Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Răsplata ascultării

Răsplata ascultării

Nu uita de îndatoririle tale faţă de familia ta, faţă de toţi ai tăi

1. Sfânta Maică stătuse o vreme la Nazaret, cu Fiul ei, în casa bunului Iosif, a acestui om drept, temător de Dumnezeu şi respectuos cu Sfânta Fiinţă care îi fusese încredinţată prin îngerul lui Dumnezeu.
El avusese grija Preacuratei Fecioare şi a Dumnezeiescului Fiu.
Dar bunul şi dreptul Iosif murise de mult, iar Fiul Îşi luase Mama din cetatea cea potrivnică (Lc 4, 16-30).
Şi se duseseră în Capernaum, la sora mamei Lui, în familia ei şi a lui Cleopa (Mt 4, 13).
Iar acum Maica Sa nu mai avea loc nici acolo. Ioan o va lua acasă la el.
Va avea, în sfârşit, şi ea un loc sfânt lângă un fiu sfânt. (mai mult…)

MĂRTURISIREA ADEVĂRULUI

Din oricare tabără aţi fi voi, rugaţi vă şi luptaţi să nu se mai adâncească sfâşierile şi ruptura!
Nimeni care dezbină n are dreptate.
Unde doi se ceartă pe un adevăr, amândoi sunt vi-novaţi.
Căci de obicei cei ce se ceartă nici unul nu stă pe temelia dintâi.
Unde doi sau mai mulţi se ceartă pentru întâietate, acolo toţi merită pedeapsă şi umilire,
căci de obicei nici unul nu ascultă de unitatea Lu-crării Domnului.

1. Trebuie să i se aducă neîncetat aminte oricăruia dintre oameni despre marele şi unicul lucru fără de care nu se poate face mărturisirea Adevărului – sau n ar trebui să se poată face niciodată şi nicăieri.
Anume conştiinţa.
Datoria de a avea curată şi trează în conştiinţa sa, în toate şi totdeauna, mărturisirea Adevărului.

2. Desigur, este de foarte mare trebuinţă învăţătura. Ea este ca lumina ochilor trupeşti
– şi cine n are învăţătura este ca un orb: nu vede pe ce pune mâna,
nu ştie pe unde merge şi nu înţelege ce este înaintea sa.
Dar cine îl învaţă pe altul răspunde greu pentru felul cum îl îndrumă: în Adevăr sau în minciună.

3. Învăţătura este ca vederea ochilor sufletului.
Iar îndrumătorul acestei vederi este conştiinţa.
Fără conştiinţă, vederea se opreşte unde nu este Adevăr
şi răscoleşte ceea ce nu este curat.
De aici se vede cât de mare lucru este să iei seama nu numai la învăţătura, dar şi la învăţătorul pe care îl urmezi.
Ca să nu te ducă în rătăcire şi în moarte,
căci multe conştiinţe stricate călăuzesc spre ceea ce nu este permis.
Şi arată ceea ce nu este bun.

4. Conştiinţa este şi mai de preţ decât învăţătura – sau este partea cea mai preţioasă a învăţăturii.
Căci mai bine să nu scrii nimic, decât să scrii minciuni.
Mai bine să nu faci nimic, decât să faci răul.
Şi mai bine să nu mergi nicăieri, decât să mergi călăuzit de un orb.

5. Când cineva are conştiinţa răspunderii sale, conştiinţa datoriei sale, conştiinţa limitelor sale,
– acela trebuie să aibă şi libertatea drepturilor sale.
Căci doar acela are curajul de a răspunde pentru urmările acestora.
Şi înainte – şi după…

6. Prin ce fel de dovadă arăţi tu Adevărul lui Hristos în faţa altora, care Îi caută vină lui Iisus, şi care umblă să facă rău învăţăturii Lui?
Dai tu o mărturie bună despre Iisus, chiar în ciuda vrăjmaşilor Lui,
– sau tu scrii fără conştiinţa răspunderii faţă de Adevăr
şi vorbeşti fără conştiinţă faţă de cunoaşterea Lui,
şi lucrezi fără conştiinţa marginilor peste care nu trebuie să treci?

7. Adevărul se cere apărat cu un preţ şi mai mare decât viaţa.
Adevărul este un mărgăritar atât de unic şi de valoros, încât atunci când l ai aflat trebuie să fii în stare să l păstrezi cu orice preţ.
Pentru că Adevărul este Hristos.

