Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Prof. Gh. Precupescu

Prof. Gh. Precupescu

Rugăciunea Dimineţii

fr. Gheorghe Precupescu

 

Domane, la lumină ne-ai trezit,
Tu ce eşti Lumină din Lumină!
Înc-o zi, în dar, ne-ai rânduit,
Să-mplinim voinţa Ta divină.

O, ne-ajută, dă-ne Tu puteri,
Orice simţ să îl supunem Ţie,
Gândul nostru, azi, mai mult ca ieri
Rob de ascultarea Ta să fie.

Dă-ne Tu, prin Duhul Tău cel Sfânt,
Armele de luptă-ale iubirii,
Ca să fim în faptă şi-n cuvânt
Fii ai Tatălui Neprihănirii.

Ne învaţă Tu ştiinţa Ta,
Cei mai blânzi şi mai smeriţi ne face,
Crucea zilei să o ştim purta
Răbdători şi plini de sfânta-Ţi pace.

Iar, de cumva, azi va trebui
Să aducem marea mărturie
Să ne-ajuţi ca-n toate câte-or fi
Să Te-alegem pentru veşnicie!

Ziua noastră, astfel, începând,
Vrem să o trăim cum se cuvine;
Liberi, în Lumina Ta umblând
Şi sfârşitul să-l avem cu Tine.

fr. Gheorghe Precupescu
(Iisus Biruitorul nr. 1/1992)

Marele aport al Părintelui Iosif

Mulţi vorbesc de Părintele Iosif Trifa ca despre un sfânt, căci a dus o viaţă de sfânt. El n-a mai dat lutului nimic. El era numai pielea şi osul. Viermii nu s-au putut hrăni din trupul lui. El a dat lutului tot ce trebuia să-i dea, încă dinainte de a fi chemat la Domnul. Şi unii spun: «Ei, cum, îl consideraţi pe Părintele Iosif sfânt!? Dar n-a fost canonizat!» Aşa este. Credinţa noastră ortodoxă are bunul simţ, are dreapta măsură; n-o ia înainte. Într-o altă Biserică, imediat, chiar în timpul vieţii, cineva poate fi declarat sfânt… La noi, în Ortodoxie, aceasta merge mai greu. Se cer mai multe dovezi. Şi, printre acestea, se cere ca acolo, la locul unde se află cel îngropat, unde i se află trupul, unde i se află moaştele, să se facă minuni. Oare s-au făcut minuni aici, la mormântul Părintelui Iosif Trifa? Au fost, unele mărturisite, altele nemărturisite. Alţii nici n-au venit la mormânt şi au primit vindecare. (…)

Dar, când în adunări şi-au predat Domnului viaţa cei păcătoşi şi au luat o hotărâre şi, dintr-un beţiv, a devenit un om cu o viaţă curată; dintr-un fumător, a devenit o fiinţă care a înţeles să nu-şi mai bată joc de templul Duhului Sfânt, să-l mai „tămâieze“ cu ţigara spurcată; când, dintr-un desfrânat, a devenit un tată de familie ce şi-a crescut copiii în frică de Dumnezeu; când păcatele părăsesc pe oameni; când, dintr-un om mândru a devenit un suflet smerit… cred că acestea sunt minunile cele mai mari. Şi astfel de minuni au fost sute de mii. Şi, dacă la cuvântul Părintelui Iosif Trifa, la cuvântul lui Dumnezeu, rostit prin gura acestui Părinte, şi prin scrierile lui, atâţia s-au vindecat, eu consider că acestea sunt minunile cele mai mari. (…)

Acesta este marele aport pe care Părintele Iosif Trifa l-a adăugat Bisericii noastre, Bisericii Neamului nostru. El a făcut minunea aceea mare a reînvierii sufleteşti. El a reactivat conceptul acesta de «naştere din nou». Şi acesta este un lucru extraordinar: oameni născuţi din nou, oameni care s-au înnoit în duhul minţii lor, în duhul inimii lor, în duhul trăirii lor… Acolo unde în casă era ceartă, acum se cântă cântări de slavă lui Dumnezeu… Aceasta este minunea cea adevărată.

