Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Rugăciune

Rugăciune

Rugăciunea de la Alba Iulia, 1918 – rostită de Episcopul de Caransebeş (viitor Patriarh al României), Miron Cristea

Rugăciunea citită în bisericile ortodoxe din Ardeal și Alba Iulia, în ziua Unirii, 1 decembrie 1918. Alcătuită exclusiv din citate scoase din Sfânta Scriptură, a fost scrisă de Patriarhul Miron Cristea, pe atunci Episcop de Caransebeș.

Doamne Dumnezeul nostru,Tu ești Părintele nostru; Tu ai văzut strămutarea părinților noștri și ai auzit strigarea lor, căci se făcuseră ei ca floarea în brumă și plecat spre pulbere era sufletul lor, și trupul lor lipit de pământ.

Tu ai împlinit și cu noi ceea ce ai făgăduit de mult.. Sfârma-voiu jugul de pe tine și voiu rupe legăturile Tale; lărgi-voiu hotarele Tale, aduna-vă-voiu dintre popoare și vă voiu strânge din țările unde sunteți împrăștiați; Restatornici-voiu judecătorii Tăi ca mai înainte, și sfetnicii Tăi ca la început.

Tu, Doamne, cel ce deslegi pre cei ferecați în obezi și ridici pe cei surpați, ajutatu-mi-ai de am bătut războiul cu veselie și am gonit pe fiii trufiei. Mântuire ai trimis și nouă, poporului Tău, și tăte marginile pământului văd mântuirea Dumnezeului nostru.

Tu, Doamne, sălășluit-ai mărirea în pământul nostru, căci întorcând-Te, Dumnezeule, ne-ai înviat pre noi, și norodul tău se veselește de tine.

Cunoaștem, Doamne, că ai împlinit cuvântul Tău, că împărăția de la un neam la altul se mută, pentru strâmbătăți și sumeții și că numai dreptatea înalță neamul iar păcatele împuținează semințiile.

Cunoaștem, Doamne, și mărturisim că și acum abaterile noastre multe sunt; păcătuitu-Ți-am; după iubirea de argint ne-am abătut; uitat-am că pe sine se perde cela ce ia daruri și că mai bun e puținul celui drept, decât avuția multă a păcătoșilor. Păcătuitu-Ți-am și noi și părinții noștri, și străinii vor iarăși să strămute hotarele noastre.

Doamne, aducemu-ne aminte de cuvântul Tău, că drumul păcătoșilor este netezit cu pietre și la sfârșitul lui este groapa iadului; rugămu-ne deci, Ție, Dumnezeului nostru, cel ce ne ispitești pre noi ca și pe părinții noștri; Tu știi, că nu este om care să nu greșească; milostivește-Te spre noi și ne binecuvântă, luminează fața Ta spre noi și ne miluiește.

Doamne, Dumnezeul nostru, pace dă nouă pace peste pace, celor de departe și celor de aproape; Doamne, mântuește-ne, și ne curățește de păcatele noastre, pentru numele Tău; îndreptează urmele noastre și faptele noastre, ca să locuim în locul acesta și să luăm mărire mare și nume vecinic și să lăudăm numele Tău cel sfânt.

Veniți, deci, să ne închinăm și să cădem Domnului și să plângem Înaintea Lui și să îi făgăduim, zicând: Iată, noi și feciorii și fetele noastre, și frații și surorile noastre, umbla-vom întru așezământul legii părinților noștri.

Și-acum, Doamne, Dumnezeul nostru, Dumnezeul cel Mare, cel puternic, cel înfricoșat, cel ce păzești legământul și mila, cel ce șezi pe Heruvimi, Tu singur ești Dumnezeu, al tuturor împărățiilor pământului; Iată, noi venim la Tine că Tu ești Dumnezeul nostru, Tu înviezi toate și Ție se închină oștile cerurilor, și a Te cunoaște pre Tine, dreptate desăvârșită este.

Adă-Ți aminte, Doamne de toate soborniceștile și apostoleștile Tale biserici, cari se întind pre pământ, de la o margine până la alta, de toate popoarele și de toată turma Ta. Varsă întru inimile noastre, ale tuturora, cereasca Ta pace, și ne Dăruiește și nouă pace în viața aceasta.

Îndreptează pe Regele nostru, Oastea, Diregătoriile, Sfaturile, Comunitățile, dimpreună cu intrările și ieșirile noastre, în pace… Păzește, Doamne, Stăpânia robului Tău, a drept credinciosului și de Hristos iubitorului nostru Rege. Supune-i Lui, Dumnezeule, pe tot vrăjmașul și potrivnicul din lăuntru și dinafară. Umbrește d-asupra capului Lui în vreme de război și pune pe urmașii Lui pe tronul Lui.