8. Adevărul este lumina care te scoate din orice noapte.
Este proba pentru orice stare.
Este sfătuitorul pentru orice primejdie.
Este veşmântul pentru orice vreme.
Este pâinea pentru orice foame.
Este stânca pentru orice valuri,
– pentru că Adevărul este Hristos.

9. Adevărul este îndeajuns să îmbogăţească mai mult ca orice avuţie,
să înalţe mai mult ca orice slavă,
să întărească mai mult ca orice putere,
să răsplătească mai mult ca orice premiu,
să încununeze mai mult ca orice podoabă,
să dureze mai mult ca orice temelie,
– pentru că Adevărul este Hristos (In 14, 6 10).
10. Când ai aflat Adevărul, trebuie să rămâi în El cu orice preţ,
trebuie să nu L mai poţi părăsi niciodată.
Când ai spus ceva din El trebuie să L susţii cu orice jertfă,
să nu l mai poţi dezice niciodată.
Când ai scris ceva despre El, trebuie să l aperi cu orice aur: să nu L mai poţi retrage niciodată.
Când ai pus piciorul în împărăţia Lui, trebuie să lupţi, ca să o cucereşti deplin:
– să nu te mai poţi retrage din ea niciodată.

11. Pentru cucerirea mântuirii,
pentru păstrarea Adevărului,
pentru biruinţa Evangheliei lui Hristos,
în slujba căreia ne am predat cu legământ pe viaţă şi pe moarte,
noi nu mai avem alt drum decât înainte;
noi, toţi cei care am pus mâna pe plugul Lui, nu putem să mai privim înapoi (Lc 9, 62).
Căci noi, toţi care am pornit după El, dar nu acceptăm crucea şi nu I urmăm destinul Lui,
nici nu putem fi vrednici de El (Lc 14, 26 28).

12. O, cât de mulţi scriitori şi vorbitori despre Hristos sunt aşa ca Pilat:
li se pare că ceea ce au scris ei este cel mai inspirat lucru şi nu mai admit nici o corectare din partea nimănui.
Li se pare că ceea ce spun ei este atât de important, încât nu vor să mai lase loc nimănui, să spună nimic.
Dar, cu îndărătnicia lor, nu apără cauza lui Iisus, ci îşi apără doar ambiţia şi interesele lor personale.

13. De Hristos cel Viu şi Stăpân al Vieţii, la mulţi scriitori şi vorbitori nici nu le pasă.
Dar vorbele lor mari despre Împărăţia Lui le afişează în văzul tuturor.
De supunerea ascultătoare şi de recunoaşterea adevărată, de apărarea Evangheliei şi de trăirea învăţăturii lui Hristos, sunt nişte total străini,
dar în lucrurile Lui sunt nişte neînduplecaţi şi pretenţioşi cunoscători.
De Duhul lui Hristos parcă nici n au auzit, dar de litera Lui nimeni, afară de ei, n are voie să se atingă.
O, ce Pilaţi nefericiţi sunt aceştia şi astăzi pentru Hristos!
Din cauza lor, multe lucrări bune sunt răstignite.
Şi multe inepţii sunt publicate la loc de mare cinste.

14. O, voi, care vă bucuraţi să puteţi pune mâna pe puţinul avut al celui osândit pe nedrept
şi pe puţinul sfânt al celui condamnat pentru cele sfinte,
– cutremuraţi vă de sacrilegiul acesta.
Orice avantaj de care profitaţi în vreun fel de pe urma unei nelegiuiri săvârşite împotriva celui drept vă osândeşte şi pe voi.
De lucrurile lui n ar trebui să se poată atinge nimeni.
Sunt atât de sfinte ca şi hainele lui Hristos confiscate în clipa răstignirii Lui.

15. Cămaşa lui Iisus, care n avea nici o cusătură, aminteşte de lucrarea Lui,
de Biserica Lui,
de adunarea Lui scumpă.
De părtăşia cea mai apropiată de Inima Lui, de Duhul Lui, de Fiinţa şi simţirea Lui.
O, cât de scumpă este această comoară a Lui!
Câte mâini sfinte au lucrat la ea!
Câte lacrimi sfinte s au vărsat peste ea!
Câte amintiri şi jertfe scumpe o înfrumuseţează!

