Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Sfinţi Părinţi

Sfinţi Părinţi

Pocăinţa, leac al mântuirii

Iubite fiu al meu duhovnicesc în Domnul, am primit scrisoarea dumneavoastră şi cu atenţie am citit şi văzând rănile pe care vi le-a făcut lupul cel înşelător, preavicleanul şi vrăjmaşul diavol, am compătimit alături de dumneavoastră şi mi-am pus în gând să vă tămăduiesc. Leacul este adevărata şi sincera pocăinţă şi întoarcerea din păcat la virtute şi de la diavol la preabunul Dumnezeu. Ură şi depărtare de păcat, mai ales de trufie, din care se naşte amintirea răului care te-a stăpânit şi din care ies şi celelalte păcate; dragoste din tot sufletul şi din toată inima către Dumnezeu şi smerenie din care se nasc adevărata căinţa şi toate celelalte virtuţi. Dacă vei primi acest leac mântuitor pe care, ca părinte duhovnicesc, ţi-l ofer spre mântuire, veţi merge cu fiul cel rătăcitor sau cu desfrânata, cu vameşul, cu tâlharul, şi cu miile de oameni pocăiţi, în Rai. Ai grijă, fiule iubit, să asculţi sfatul duhovnicescului părinte căci ascultarea este viaţă.

Fericitul Filotei Zervakos,
Sfaturi, minuni, rugaciuni, Edturile Sophia si Cartea Ortodoxa, Bucuresti, 2005

Pilda bogatului căruia i-a rodit ţarina – Despre două feluri de beţii: a vinului şi a viciului – Sfântul Ioan Gura de Aur

„Nu vă îmbătaţi de vin, întru care este desfrânarea „
(Efeseni 5, 18).

Să îndreptăm astăzi limba noastră împotriva beţiei şi să răsturnăm la pământ acest fel de vieţuire ruşinoasă şi fără de rânduială! Voim a pârî pe cei ce s-au dedat ei, nu pentru a-i arunca în ruşine, ci pentru a-i slobozi din ruşine; nu pentru a le face jigniri, ci pentru a-i îndrepta; nu pentru a-i da defăimării obşteşti, ci pentru a-i apăra de defăimarea cea înfricoşată şi a-i scăpa din mâinile satanei. Căci cine trăieşte în beţie, desfătare şi necumpătare a căzut sub tirania satanei. Fie ca sfătuirile noastre să poată aduce oarecare folos!

Noi numim destrămaţi pe acei tineri care îndată ce au primit moştenirea părintească o cheltuiesc fără a gândi cui şi când trebuie să dea; care risipesc haine, aur şi argint cu desfrânatele şi cu tovarăşii cei răi. Tot aşa se întâmplă şi cu beţia. Ea se năpusteşte asupra judecăţii beţivului ca asupra unui tânăr destrămat, face mintea lui roabă şi îl sileşte a cheltui toate comorile duhului fără prevedere şi fără chibzuire. (mai mult…)

Intră în vorbă cu sfinţii

Cât despre convorbirile duhovniceşti, ai Evanghelia, Noul Testament şi oricând vrei poţi deschide şi citi unul, două capitole şi discută nu cu oameni care au neputinţe, ci cu Hristos. Ai vieţile sfinţilor, prinde-te în vorbă cu sfinţii, cu Maica Domnului, cu îngerii, cu profeţii, cu apostolii şi cu toţi sfinţii…

Aţi văzut deci că nu sunteţi nici tineri şi nici sănătoşi. Aveţi neapărat nevoie de linişte şi de calm. Nu fiţi atenţi la cuvintele cele exterioare ale ipocriţilor şi a sfinţilor falşi şi ale femeilor din generaţia de azi, căci omul este taină. Patimile noastre să ne fie învăţăminte.

Fericitul Filotei Zervakos,
Sfaturi, minuni, rugaciuni, Edturile Sophia si Cartea Ortodoxa, Bucuresti, 2005

Deveniţi copii ai lui Dumnezeu

Nu este nevoie să te vopseşti, nici nu îţi este de folos şi nici la cinematografe sau teatre să mergeţi. Să mergeţi la biserică, la predică, cu oamenii duhovniceşti, ca să vă folosiţi de ei. Să evitaţi multa vorbire, bârfa, glumele, distracţiile şi dansurile căci toate acestea strică sufletul, şi dacă nu încetăm şi nu ne căim vom fi pedepsiţi în viaţa veşnică. Mereu, fiule, să-ţi aminteşti de Dumnezeu şi să-L iubeşti, să împlineşti poruncile Lui, să-I mulţumeşti că te-a lumina şi te-a spovedit. Încercaţi să deveniţi fii ai lui Dumnezeu…