Adă-Ți aminte, Doamne, și de frații noștri cei din robie, și le dă lor să afle mila și compătimire la cei ce i-au robit pre ei.

Adă-Ți aminte, Doamne, și de păcătoșii și nevrednicii robii Tăi, și șterge păcatele noastre, ca un bun și de oameni iubitor Dumnezeu.

Ție, Doamne fie slavă și putere, și laudă, și biruință, și tărie, că Tu stăpânești toate celea din Ceruri și de pre pământ.

Binecuvântat fie Domnul din veac și până în veac, amin și amin.

Miron Cristea
Episcop de Caransebeș

sursa: http://centenarulromaniei.ro

ÎNDEMN LA CITIREA PSALTIRII ÎN POSTUL NAȘTERII DOMNULUI și la mai multă rugăciune pentru gândul cel bun

Iubiții noștri frați, îndemnurile fraților noștri înaintați în vârstă, pentru noi cei tineri și nu numai este predominant un îndemn la mai multă rugăciune. Deaceea la lăsarea secului pentru Postul Nașterii Domnului, îndrăznim să venim din nou* cu o chemare şi propunere de rugăciune pentru toți frații și surorile din Oastea Domnului și nu numai!

pentru o lucrare tainică a lui Dumnezeu în inima fiecăruia dintre noi , pentru roade duhovniceşti, înţelepciune, curaj şi dăruire;

pentru creştere duhovnicească sănătoasă, pentru întărirea legăturilor frăţeşti între noi;

pentru o lucrare de redeşteptare duhovnicească în familiile şi în adunările noastre;

pentru ca Domnul să ne crească dragostea, credinţa şi unitatea dintre noi;

pentru generaţiile de tineri, adolescenţi şi copii, pe care să-i păzească şi să-i întărească Domnul;

pentru generaţiile mature, să-i binecuvinteze Domnul cu înţelepciune şi trăire duhovnicească autentică, să avem modele de urmat;

pentru mamele şi surorile noastre, pentru creşterea şi întărirea duhovnicească a familiilor noastre;

pentru biruinţe, tărie şi înţelepciune, pentru „izbăvirea de puterea celui rău” ;

pentru ca Domnul să pregătească El adunările oastei, cu multă putere, ca noi tinerii să găsim acolo dulceața unică;

pentru cei care lucrează la editură oferindu-ne hrana duhovnicească scrisă;

pentru cei care lucrează în mediul online pentru ca „Viața din Cuvânt” să aibă ROD-ul ei și pe această cale;

pentru însetare după Cuvântul Domnului, pentru dorinţa de „dependenţă” de Tatăl nostru, dorinţe sincere de apropiere faţă de Domnul Dumnezeu Adevărat;

pentru înaintașii acestei frumoase lucrari, Oastea Domnului, și în primul rând pentru întemeietorul ei pământesc, părintele Iosif Trifa ca Domnul să-l (să-i) așeze unde drepții se odihnesc, de-a dreapta Sa;

pentru regăsirea noastră, a tuturor, în marele ocean al iubirii lui Dumnezeul unde își găsește bucuria și locul fiecare suflet sincer și pentru socotirea aproapelui mai presus de mine;

pentru ca această lucrare să nu se depărteze de Comandantul ei Iisus Biruitorul, și să nu se depărteze nici de suflarea Duhului Sfânt sau de dreapta învățătură a Bisericii Ortodoxe;

pentru Ţinta umblării noastre duhovniceşti în Calea spre Veşnicie şi pentru multe altele, pe care vă invităm să I le cerem (cu grijă) Domnului.

 

Avem nevoie de suportul vostru dragii nostri, tocmai pentru ca lucrarea Domnului aici pe internet și nu numai, să nu fie făcută cu superficialitate, să fie deplină şi binecuvântată de Tatăl nostru şi vă rugăm să vă alăturaţi grupului de rugăciune, aici pe oasteadomnului.ro sau oriunde vă aflaţi,

în fiecare Mieruri și Vineri seara la ora 23.

Ne oprim împreună 15-20 minute din alte preocupări şi I le dăm Domnului, tocmai ca acest timp, să ni se întoarcă însutit, plin de multă roadă, putere, înţelepciune şi folos duhovnicesc.