16. Câte flori ale nevinovăţiei şi câte podoabe ale sfinţeniei strălucesc pe Biserica lui Hristos şi în ea!
Câte strălucitoare rugăciuni s au înălţat pentru nesfâşierea ei!
Pentru nedespărţirea fraţilor şi a învăţăturii de la început!
Pentru păstrarea desăvârşitei ei unităţi…

17. În timp ce păgânii lui Hristos de atunci s au temut să sfâşie cămaşa cea fără nici o cusătură a lui Iisus,
„închinătorii” Lui de mai târziu nu s au temut,
cum nu se tem nici astăzi,
să sfâşie unitatea cea nespus mai scumpă a Bisericii Lui şi a Lucrării Sale…

18. Vai, ce privelişte plină de durere şi de cutremur este starea de astăzi din jurul Crucii lui Hristos!
Cetele dezbinate şi lacome ale celor mai trişti po¬mănari sfâşie fără milă şi fără grijă unitatea Bisericii lui Iisus,
dornici fiecare să câştige un petic mai mult de la celălalt,
smulgând şi rupând sufletele adunărilor sfinte.
Aceste înspăimântător de vinovate certuri confesionale şi confesionaliste
ale acestor vânători după prozeliţi fac cea mai vinovată crimă împotriva lui Hristos.
Aceste crude şi hrăpăreţe apucături negustoreşti la care se dedau cei care pretind că au fiecare primul drept la Cămaşa Sfântă au ajuns atât de nesuferite, încât strigi îndurerat: Vai!
O, cât de răbdător poate fi Dumnezeu!
Dar până când oare îi va mai putea răbda chiar şi El?

19. Din oricare tabără aţi fi voi, rugaţi vă şi luptaţi să nu se mai adâncească sfâşierile şi ruptura!
Nimeni care dezbină n are dreptate.
Unde doi se ceartă pe un adevăr, amândoi sunt vinovaţi.
Căci de obicei cei ce se ceartă nici unul nu stă pe temelia dintâi.
Unde doi sau mai mulţi se ceartă pentru întâietate, acolo toţi merită pedeapsă şi umilire,
căci de obicei nici unul nu ascultă de unitatea Lucrării Domnului.

20. Cel care are dreptate nu se ceartă.
Cel care are Adevărul nu dezbină.
Cel care Îl iubeşte pe Hristos nu rupe Cămaşa Lui Sfântă.
Ea trebuie să rămână aşa cum a fost de la început.
Cine rupe e lup.
Duhovniceşte, aşa şi este cu cei ce rup şi sfâşie învăţătura şi Lucrarea care a fost făcută de mâini sfinte.
Şi trebuie să rămână una.
Şi pe totdeauna.
Doamne Iisuse, Te rugăm, ai milă de Lucrarea Ta – şi nu mai îngădui duhurile care o dezbină.
Ci trezeşte-i pe cei ce se fac uneltele lor vinovate.
Amin.

Răsplata ascultării / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2006

Credincioşii cred în minuni deoarece cred în Hristos

15. Hristos a dovedit şi dovedeşte mereu că El este Dumnezeu Adevărat din Dumnezeu Adevărat prin multele minuni şi daruri strălucite.
Dar cea mai mare şi unică minune a Dumnezeirii Sale şi a Slavei Sale este că El Singurul poate da viaţă şi înviere oricui crede în El şi oricui vrea El să i dea.

16. Un creştin fără o moarte şi fără o înviere duhovnicească nu este şi nu poate fi al lui Hristos (In 3, 3; Rom 8, 9).
Hristos chiar această condiţie a şi pus o la început fiecărui urmaş al Lui: Cine nu şi dă viaţa pentru Mine nu este vrednic de Mine (Mt 16, 26; Mc 8, 35; Lc 9, 24).
Pentru că cine nu şi dă viaţa cea veche n o poate lua nici pe cea nouă dată de Hristos. (mai mult…)

Poţi avea orice – fără naşterea din nou, în zadar

Nici o haină nu ţi ţine de cald dacă nu ai cămaşa pe dedesubt.
Nici o podoabă nu te poate înfrumuseţa dacă n ai cămaşa albă şi curată.
Aşa este şi cu naşterea din nou.
Nici o îmbrăcăminte nu ţi vine bine dacă pe tine este o cămaşă sfâşiată.
Dar dacă ţi e cămaşa curată şi albă, frumoasă şi întreagă – ea dă valoare şi căldură tuturor celorlalte haine.
Aşa este şi cu naşterea din nou.

