Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Predici

Predici

SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR Nimic nu laudă şi iubeşte atâta Dumnezeu ca sufletul blând, smerit şi recunoscător

din “Omilii și cuvântări”

CUVÂNT DESPRE POST, CARE S-A ZIS
ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA A SFINTELOR
PATRUZECI DE ZILE

Cât de veselitoare sunt valurile mării noastre celei duhovniceşti, mult mai, veselitoare decât cele ale mării pământeşti. Că pe acelea le ridică neorânduiala vânturilor, iar pe acestea le stăpâneşte virtutea ascultară! Şi acelea înălţându-se aduce multă înfiorare cârmaciului, iar acestea arătându-se, dă multă îndrăzneală celui ce grăieşte. Acelea înviforează marea, iar acestea sunt semne ale sufletului ce se veseleşte. Acelea bătând în stâncă slobozesc vuiete nearticulate, iar acestea lovindu-se de cuvântul învăţăturii scot glasuri dulci. Şi adierile zefirului închipuiesc pe uscat valurile mării, când prin ţarini apleacă şi ridică vârfurile spicelor. (mai mult…)

Despre postul deplin

Predică la Duminica Lăsatului sec de branză a PS Sebastian, Episcopul Slatinei şi Romanaţilor

Dreptmăritori creştini,

La prima vedere, pericopa evanghelică de astăzi pare să vorbească despre trei lucruri diferite. Întâi, zice: ,,De veţi ierta oamenilor greşelile lor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc; iar de nu veţi ierta oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre”. Pare a fi vorba despre iertare. Al doilea: ,,Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi smolesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă, şi-au luat plata lor. Tu însă,când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală, ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău, Care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie”. Este vorba, e clar, despre post. Al treilea: ,,Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură. Ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură. Căci unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta”. Suntem sfătuiţi, se pare, la milostenie.

Aşadar, evanghelia pare a ne vorbi astăzi despre trei lucruri diferite: despre iertare, despre post şi despre milostenie. O să vedeţi, însă, că această pericopă se referă, de fapt, (mai mult…)

Taina Cananeencei

Matei 15, 21-28

Nu-i greu de închipuit cât de jos era privită femeia în lumea prin care a poposit Hristos la Întrupare. Ea este sesizabilă în goana după libertăţi în care se încurcă femeia zilelor noastre. Inclusiv nebuna libertate de a refuza maternitatea, naşterea de prunci ajungând să fie socotită un soi de retardare sufletească.

Femeia din Evanghelia acestei Duminici, femeia cananeeancă (Mt 15, 21-28), este printre cele mai de plâns modelel feminine ale lumii, până la întâlnirea cu Hristos. Femeie. Cananeeancă, adică „câine” în viziunea deloc liberalilor iudei şi cu o copilă „rău chinuită de un diavol” (Mt 15, 22). toate şansele de a deznădăjdui, de a-şi pierde credinţa, de a se pierde ca om. (mai mult…)

Iisuse, Învăţătorule, miluieşte-ne!

Iisuse, Învăţătorule, miluieşte-ne! – Luca 17, 12-19

Iată-ne reaşezaţi, prin ordinea Duminicilor, în aşteptarea Paştelui.

Să nu vă pară lucru greu de înţeles, priviţi în calendare şi veţi vedea că, deja, trecând o aşteptare împlinită – aceea legată de Praznicul Naşterii şi Teofaniei de la Iordan – Biserica se re-tensionează, se re-aşează în ceea ce un teolog modern numea: „tensiunea între deja şi nu încă” (Olivier Clément).

Pe cale o întâlnire cu leproşi.

Era ceva spectaculos într-o astfel de întâlnire? Fără îndoială că da. Într-un fel se întâlnea moartea cu Viaţa, miasma iadului cu mireasma Raiului, boala cu Medicul şi medicamentul (căci până astăzi Euharistiei i se mai spune „phärmakôn” / adică şi medic şi medicament, Biserica vădindu-se astfel a fi o farmacie de leacuri pentru Veşnicie!).

Şi nu era ceva plăcut pentru cineva să fie întâmpinat de un astfel de bolnav. Dacă citiţi cu atenţie cărţile lui Moise, vedea-veţi câte lucruri trebuia împlinite pentru ca o comunitate să se reaşeze în sfinţenie, după ce era „spurcată” de un astfel de caz (Levitic 13, 2 ş. u.). (mai mult…)

Restituiri de suflet din arhiva Securităţii (ep. 1)

Din Dosarul de Urmărire Informativă I 4964, vol. 8, ff. 46-51 (ortografie, punctuaţie şi sublinieri după original) :

CUVÂNTAREA  ROSTITĂ  DE  DOMNUL TRAIAN  DORZ  ÎN

CATEDRALA  DIN  GALAŢI  LA  12  IUNIE  1988

Două cuvinte şi două porunci sfinte ne-au venit de la început în gînd. Cele două porunci spun: „Toată suflarea să laude pe Domnul” şi cea de-a doua care spune: „Toată ziua să ne învăţăm dreptatea Ta”.

Sînt pentru prima dată în acest sfînt lăcaş a lui Dumnezeu şi trăiesc pentru prima dată în viaţa mea, după mulţi, mulţi ani, o atmosferă atît de minunată duhovnicească şi creştinească cum am primit astăzi în această sfîntă catedrală.

Mulţumim lui Dumnezeu din toată inima pentru zile ca acestea, pentru astfel de păstori binecuvîntaţi, care au gîndit cu atît simţ de răspundere şi cu aşa de caldă şi înţelegătoare iubire părintească, care este mijlocul cel mai fericit de a fi armonie între păstori şi turmă. (mai mult…)

„Cântând cântare de biruinţă”

Învierea Mântuitorului este pentru cei credincioşi o realitate nouă la care sunt făcuţi părtaşi toţi cei care participă la viaţa liturgică şi sacramentală a Bisericii.

Suntem creştini pentru că Hristos a înviat. Naşterea noastră din nou, din Dumnezeu, prin care am devenit membrii ai Bisericii, are o strânsă legătură cu Învierea lui Hristos. Dumnezeu, „prin Învierea lui Iisus Hristos din morţi, ne-a născut din nou” ( 1 Petru 1,3; cf. 3,21). Căci naşterea din Dumnezeu este ea însăşi o înviere. Învierea nostră în Hristos este – şi trebuie să fie – o realitate profundă a vieţii noastre celei noi.

(mai mult…)