Aceste întâlniri săptămânale în rugăciune, dorim să le începem deja de mâine seară. (14 noiembrie)

„Sunt multe lucruri bune care se cer unui creștin, dar lucrarea rugăciunii trebuie sa fie înaintea tuturor că fără aceasta nu se poate săvârși nici un lucru bun”(„Pelerinul rus” – editura Sofia, 1998 )

Haideți să îngenunchem împreună și să fim împreună în rugăciune cu duhul la ora 23:00, în fiecare zi de Miercuri și Vineri. Deși nu putem fi unul lângă altul trupește, măcar sufletește să fim alături; în același timp să ne rugăm pentru același lucru…

Atunci când suntem doar noi și Dumnezeu, se întâmplă acel miracol al comuniunii cu Cerul…
Sunt momente în care venim în fata Lui Dumnezeu cu lauda buzelor noastre fiind copleșiți de măreția Lui; alteori venim cu mulțumiri pentru toate binecuvântarile; alteori venim cu pocăință pentru păcatele săvârșite; alteori venim cu cererile, cu nevoile noastre; de cele mai multe ori se regăsesc toate în aceeași rugăciune, și așa ar fi bine; dar, uneori, venim înaintea Lui cu tăcerea noastră, când doar inima se poate ruga, în ritmul unui ,,mulțumesc” sau în ritmul plânsului, sau al dorului, sau al unui nerostit ,,Ești MINUNAT, Doamne!”

Strofa ce urmează definește dorul de rugăciune adevarătă, de comuniune cu Dumnezeu…

„Primeşte-mă, Tăcere, pe muntele tău sfânt,
pe care rugăciunea e slobodă să plângă
şi unde fericirea e singurul cuvânt,
iar mâinile întinse pot cerul tot să-l strângă. ”  (Traian Dorz)

„Era pe vremea fr. Traian, stabilită ora 9 seara, ca oră de rugaciune în fiecare zi, la ora aceea orinunde ne aflat ne întâlneam în rugăciune cu fraţii…şi binecuvântările lui Dumnezeu nu întârziau să apară…să reaprindem acest sfânt obicei..”, a spus unul dintre fraţii vorbitori la una din frumoasele adunări de comemorare a fr. Traian Dorz de la Beiuș.

Bunul Dumnezeu să ne dea tuturor, timpul şi puterea necesară pentru a ne face timp pentru o scurtă rugăciune, pentru a da ascultare acelui minunat îndemn rostit de lângă crucea fr. Traian…”să reaprindem acest sfânt obicei”

Slăvit să fie Domnul!

  *   a se vedea aici

 

 

Rugăciune la olaltă

„Un guvernator din Africa întreba odată pe negrii săi, creştini, de ce se roagă ei întodeauna laolaltă: ar putea doar să se roage şi fiecare singur la o parte.

El era tocmai în faţa unui foc de cărbuni şi o negresă îi răspune:

Dragă domnule, aşezaţi de o parte câte unul din aceşti cărbuni şi veţi vedea că se vor stinge numaidecât; dar iată ce foc bun fac aceşti cărbuni când sunt toţi împreună!

Rugăciunea laolaltă a celor credincioşi este o mare putere şi binecuvântare.

Rugăciunea fiecăruia în parte este un fir de păr al lui Samson; rugăciunea laolaltă sunt ca cele şapte fire de capul eroului. Dumnezeu se facă aşa încât să nu i se taie niciodată bisericii părul rugăciunii, căci în aceasta stă putera ei cea mare şi frumuseţea ei.

Rugăciunea a doi credincioşi care se unesc între ei este o mare putere; în faţa ei foarte puţine piedici mai pot ţine piept; şi dacă ea ajunge să fie rugăciunea unei cete mari, atunci toţi fierarii din Ierusalim nu pot să facă un zăvor pentru uşă sau lanţiri pentru mâni, care să fie destul de tari şi să ţină mai departe pe Petru în închisoare.

Vino deci la ora de rugăciune, căci aici este putera fericirii şi aici este părul lui Samson.” (mai mult…)

“Din adâncuri strigat-am catre tine, Doamne” (Ps. 129,1).

” Cei trei tineri fusesera aruncati în cuptor si îsi dadura sufletul pentru marturisirea credintei în Domnul, dar chiar si dupa dobândirea unor atât de mari si atât de multe merite, ei spun:

“Nu ne este îngaduit sa deschidem gura. Am devenit pricina de rusine si ocara pentru robii tai si pentru cei ce te slavesc” (Dan. 3,3).

Pentru ce îndrazniti voi sa deschideti gura? Tocmai pentru a spune aceasta, ca, dupa cum sta scris, nu ne este îngaduit sa deschidem gura si putem sa câstigam astfel bunavointa Domnului.