Poţi avea orice dar şi orice poziţie în Lucrarea Evangheliei:
poţi avea părinţi renumiţi şi credincioşi,
poţi avea talent de cântat sau de vorbit,
poţi avea multe însuşiri frumoase,
– fără naşterea din nou, în zadar.
Eşti ca şi fără veşmântul de nuntă.
Fără naşterea din nou eşti ca fără cămaşă bună şi caldă pe sub haină.
Fără naşterea din nou, nici în faţa Domnului, nici în faţa fiinţelor duhovniceşti tu nu poţi avea valoarea care se cere.
Toate podoabele tale, fără ea, n au nici un preţ, nici o căldură, nici un rost, întocmai ca hainele celui fără cămaşă.

Traian Dorz, din ”Răsplata ascultării” pag. 80-81

Suflete dragă, cum stai tu faţă de aceste adevăruri?

Ai făcut tu acest salt ceresc prin care să devii un om nou?
Ai avut tu în viaţa ta acea Dumnezeiască clipă a atingerii de Iisus?
Ai simţit tu în toată fiinţa ta o cerească transformare, întocmai ca o naştere din nou, când Hristos S a atins de tine – când tu te ai atins de El?
O, dacă da, ferice de tine! Strânge te tot mai mult de El, până când vei fi una cu El şi El una cu tine.
Să fii astfel fericit ca El.
Dar dacă nu, atunci, te rog, atinge te chiar acum.
Şi ochii tăi se vor lumina,
fiinţa ta se va naşte de Sus
şi Hristos va deveni al tău deplin deplin,
iar tu al Lui în totul.
Doamne Iisuse, Te rugăm, fă minunea aceasta în fiecare dintre noi.

Traian Dorz, din ”Răsplata ascultării”,  pag. 233-234

MÂINILE ŞI GOLGOTA

Traian Dorz

”Ce frumoase sunt mâinile care aduc flori pentru Crucea Domnului Iisus sau pentru bucuria alor Lui …
Dar ce monstruoase devin multe dintre aceste mâini când ele se umplu cu lepra păcatului.”

1. Printr o fierbinte râvnă şi o neîntreruptă osteneală, noi vom lucra frumos pentru aducerea sufletelor până la Hristos.
Nu numai până la biserică,
sau până la adunare,
sau până la Biblie,
sau până la rugăciunea lui Hristos,
– ci chiar până la El Însuşi. Numai aducerea până la El este cu adevărat fericită. (mai mult…)

Cât de slabă şi neputincioasă este firea noastră omenească!

15. Cât de slabă şi neputincioasă este firea noastră omenească!
Avem nevoie mereu şi mereu ca dovezile puterii şi ale iubirii lui Dumnezeu să se reînnoiască faţă de noi,
pentru ca în sufletele noastre, credinţa în El să se fixeze definitiv.
Şi să nu se mai clatine.

16. În faţa primejdiei de azi uităm izbăvirea lui Dumnezeu de ieri
şi de până ieri.
În faţa lipsei de acum, uităm îndestularea de până acum.
În faţa încercării acesteia, uităm minunile de pâ¬nă aici.
Şi suntem atât de adesea gata să ne îndoim, să ne înspăimântăm şi să ni se tulbure inima,
– ca şi cum niciodată n am fi văzut Puterea lui Dumnezeu. (mai mult…)

ADÂNCIMEA ŞI SMERENIA

1. Adevărul este adânc: trebuie să te apleci ca să l vezi.
Dacă nu poţi să te apleci, niciodată nu vei putea vedea adâncimea Adevărului.

2. Frumuseţea unui izvor adânc,
a unui cer adânc,
a unei iubiri sau dureri adânci
nu o vei putea vedea decât din genunchi.
Dintr o smerenie adâncă.
Dintr o credinţă adâncă.
Dintr-o adoraţie adâncă.
Dintr o compătimire adâncă.
Dintr un duh aplecat adânc.

3. Cel ce are duhul lumii nu se apleacă.
Nu se smereşte.
Nu poate îngenunchea.
Nici cel ce are duhul mândriei.
Acela nu şi poate cere iertare.
Nu şi poate recunoaşte vina.
Nu poate plânge cu pocăinţă,
nu se poate supune hotărârii fraţilor, nici ascultării Cuvântului Sfânt. (mai mult…)

Maica Domnului Iisus, care stătea mereu în umbra Lui

6. Maica Domnului Iisus, care stătea mereu în umbra Lui, retrasă şi smerită, fără a dori să fie nici măcar văzută de mulţime,
era, desigur, cea mai atentă ascultătoare a Cuvintelor Lui.
Fiindcă nimeni altcineva pe lume nu ştia atât de bine ca ea cine este El, Fiul ei.

