Parastasului (ora 12:30) şi, în continuare, pentru programul adunării frăţeşti.
 
Accesul în locaţiile mai sus amintite, cu plecare din Gara de Nord, se poate face prin două căi: troleibuz 96 (plecare de la coloanele Gării de Nord, până la staţia 13 Septembrie), sau metrou, până la Staţia Eroilor, de unde se va utiliza autobuzul 226 (din zona Eroilor, staţia Spital Universitar, până la staţia de coborâre: 13 Septembrie).
 
Aducem la cunoştinţă tuturor fraţilor că la înmormântarea Părintelui Vasile Ouatu, pe lângă miile de fraţi din ţară, a participat şi Părintele Iosif Trifa, care a spus: „Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu…” (Evr 13, 7).
 
Adunarea Oastei Domnului din Bucureşti

UN ADEVĂRAT MARTIR AL VREMURILOR NOASTRE

Numai cine a gustat din cupa durerilor poate să înţeleagă în oarecare măsură multele sufe­rinţe ale Părintelui Iosif Trifa. Lăsând la o parte cele sufleteşti, ne oprim la multele chinuri pe care le suferă trupeşte.

Pulmonar, cu frenicectomie, intervenţie chirurgicală ce se face bolnavilor de piept când nu mai este nici o speranţă de scă­pare. Deci greu bolnav. La in­testine, operat de şase ori, cu răni încă deschise. Când am mers la Sibiu, auzeam din camera alăturată gemetele de durere, mai ales când sora îi schimba pansamentele. Gemetele erau mult impresionante… Iar când a venit pentru a doua oară la Bucu­reşti, într-una din zile, în urma zdruncinării umblatului cu ma­şina, sub ochii mei am văzut un chin şi mai mare. Un intestin a dat bandajul la o parte şi a ţâşnit afară. Au urmat câteva ore de chin şi dureri… Mâinile erau scăldate în sânge, dimpreună cu aproape jumătate de kilogram de vată.

În această stare de grea sufe­rinţă trupească lucrează Părintele Iosif, pe care nu greşesc numindu-l UN ADEAVRAT MARTIR. Ţinând seamă de acestea, toţi cei ce se luptă cu un asemenea om sunt nişte criminali şi nişte ucigaşi lipsiţi de orice simţăminte omeneşti. Pentru aceea, dragii mei, iubiţi pe Părintele Iosif şi nu încetaţi a vă ruga pentru el.

«Ostaşul Domnului» nr. 6, 7, 8 / 15 martie – 15 apr. 1935, p. 3

Părintele Vasile Ouatu, ostaşul jertfirii de sine / Ovidiu Rus. – Sibiu : Oastea Domnului, 2017

 

 

~~  *  ~~

 

14

Scumpul nostru Părinte Vasile este greu bolnav. Fraţii sunt rugaţi a se ruga Domnului pentru însănătoşirea Sf. Sale.

Fraţii de la Bucureşti

«Ostaşul Domnului» nr. 6-7-8 / 15 martie – 15 apr. 1935, p. 4

Filă de istorie – CUVÂNTAREA ÎNALT PREA FERICITULUI PĂRINTE PATRIARH MIRON – la sfințirea bisericii „Sfânta Treime –Ghencea”

Duminică, 11 noiembrie a. c., s-a sfinţit impunătoarea şi frumoasa noastră catedrală: biserica „Sfânta Treime –Ghencea”. Sfinţirea s-a ofi­ciat de însăşi Înalt Prea Sfinţitul Patriarh, cu un fast deosebit. După slujbă, Înalt P. S. Sa a ţinut o fru­moasă predică, din care spicuim câ­teva rânduri:

„Cu ajutorul lui Dumnezeu, sfinţit-am eu însumi această mă­reaţă biserică. Încă din timpurile cele mai vechi ale vieţii creştine, ca­sa Domnului se zidea pe mormântul unui mucenic, ceea ce mărturiseşte că credinţa în Hristos şi învăţătura Lui are la temelie jertfa. Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a fost trimis în lume ca prin jertfa Sa pe Sf. Cruce să spele păcatele oamenilor. Pentru aceea, a fi creştin înseamnă să duci o viaţă de jertfă.