Puterea rugaciunii a întrecut puterea focului, a tinut în frâu furia leilor, a destramat razboaie, a oprit lupte, a facut sa dispara furtuni, a alungat demoni, a deschis portile cerului, a taiat legaturile mortii, a pus pe fuga boli, a risipit defaimari, a tinut în loc tulburarea cetatilor, a facut sa dispara nenorocirile venite de sus si cele provocate de om, într-un cuvânt, rugaciunea a risipit tot ceea ce ne poate înspaimânta. (mai mult…)

Paraclisul Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureștilor

PARACLISUL SFANTULUI DIMITRIE BASARABOV

Rugaciunile incepatoare:

Imparate Ceresc… Sfinte Dumnezeule… Prea Sfanta Treime… Tatal Nostru… Ca a Ta este Imparatia… Doamne miluieste de 12 ori… Slava si acum… Veniti sa ne inchinam si psalmul 142… Doamne auzi rugaciunea mea… apoi: Dumnezeul este Domnul… si troparul acesta:

Glas 8

Intru tine Parinte, cu osardie s-a mantuit, cel dupa chip, ca luand crucea ai urmat lui Hristos si lucrand ai invatat sa nu se uite la trup caci este trecator, ci sa poarte grija de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta si cu ingerii se bucura, Prea Cuvioase Dimitrie, duhul tau.

Slava, tot aceasta…

Si acum… al Nascatoarei de Dumnezeu…

Nu vom tacea niciodata noi nevrednicii a spune puterile tale, Maica lui Dumnezeu; ca de n-ai fi fost tu, rugandu-te pentru noi, cine ne-ar fi izbavit pe noi dintru atatea nevoi, sau cine ne-ar fi pazit pe noi pana acum slobozi? Nu ne vom departa de la tine Stapana, ca tu mantuiesti pe robii tai din toate nevoile.

Apoi psalmul 50. Miluieste-ma Dumnezeule… si indata incepem canonul catre Sfantul, cantandu-l cu umilinta si cu inima infranta.

Cantarea I

Stih: Prea Cuvioase Parinte Dimitrie, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dumnezeu, nu pe cele tari, nici pe cele intelepte si de bun neam ale lumii acesteia, ci pe cele slabe si de neam slab a ales ca sa-i slujeasca, pentru ca puterea Lui intru neputinta se savarseste.

Unde a prisosit smerenia si nerautatea, acolo si lucrarea darului dumnezeiesc a prea prisosit; ca aflandu-ti inima curata, Cuvioase Parinte, Dumnezeu s-a inchipuit intru tine, savarsind fapte pe care intelepciunea veacului acesta nu poate sa le implineasca.

Slava Tatalui…

Nascutu-te-ai din parinti bine cinstitori si saraci, iar prin viata ta cea imbunatatita, nu numai pe sineti te-ai prea marit, ci si pe parintii tai Sfinte, pentru ca din roade se cunoaste pomul.

Si acum… a Nascatoarei…

Fiind noi bolnavi cu trupul si cu sufletul, cercetarii celei dumnezeiesti si purtarii tale de grija invredniceste-ma Maica lui Dumnezeu, prin rugaciunile Cuviosului Tau, ca ceea ce esti buna si Nascatoarea Celui Bun.

Cantarea III

Stih: Deprinsu-te-ai din copilarie nu cu ademenitoarele graiuri ale omenestii intelepciuni ci curata avandu-ti mintea, te-ai luminat cu stralucirea luminii Prea Sfantului Duh, prin care ai cunoscut vrerile lui Dumnezeu.

Pasunatul dobitoacelor, vechea indeletnicire a patriarhilor, ai urmat Cuvioase Parinte, pascand turmele satului tau, precum odinioara si Iacov pe cele ale lui Lavon.

Slava Tatalui…

Cu grabnic picior trecand raul cel infuriat al patimilor trupesti si al necazurilor sufletesti, te-ai inaltat Prea Cuvioase la muntii faptelor bune, incarcat de nepretuita bogatie duhovniceasca, ca si patriarhul Iacov in Galaad.

Si acum… a Nascatoarei…

Cu boli cumplite si cu nevoi indurerate fiind cuprinsi Fecioara, ajuta-ne prin nemijlocirea Cuviosului Tau si parintele nostru, ca pe Tine te stim comoara de tamaduiri neimputinata si necheltuita, ceea ce esti cu totul fara prihana.

Apoi: Mantuieste din nevoi si din necazuri pe fii tai Sfinte, prin rugaciunii tale, ca unul ce ai indraznire catre Cel intru tot puternic, Cuvioase.

Cauta cu ochi binevoitori spre noi, Fericite Parinte si vezi necazul mintii, intru care suntem invaluiti, si te roaga ca sa se vindece durerea sufletelor noastre.