Prof. Gheorghe PRECUPESCU

(Cuvânt la adunarea Oastei Domnului, Sibiu; duminică, 14 febr. 1999, la mormântul Părintelui Iosif Trifa)

Motiunea din 12 septembrie 1937 – la 80 de ani (IV)

fr. prof. Gh. PRECUPESCU

„Trifismul” şi Oastea Domnului

E un eveniment important astăzi, Moţiunea din 12 Septembrie. O, cât a luptat Părintele Iosif Trifa! El a parcurs tot perimetrul Ortodoxiei, de la o margine la alta; dar ţin să spun şi astăzi, cu toată convingerea, din câte am citit, din câte am învăţat de la înaintaşii mei: Părintele Iosif n-a trecut de graniţele Ortodoxiei! Au trecut alţii, care nu lau ascultat, alţii, care au transformat învăţătura lui în trifism. Trifismul e una, şi Oastea Domnului e alta. Trifismul reprezintă pe acei ce au mers dincolo de graniţele Ortodoxiei; nu s-au oprit la graniţe. Părintele Iosif Trifa s-a oprit şi a făcut ceea ce se cheamă Moţiunea de la 12 Septembrie. Ea dă un răspuns pentru totdeauna la toate problemele Oastei Domnului şi ale Bisericii. (mai mult…)

Sergiu Grossu – poetul şi luptătorul creştin

Basarabia – ţinutul dintre „marile ape“ – nu este numai o vatră de istorie multiseculară, ci şi un loc binecuvântat de Dumnezeu întru cele ale spiritului. În secolul al XIX-lea, din acest sol fertil al sufletului românesc a ţâşnit spre bolta culturii naţionale şi a celei universale figura copleşitoare prin multilateralitatea domeniilor abordate a lui Bogdan Petriceicu Hasdeu. În secolul al XX-lea, ţara întemeiată de Basarabii – „dătători de legi şi datini“ – cum îi numea marele Eminescu, ne-a dăruit printre alte personalităţi de seamă, ca de exemplu a lingvistului de audienţă internaţională Eugen Coşeriu, şi pe aceea, de excepţie, a poetului, publicistului, a omului de cultură şi a înflăcăratului luptător creştin Sergiu Grossu. (mai mult…)

La vorbitor

IMG_1805Nu, niciodată n-o cădea-n uitare
Acea târzie, nepereche oră,
Când, rătăcind şi-arzând din zare-n zare,
m-a căutat iubirea ta de soră.

Era o noapte grea ca o sentinţă
Şi neagră ca un suflet de călău.
Stam dincoace de porţi, în neputinţă,
Şi auzeam cum doare glasul tău…

„Lăsaţi-mă să-l văd! Vă rog, mi-e frate!…”
Dar nu da omenia nici un semn;
Şi tu plângeai la porţile-ncuiate,
Iar eu, gemând, aş fi muşcat în lemn.

Greoi, în hore largi de negre duhuri,
Roiau mânii şi-ameninţări pe boltă.
Un tunet ling răzbubui-n văzduhuri
Şi vântul răbufni ca o revoltă.

Stăteau în cumpănă şi gardienii,
Dar plânsu-ţi mult, oftatul rugător
Au scăpărat în beznele gheenei…
Şi te-au lăsat să intri-n vorbitor! (mai mult…)

Diferite metode ale diavolului

IMG_6596Fratele Ghiţă PRECUPESCU

Ne înspăimântăm prin câte feluri lucrează diavolul prin posibilitatea aceasta a cunoaşterii şi cum încearcă să-l amăgească pe om. Savanţii s-au luptat şi se luptă, mai ales acum în veacul nostru, să descopere secretul vieţii veşnice. Au pătruns în celulă, au ajuns să o descifreze, au ajuns să găsească codul genetic şi ei speră ca să ajungă şi la descoperirea secretului vieţii. Să nu ne mirăm! Între cele două Războaie Mondiale, la Oxford, o echipă de savanţi a ajuns până acolo încât a reuşit să creeze un ou, pornind de la substanţele chimice din care este alcătuit oul; îl puneai lângă celălalt ou şi nu puteai să deosebeşti care este făcut de om şi care-i făcut de găină.  (mai mult…)

Doamne, ca un mugurel

IMG_1805Doamne, ca un mugurel alintat de-o rază caldă,
Bietu-mi suflet, singurel, în iubirea Ta se scaldă.
Căci sub vraja ei trăind, îşi deschide largi petale,
Trandafir alb înflorind pentru cerurile Tale.