Înmulţindu-se creştinii, n-au mai avut la îndemână mucenici, dar în timpul serviciului divin aţi văzut la mine ceva. Era un vas de aur în care se afla o mică părticică din trupul unui sfânt, arătând prin aceasta că şi biserica aceasta are la temelia ei jertfa unui sfânt. Numai prin jertfă se poate croi o viaţă nouă. Biserica aceasta, ea însăşi este zidită cu multă jertfă şi mare tru­dă. Acestea însă sunt virtuţile vred­nice de laudă. În aceste vremuri de criză morală şi materială, donatorii Ştefan Ionescu-Troicea şi Gh. Zam­fireseu sunt pilde vrednice de ur­mat. (mai mult…)

„VENIŢI DUPĂ MINE” (Mt 4, 19)

Iată glasul lui Iisus, iată dorinţa şi chemarea ce ne-o îndreaptă şi astăzi: „Veniţi după Mine”, [ne] zice El astăzi nouă, celor ce-I purtăm Numele.

Da, chemarea lui Isus astăzi este nespus de duioasă.

El caută şi-i cheamă pe cei ce pe nedrept îşi zic ai Lui.

Cu adevărat, iubitul meu cititor, cei mai mulţi dintre noi nu mai sun­tem ai Domnului!… E multă vreme de când Iisus ne cheamă cu glasul lui duios şi blând!… Dar cine-L mai au­de? Şi cine-L mai urmează? Vrei o dovadă?

O, sunt multe!… Iată câteva! În zi­lele de duminică şi în zilele de sărbători, când tot creştinul trebuie să fie înaintea Domnului, cine umblă pe străzi de la un capăt şi până la altul? Nu creştinii? Nu creştinele? Cine um­plu bodegile, cârciumile, teatrele, ci­nematografele, sălile de dans etc., etc.? Nu creştini?… Nu creştinele? Cine umblă în zile de slujbă la târguri, la pieţe, la negustorii, după afaceri? Nu creştinii? Cine se răsfaţă în toate pă­catele acestui veac de întuneric? Nu creştinii? Nu creştinele? Cine sunt roabele modei? Nu creştinele? Cine vin sluţite cu unghiile ascuţite şi înro­şite ca la sălbatici, cu sprâncenele smul­se şi aşa mai departe, chiar şi în sfin­tele biserici? Nu creştinele? Cine fug de Cuvântul lui Dumnezeu? Cine ocolesc adunările copiilor lui Dumnezeu? Nu creştinii şi creştinele care au lă­sat sfinţenia vieţii şi starea de om nou pe seama adventiştilor? În care casă de creştin se laudă şi se preamă­reşte Dumnezeu? În care casă de creş­tin se priveghează zi de zi şi se aş­teaptă venirea Domnului Iisus? Unde sunt creştinii care Îi slujesc Domnului prin toate ale lor? Nu se mai văd!… De aceea, Domnul şi azi ne cheamă, cu glasul Lui duios şi sfânt: „Veniţi după Mine”. Ce zici tu, iubite cititor, asculţi chemarea lui Iisus? Eşti tu gata să-L urmezi fără şovăire? (mai mult…)