Apoi: Ectenia cea obisnuita, pomenind preotul pe cei ce fac paraclisul Ecfonisul: „Ca milostiv esti…” si pe urma sedelna glas IV. Podobie: „Spaimantatu-s-a Iosif…”

Cela ce esti osardnic rugator si al nostru mijlocitor, fantana curgatoare de tamaduiri prin Darul Domnului, cu sarguinta strigam catre tine Sfinte Dimitrie: intampina degrab sa ne izbavim din nevoi, ca unul ce ai indraznire catre Cel Atotputernic.

Cantarea IV

Stih: Lepadandu-te de rudenii, prieteni si cunoscuti, ti-ai tuns perii capului tau Cuvioase si impreuna cu acestia ai lepadat toate grijile lumesti cele simtite si gandite.

Slobod de toate bunatatile pamantului facandu-te, ca un viteaz luptator ai alergat catre luptele cele mai anevoioase si duhovnicesti, de unde ai dobandit curatia mintii si smerita cugetare intru vrerile dumnezeiesti.

Slava Tatalui…

Cum vom incerca, cu ingustimea mintii noastre, sa masuram noianul nevointelor tale, Cuvioase? Sau cum vom povesti umilinta sufletului, zdrobirea inimii si lepadarea de sine, prin care ai dobandit de la Dumnezeu proslavirea si a sufletului si a trupului tau.

Si acum… a Nascatoarei…

Tamaduieste Prea Curata, neputinta patimilor noastre, invrednicindu-le cercetarii Fiului Tau si Dumnezeului nostru, dandu-ne sanatate prin rugaciunile Cuviosului Tau.

Cantarea V

Omorarea cea din fiecare zi a poftelor, topirea trupului, supunerea celui rau catre cel bun, suirea privirii tale catre cele mai inalte, si-au umplut, inima de veselie duhovniceasca; de care invredniceste-ne sa ne impartasim si noi prin rugaciunile tale.

Cunostinta de Dumnezeu pe cat este de incapere firii omenesti si stralucirea faptelor bune urmand, ai castigat sfintenia sufletului si nestricaciunea trupului dupa moarte.

Slava Tatalui…

Vrand Dumnezeu sa proslaveasca pe robul Sau si pe Pamant, precum l-a proslavit in cer, a daruit Sfintelor lui Moaste, darul nestricaciunii si al savarsirii minunilor.

Si acum… a Nascatoarei…

Celor care zac in patul neputintei si al durerilor, ajuta-le Fecioara ca o nascatoare de Dumnezeu, pentru rugaciunile Cuviosului Tau.

Cantarea VI

Imputernicire de la Dumnezeu luand Sfinte Dimitrie, multimea vrajmasilor demoni o goneste, tamaduind de asupririle lor pe toti care alearga la sicriul Moastelor tale, cu credinta.

Precum s-a izbavit din moarte si din slabanogire Episcopul Ioanichie langa racla Moastelor tale Sfinte, asa si pe noi ce suntem slabanogiti de neputintele cele sufletesti si trupesti, vindeca-ne Cuvioase prin rugaciunile tale catre Dumnezeu.

Slava Tatalui…

Pe tine fericite Parinte te-am dobandit, cu vrerea lui Dumnezeu, aparator si ocrotitor al patriei noastre in vremea navalirii vrajmasilor, ci si acum de toata imbulzeala o pazeste nevatamata.

Si acum… a Nascatoarei…

In multe neputinte si slabanogiri fiind cazuti Fecioara, n-avem nadejde de mantuire, ci Tu, ceea ce ai nascut pe Mantuitorul lumii si Tamaduitorul bolilor, pentru rugaciunile Cuviosului Dimitrie, ridica-ne din slabiciunea a toata neputinta.

Si apoi: Mantuieste-ne din nevoi, si din necazuri… Cauta cu ochiul binevoitor… preotul pomeneste precum s-a aratat mai sus, iar dupa aceea zice: Ectenia cu Ecfonisul: „Ca Tu esti imparatul pacii…”

Condac glas II

Cela ce esti floare duhovniceasca nevestejita a patriei noastre si rugator neincetat catre Facatorul de bine, ia aminte la nevrednicile noastre cereri si sarguieste ca un bun parinte spre ajutorul nostru, care cu nadejde nazuim catre Dumnezeu, prin tine. Deci, ca unul care ai indraznire catre Domnul, roaga-te ca sa mantuiasca sufletele noastre.