7. Nimeni altcineva pe lume nu mai putea avea asemenea încredinţare despre Dumnezeirea lui Iisus ca ea, Mama Lui Dulce.
De aceea credinţa tuturor celorlalţi a avut nevoie de semne şi dovezi,
de întrebări şi răspunsuri,
de alergări şi pipăiri.
Singură credinţa Maicii Sfinte n a avut nevoie de acestea,
pentru că singură ea nu se îndoise niciodată.
De aceea nici nu se scrie nimic despre ea, în toate aceste frământate zile ale Învierii,
fiindcă lucrurile cele mai evidente, nu i nevoie să le dovedeşti. (mai mult…)

Când îţi alegi slujba lui Dumnezeu, când te hotărăşti să te predai lui Hristos

         13. Când îţi alegi slujba lui Dumnezeu, când te hotărăşti să te predai lui Hristos şi să L urmezi pe El, când pui gând şi legământ să umbli călăuzit de Duhul Sfânt (Gal 5, 16), în Casa lui Dumnezeu, – atunci tu trebuie să faci o întoarcere dinspre tot ce este din lume înspre tot ceea ce este din Dumnezeu. 14. Să o rupi cu tot ceea ce este vechi şi firesc, spre a deveni o făptură nouă în Hristos. Să renunţi la tot ce poate fi doar un folos trupesc, spre a urmări în totul foloasele duhovniceşti. Dacă nu poţi face acest lucru dintr o totală predare şi încredere în slujba Duhului Sfânt, tu vei fi un nenorocit slujitor permanent la doi stăpâni (Mt 6, 24).15. Căutând să L „slujeşti” pe Dumnezeu, dar grijind să nu l superi cumva nici pe mamona, „crezând” în Hristos, dar umblând să nu l superi nici pe potrivnicul, – vei aprinde lumina şi la Sfântul Gheorghe, şi la balaur. Şi vorbind despre plata Celui de Sus, vei căuta să nu o pierzi cumva nici pe a celui de jos, ca să nu te strici cu nici unul. În felul acesta, fii sigur că vei fi numai al lui satana. 16. Dacă vei cădea în robia trupului atât de mult încât, când vine răscrucea alegerii, te vei prăbuşi cu totul în blestemul de a spune şi tu ceea ce au spus cei ce L au osândit pe Mântuitorul, atunci, fii sigur că şi tu eşti în braţele balaurului, ale păcatului, ale pierzării. Încercarea de a sluji la doi stăpâni cam astfel se sfârşeşte totdeauna. 17. Slujirea lui Dumnezeu cere totală predare în puterea şi ascultarea Lui. Predarea vine de la noi, puterea vine de la Duhul Sfânt. Nimeni nu poate face o slujbă lui Dumnezeu, fără puterea Duhului Sfânt. Această putere trebuie s o primim zilnic, cum primim lumina soarelui sau pâinea pământului. Rugându ne pentru ele, să ne rugăm şi pentru ea. 18. Noi suntem nişte vase sparte şi de aceea este nevoie să primim mereu. Viaţa noastră se ţine numai prin această trecere prin noi a binefacerilor cereşti. Scoşi din şuvoiul lor, noi ne uscăm şi ne risipim. 19. Şi noi, câtă vreme suntem în Hristos, revărsarea puterii Duhului Sfânt ne umple de putere în cuvinte, în fapte şi în tot felul de roade duhovniceşti. 20. Când suntem plini de Duhul Sfânt, viaţa noastră are cele trei mari dovezi ale slujbei lui Dumnezeu şi anume: o viaţă luminată, asemănătoare cu a lui Iisus şi cu a tuturor aleşilor Lui (Flp 3, 17), o râvnă fierbinte pentru mărturisirea Evangheliei şi o putere nebiruită în lupta cu ispitele şi păcatele. Te rugăm, Doamne Duhule Sfinte, umple ne cu aceste trei dovezi ale Prezenţei Tale în noi. Amin.

Traian Dorz, din ”Rãsplata Ascultãrii”

 

  • 1
  • 2
WhatsApp chat