O limbă fără Hristos

image description

Cuvântarea părintelui Vladimir Popovici

Nu de mult, când glasul Oastei Domnului nu era în ţară şi în Biserica noastră românească, vorbeam o altă limbă. Era tot limba româ­nească, dar era o limbă fără Hristos. Nu ne socoteam fraţi între noi, căci nu eram cu Hristos. Nu era pre­dicat glasul Canaanului şi nici focul din ziua Cincizecimii. Oastea ne-a dat acest glas şi acest glas ne-a stăpânit azi şi ne-a adunat pe toţi aici, făcându-ne înţelepţi fraţi creş­tini şi fraţi cetăţeni. Înţelepţi cetă­ţeni ai patriei cereşti şi ai celei pă­mânteşti. Glasul acesta m-a făcut să vin aici, în mijlocul frăţiilor voas­tre, de la mare depărtare. Am venit să răspund la dragostea ce aţi arătat faţă de durerea mea intimă. Fiind în cercul fraţilor mei, îmi îngădui a vorbi din cele intime. Eu simt atât bucuriile, cât şi durerile voas­tre; şi voi le simţiţi pe ale mele. (mai mult…)

DUMNEZEU NE-A TRIMIS UN OM

Scriptura sfântă ne spune că Mântuitorul, venind în faţa unui om „zdrobit de suferinţă” (In 5, 5-6), la întrebarea pusă lui de Domnul, cel necăjit a răspuns: „Doamne, OM nu am. Am ne­voie de un om. Şi atunci sufe­rinţa nu va mai fi”.

Aceasta era situaţia noastră a ostaşilor. De la ianuarie anul c., o grea suferinţă a căzut asupra noastră a tuturor şi mai ales asupra mult iubitului nostru Pă­rinte Iosif Trifa.

12 ani s-a jertfit până la sân­ge pentru Domnul, pentru Biserica şi neamul său. Iar acuma, ca drept mulţumire, a fost alun­gat, bârfit şi prigonit ca cel din urmă făcător de rele!…

În această grea situaţie, Dum­nezeu, Care vede toate şi nu la­să niciodată pe copiii Săi, a pri­vit la nedreptatea ce se face umilului său serv prigonit şi ne-a trimis „omul” care să ne apere şi să ne asigure libertatea de a grăi.

Lacrimile ostaşilor din întrea­ga ţară şi genunchii plecaţi ai Părintele Iosif, care zi şi noapte a stat în rugăciune cu Psaltirea în mână, au fost văzute de Dom­nul, care ne-a şi trimis pe dl. deputat Nicolae Lupu, fost minis­tru. D-sa ne-a luat apărarea cu multă dragoste şi aleasă simţire creştinească. Dl. doctor N. Lupu este bine cunoscut în toată ţara ca un apărător dârz al cauze­lor mari şi drepte şi ca un apă­rător al celor năpăstuiţi. (mai mult…)

Un frate plânge cu lacrimi să fie reprimit în Oaste

Încă de mult am observat un fel de politică religioasă la o anumită asociaţie, de a constrânge şi silui prin felu­rite mijloace şi ameninţări, ca ostaşii să  părăsească frontul atât de scump Domnului Iisus şi să se asocieze acolo. De la cine porneşte şi cine este autorul unei asemenea politici întru totul necreştineşti nu ştiu! Ştiu însă un singur lucru şi anume că peste tot această politică distruge toate simţămintele înalte şi curat creştineşti din sufletele înflăcărate pentru Domnul. Oriunde s-a folosit această politică, sufletele trezite pentru Evanghelie s-au împărţit în două tabere. Cei mai mulţi, plini de indignare, s-au întors iarăşi pe căile lumii şi s-au coborât din nou în acelaşi întuneric al păcatului. Iar a doua tabără, în care intră cei mai puţini, continuă lupta sub steagul ostăşiei lui Iisus şi fiecare se oţeleşte tot mai mult, pregătindu-se a-şi duce crucea suferinţei cu orice jertfă. Cazul fratelui de faţă mărturiseşte acesta. E vorba de fratele Marin D. Mitroi din comuna Poiana de Sus, jud. Dâmboviţa, care, cu lacrimi, ne roagă stăruitor a-l reprimi în rândurile ostaşilor. (mai mult…)

WhatsApp chat