Prochimen glas IV

Scumpa este inaintea Domnului, moartea Cuviosului Sau:

Stih: Ce vom rasplati Domnului pentru toate cate ne-a dat noua…

Apoi: Evanghelia: Cu intelepciune drepti… Din Sfanta Evanghelie de la Luca citire. Sa luam aminte!

Cap. VI, v. 17-23

In vremea aceea a stat Iisus la loc ses si multimea multa de popor, din toata Iudeea si din Ierusalim si de pe langa marea Tyrului si a Sidonului, venea sa-L auda pe El si sa se tamaduiasca de neputintele lor. Si cei ce se chinuiau de duhuri necurate se vindecau; si tot poporul cauta sa se atinga de El, ca puterea iesea din El si vindeca pe toti.

Si El ridicandu-Si ochii Sai spre ucenicii Lui, zicea: „Fericiti sunteti saracilor, ca a voastra este Imparatia lui Dumnezeu. Fericiti voi care flamanziti acum, ca va veti satura. Fericiti cei ce plangeti acum, ca veti rade. Fericiti veti fi cand oamenii va vor uri pe voi si va vor izgoni dintre ei, si va vor batjocori si vor lepada numele voastre ca rau din pricina Fiului Omului. Bucurati-va in ziua aceea si va veseliti, ca iata plata voastra multa este in cer.”

Sau :”Evanghelia lui Matei”: Cap. VII, v.7-11

„Zis-a Domnul: cereti si se va da voua, cautati si veti afla, bateti si se va deschide voua: Ca tot cel ce cere va lua, si cel ce cauta va afla si celui ce bate i se va deschide. Sau care om este dintre voi, de la care va cere fiul lui paine, piatra ii va da lui? Si de-i va cere peste, sarpe ii va da lui? Deci, de vreme ce voi, rai fiind, stiti a da daruri bune fiilor vostri, cu atat mai mult, Tatal vostru cel din ceruri va da cele bune, celor ce cer de la Dansul.”

Sau: „Evanghelia lui Luca” : Cap. XVIII, v. 2-8

„Zis-a Domnul pilda aceasta: Intr-o cetate era un judecator care de Dumnezeu nu se temea si de om nu se rusina. Si era in cetatea aceea, o vaduva care venea la el zicand: Fa-mi dreptate fata de potrivnicul meu. Si un timp n-a voit, dar dupa aceea a zis intru sine: Desi de Dumnezeu nu ma tem si de om nu ma rusinez, totusi fiindca vaduva aceasta imi face suparare, ii voi face dreptate, ca sa nu vina mereu sa ma supere. Si a zis Domnul: Auziti ce spune judecatorul cel nedrept? Dar dumnezeu, oare, nu va face dreptate alesilor Sai care striga catre El ziua si noaptea si pentru care el rabda indelung? Zic voua, ca le va face dreptate in curand.”

Sau: „Evanghelia lui Marcu”: Cap. XI, v. 23-26

„Zis-a Domnul: Adevarat zic voua ca oricine va zice acestui munte: Ridica-te si te arunca in mare si nu se va indoi in inima lui si va crede ca ceea ce va spune se va face, fi-va lui orice va zice.

De aceea va zic voua toate cate cereti, rugandu-va, sa credeti ca le-ati primit si le veti avea. Iar cand stati de va rugati, iertati orice aveti impotriva cuiva, ca si Tatal vostru Cel din ceruri sa va ierte voua greselile voastre. Ca de nu iertati voi, nici Tatal vostru Cel din ceruri nu va va ierta voua greselile voastre.”

Slava Tie Doamne… si apoi Slava Tatalui…

Glas II

Pentru rugaciunile Cuviosului Tau Dimitrie, Milostive, curateste multimea greselilor noastre.

Si acum si pururea…

Stih: Miluieste-ma Dumnezeule dupa mare mila Ta…

Stihirea glas I: Mormantul tau mantuitorule, Aparator al sau nebiruit si neinfricat ca cela ce prin tine de nevoi s-a izbavit, te pune inainte ostasul Tau Dimitrie ci ca cel care ai indraznire catre Dumnezeu, de toate nevoile izbaveste-l pe el ca sa strigam tie: Bucura-te facatorule de minuni, Sfinte Dimitrie.

Apoi: Mantuieste Doamne; Doamne miluieste de 12 ori; Ecfonis: Cu mila si indurarile…

Cantarea VII

Stih: Cand a binevoit Dumnezeu sa te daruiasca noua Sfinte, ca sa risipesti noianul nevoilor, atunci flacara razboiului s-a potolit si boala ciumei a incetat, iar noi toti folositori te-am dobandit, spre lauda Dumnezeului parintilor nostri.