Doamne, ca un pui plăpând, ci ochi mici şi gură mare,
Sufletu-mi mereu flămând caută spre-a Ta-ndurare,
Căci din mana ce i-o dai aripi sfinte prind să-i crească,
Mâine-n zbor înalt de Rai Ceru-ntreg să-l cucerească.

Doamne, ca o rămurea, ce-ntr-al viţei trup se-ncheagă,
Sufletu-mi să fie-ar vrea prins în Tine viaţa-ntreagă.
Ca să vezi că-n el rodesc roade veşnice depline,
Pentru Prânzu-mpărătesc, când vom fi în Cer cu Tine!…

Fratele Ghiţă PRECUPESCU
(Almanah Iisus Biruitorul 2000, pg. 115)

Gânduri

IMG_7839

Anii trec ca unda şi tu nu te bucuri;
Vai, cum te mai pierzi în mărunte lucruri!
Ţi se scurge ziua fără de folos
Pentru mântuire şi pentru Hristos.
Uite-naintaşii ce sfârşit avură…
Tu, din pilda lor, ia învăţătură. (mai mult…)

Alcoolismul, sudalma şi fumatul.

SudalmaTrei au fost marii duşmani cărora părintele Iosif Trifa şi Lucrarea Oastei Domnului le-au declarat dintru început război înverşunat: alcoolismul, sudalma şi fumatul.

Cartea «Alcoolul – duhul diavolului», „rodul unei munci şi preocupări de paisprezece ani“, a văzut lumina tiparului în 1936. Ea constituie „tunul“ de calibru greu care a produs multe şi grele pierderi în marea armată a diavolului – armata băutorilor, a cârciumarilor şi a fabricanţilor de băuturi alcoolice.

În lupta contra flagelului alcoolului, Oastea Domnului şi conducătorul ei pământesc şi-au câştigat mulţi prieteni, dar şi mulţi duşmani. Apariţia cărţii mai sus menţionate a stârnit revolta tuturor cârciumarilor ţării şi nu numai a lor. Comercianţii care se îmbogăţeau prin înşelarea poporului, fabricanţii de băuturi spirtoase, până şi politicienii acelor vremuri, dornici de câştiguri fără muncă, profitau de starea de înapoiere a poporului în urma anilor de după primul război mondial. Toţi aceşti oameni de afaceri cultivau acest viciu care măcina ca un cancer sănătatea şi moralitatea poporului român, lăsând teren liber indiferentismului religios şi necredinţei. Ei nu vedeau cu ochi buni o mişcare, în cadrul Bisericii străbune, cu ajutorul căreia să fie scoşi din mocirla păcatelor, prin Jertfa Domnului Iisus Hristos, toţi cei păcătoşi. (mai mult…)

Fratele Ghiţă PRECUPESCU: Mărturii din „cuptorul suferinţei”


Mi-aduc aminte, în privinţa Memoriului, fratele Traian era la fratele Cornel Rusu şi au telefonat după mine la Hunedoara. M-am învoit de la director şi m-am dus la fratele Traian. Era în casa aceea de la Simeria care ar fi trebuit să fie casa Oastei. Era fratele Traian acolo. Şi zice: „Frate Ghiţă, bine c-ai venit, uite, am făcut aici un memoriu… – mi l-a citit… – ca să ne legalizăm. Am vorbit cu patriarhul, ne sprijină; ne sprijină Preasfinţitul Herineanu, ne sprijină Preasfinţitul Andrei Magieru, şi mai sunt alţii care ne sprijină…” Eu am spus: „Frate Traian, e o cursă. Cum credeţi că un regim ateu – eu cunosc marxismul: politica lor este distrugerea religiei. Cum credeţi că un regim ateu încurajează o acţiune de înviorare a Bisericii, când ei vor s-o distrugă?” Fratele Traian s-a uitat la mine şi a început să lăcrimeze. Asta m-a doborât. „Da, sigur, aşa au făcut intelectualii şi pe vremea Părintelui Iosif Trifa. Când a fost să facă ceva, l-au părăsit. (mai mult…)

WhatsApp chat