Cu toiagul cel duhovnicesc al imbunatatitei tale vieti, ca pe niste lupi rapitori ai gonit patimile ce se incuibeaza in slabiciunea firii omenesti, ci si acum prin rugaciunile tale goneste de la noi toata supararea si necazul ca sa strigam Celui Prea Inalt: „Bine esti cuvantat, Dumnezeul parintilor nostri.”

Slava Tatalui…

Frumusetile cele de jos urand le-ai defaimat si Pastorului, Celui Mare urmand saracia, te-ai bucurat in lipsuri si nevoi, cu dragoste slujind Celui ce-I cantam: „Bine esti cuvantat, Dumnezeul parintilor nostri.”

Si acum… a Nascatoarei…

De neputinte trupesti si de pacate sufletesti, pe cei ce vin cu dragoste catre racla Moastelor Cuviosului Tau, invredniceste-i sa se tamaduiasca, Nascatoare de Dumnezeu care ai nascut pe Mantuitorul si Dumnezeul parintilor nostri.

Cantarea VIII

Stih: Luand aminte, noi credinciosii, la minunile savarsite de Dumnezeu prin tine, placutul Sau si, cugetand la razele stralucirii cu care esti impodobit, trimite-ne noua raza cea duhovniceasca a mangaierii sufletesti celor ce cantam: „Pe Domnul, toate fapturile laudati-L si-L prea inaltati intru toti vecii.”

Si acum… a Nascatoarei…

Stih: Sa laudam, bine sa cuvantam…

Prin Tine fiind izbaviti de multe, nevoi Fecioara, cu rugaciunile Cuviosului Tau, pe Tine te si marturisim, Nascatoare de Dumnezeu.

Cantarea IX

Irmos: Pe Imparatul ceresc, pe care-L lauda ostile ingeresti, laudati-L si-L prea inaltati intru toti vecii.

Stih: Cu rugaciuni nesfarsite imblanzind pe Dumnezeu, intunecatul nor al nevoilor si al intristarii noastre, risipeste-l preaCuvioase, cela ce stai plin de veselie si de mangaiere, in camara cea de taina a Imparatului tuturor.

Ca pe o comoara intelegatoare, ascunsa, Dumnezeu te-a descoperit noua, Dimitrie, ca nu se cadea ca fapta buna si proslavirea ta sa se tainuiasca in parau si sa se acopere.

Pentru aceasta, ca pe un sfetnic de lumina purtator, Stapanul a toate te-a daruit noua.

Slava Tatalui…

Doctor iscusit si lesne vindecator al celor neputinciosi, prin tine Parinte, te-a daruit Hristoase noua romanilor, si invatator celor nepriceputi si saracilor partinitor.

Si acum… a Nascatoarei…

Stapana, Maica Izbavitorului, risipeste intunericul cel negru al necazurilor si al stramtorarilor la cei ce cu credinta Te marturisesc pe Tine, Nascatoare de Dumnezeu.

Catavasie glas VI

O, Prea Cuvioase Parinte cine va putea spune dupa cuviinta, multimea ostenelilor, a durerilor si a trudelor tale cele mari? Ci cu rugaciunile tale catre Dumnezeu, cele bine primite prin darul Sfant, mijloceste noua ca sa ne invrednicim a trece cu lesnicios pas, puntea cea ingusta de pe infuriatul val al nevointelor celor mai presus de fire, care se ostenesc asupra noastra; si laudand ajutorul tau sa castigam indraznire in ceasurile cele de primejdie ale acestei vieti, dimpreuna cu chezasia mostenirii vietii de vecii.

Apoi: Cuvine-se cu adevarat… si laudele…

Glas I

Veniti credinciosilor sa laudam viata cea dupa Dumnezeu, a Sfantului Cuviosului Dimitrie, prin care neincetat Facatorul la toate se arata minunat si preaslavit.

Laudam cu bunacredinta visteria cea neimputinata a minunilor Domnului, spre lauda preotilor si crinul cel pururea locuitor si nevestejit al Tarii Romanesti.

Sfinte Dimitrie, pe noi toti izbaveste-ne, care cu evlavie iti aducem aceste cantari de lauda, de cerere si de multumire.

Cantam toti, dupa cum se cade, cantari lui Dumnezeu, celui minunat intru Sfintii Sai, care ne-a dat noua pe acest ales al Sau, ca impreuna cu ceilalti sfinti sa se roage pentru noi.

Apoi: Sfinte Dumnezeule de trei ori… Slava, Prea Sfanta Treime… Tatal nostru… si Ecfonisul Ca a Ta este Imparatia… dupa aceea Miluieste-ne Doamne… si indata pomeneste preotul pe cei ce fac rugaciunile catre sfantul AMIN.

doar ortodox church102

O rugăciune în pădure

Cât de minunate sunt, o Doamne, toate lucrurile mâinilor Tale! Cât de minunată este şi această pădure! Îmi aplec genunchii şi aici, în faţa Ta, pentru că şi aici este o biserică a Ta; o biserică măreaţă unde se face slujbă neîncetat pentru slava Ta… Unde brazii freamătă veşnic un freamăt ceresc, iar păsările Te slăvesc neîncetat prin cântările lor.

Şi, o, ce predică minunată aud eu aici! Bradul, care creşte drept spre cer, parcă mă mustră pentru strâmbăturile vieţii mele. Iar păsările care Te slăvesc neîncetat (şi Tu, Doamne, Te îngrijeşti de hrana lor) parcă mă mustră pentru puţina mea credinţă, pentru veşnicele mele îngrijorări şi alergări! (mai mult…)

Binecuvântă întâlnirea noastră, binecuvântă starea noastră împreună.

o rugăciunea  a fratelui Costică Iacobuţă

de la adunarea de sfat frăţesc de la Galaţi – 16 septembrie 1988

În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Care pretutindenea eşti şi pe toate le împlineşti, Vistierul bunătăţilor şi dătătorule de viaţă, vino, Doamne, Duhule Sfinte, şi Te sălăşluieşte între noi şi întru noi şi ne curăţeşte, bunule, sufletele noastre, şi mântuieşte, bunule, sufletele noastre. (mai mult…)

Tatăl nostru

Rugăciunea Domnească – Matei 6, 9

Slavă veşnică Ţie, Preadulcele nostru Mântuitor, Învăţător şi Dumnezeu Iisus Hristos, Care ai venit în lume să-i mântuieşti şi să-i înveţi pe toţi oamenii… şi să-i răsplăteşti nu numai odată, la sfârşit şi veşnic, pe fiecare după cum a ascultat şi a împlinit cu fapta, ci chiar şi zilnic, încă din viaţa aceasta. Slavă Ţie, Care, în cel dintâi cuvânt al rugăciunii pe care ne-ai lăsat-o, ne‑ai învăţat să ne îndreptăm inima şi gândurile către Acela Căruia ne rugăm, spunându-I că El este Tatăl nostru. Pentru ca, ştiind că Acolo Sus, în Ceruri, noi avem un Tată plin de bunătate şi de iubire, să ridicăm spre El mâinile noastre şi pline, şi goale cu credinţa că El ne primeşte sau ne dă tot ce avem dorinţa sau nevoia. (mai mult…)

Rugăciunea pentru neam a Părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa

Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru, Părinte, Fiule şi Duhule Sfinte venim la tine, Doamne, cu pocăinţă şi durere în inimi, să ne rugăm pentru poporul nostru românesc. Ascultă cererea noastră, intră Doamne, ca un împărat ceresc în ţara noastră şi în neamul nostru şi-l scapă Iisuse, de uneltirile vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi. Că prigoneşte vrăjmaşul sufletul neamului românesc şi viaţa lui o calcă în picioare. Făcutu-l-a să locuiască în întuneric ca morţii cei din veacuri, şi sufletul lui este mâhnit de moarte. Că l-au trădat cei puşi de Tine să-l conducă şi au uitat că Tu ai spus ca cel ce vrea să fie întâiul, să slujească tuturor. Şi ei au ştiut acest lucru, dar s-au trufit, au uitat de poporul Tău, l-au asuprit şi l-au jefuit, l-au vândut altor neamuri şi au călcat poruncile Tale, iar pământul acesta, pe care l-ai dat neamului românesc pe veci, l-au înstrăinat. Dar poporul acesta Te slăveşte, Doamne, nu numai cu buzele ci şi cu inima. (mai mult…)

RUGĂCIUNE

a fratelui Popa Petru (Batiz)
de la începutul unei adunării de botez de la Ighiel – anii ’70

În toate colţurile lumii se va vesti pentru vecii vecilor numele lor. Al tâlharului de pe cruce, al femeii păcătoase, al lui Zaheu şi al tuturor păcătoşilor care au venit sinceri la Tine, cu dorinţa de-a Te cunoaşte şi de-a Te primi în viaţa lor.

(…) Ca să se audă vestindu-se Cuvântul Evangheliei Tale, ca să se împlinească cuvintele spuse: „căci până la marginile pământului au ieşit graiurile lor”. Şi pentru ca orice gură să fie astupată în ziua aceea şi nimeni să nu poată spune că nu a auzit şi nu a cunoscut. (mai mult…)

WhatsApp chat