Fericitul Filotei Zervakos,
Sfaturi, minuni, rugaciuni, Edturile Sophia si Cartea Ortodoxa, Bucuresti, 2005

Sf. Ioan Gură de Aur – Despre folosul postului

Mulţi creştini, nedând o prea mare importanţă postului, îl ţin fără tragere de inimă sau nu îl ţin deloc. Şi totuşi, trebuie să primim postul cu bucurie, nu cu frică şi părere de rău, căci nu este înfricoşător pentru noi, ci pentru diavoli. În cazul demonizaţilor, mult poate face postul, mai ales când este însoţit de sora sa bună, care este rugăciunea. De aceea, Hristos a spus: Acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post (Mat. 17, 21). Aşadar, dat fiind faptul că postul îi alungă departe pe vrăşmaşii mântuirii noastre, trebuie să îl iubim, nu să ne temem de el.

Trebuie mai degrabă să ne temem de mâncarea multă, mai ales atunci când este însoţită de beţie, pentru că ea ne supune patimilor, în vreme ce postul, dimpotrivă, ne scapă de patimi şi ne dăruieşte libertatea duhovnicească. De ce dovadă a binefacerilor postului mai avem nevoie, atunci când ştim că el luptă împotriva diavolului şi ne izbăveşte de robia păcatului? (mai mult…)

Să-I dăm inima noastră

Nu ajunge numai să-L cunoaştem, ci trebuie să-L şi dobândim. Dar cum poate fi dobândit Domnul?Se dobândeşte prin dragoste. Ne roagă să-I dăm inima noastră. Dă-mi Mie, fiule, inima ta. Să-i dăm deci inima noastră întreagă, să-L iubim cu toată inima noastră, cu sufletul, cu cugetul, cu toată puterea şi atunci îl vom dobândi, căci Dumnezeu dragoste este, iubire este, cel ce rămâne în iubire în Dumnezeu rămâne şi Dumnezeu în el. Când Dumnezeu rămâne întru noi, atunci şi de am părăsi această lume vremelnică şi de ne-am muta în cea veşnică, vom fi tot cu dânsul. Ce fericire, ce bucurie, ce slavă, ce cinste! Ce copii neînţelepţi suntem din nefericire noi oamenii care ne dăm inima nu lui Dumnezeu ci unii o dăm lumii, alţii o dăm lui Mamona, alţii dorinţelor celor păcătoase, alţii diavolului. Noi cei cu cugetul drept, cei miluiţi şi luminaţi de atotmilostivul Dumnezeu să I-o dăm Acestuia, ca şi bunătăţile cele vremelnice să le dobândim, şi bunului celui de nepreţuit să ne facem părtaşi.

Fericitul Filotei Zervakos,
Sfaturi, minuni, rugaciuni, Edturile Sophia si Cartea Ortodoxa, Bucuresti, 2005

Despre calea cea lată şi despre cea strâmtă

Lată şi uşoară este calea păcatului, pe care cei mai mulţi oameni cu voie şi cu bucurie păşesc, căci se găsesc în întuneric şi în întuneric păşesc. Strâmtă şi îngustă este calea virtuţii. Este numită îngustă de către indiferenţi şi leneşi, că o consideră tristă pentru ostenelile virtuţii. Dar pentru lucrătorii cei binevoitori şi sârguincioşi, care sunt plini de credinţă şi de nădejde, dragoste, dreptate şi adevăr, îmbogăţiţi cu virtuţi, este simplă şi uşoară. „Căci jugul Meu e bun, zice Domnul, şi povara Mea este uşoară“ (Matei 11, 30).

Tu, iubite fiu, ai ales calea virtuţii, păşeşte neînfricat, bărbăteşte, cu răbdare, fără ezitare. Îl ai cu tine pe Hristos ajutător, Cel care te iubeşte, care te acoperă, te apără, îţi îndreptează paşii; ajunge numai să-L iubeşti şi tu din tot sufletul şi până la sfârşitul vieţii tale să păzeşti poruncile Sale şi atunci cu siguranţă vei ajunge la limanul cel liniştit al raiului,… unde Îl vom vedea faţă către faţă pe Dumnezeu şi-L vom lăuda şi-L vom slăvi cu îngerii şi cu toţi Sfinţii şi drepţii în nesfârşiţii veci ai vecilor. Amin.

Fericitul Filotei Zervakos,
Sfaturi, minuni, rugaciuni, Edturile Sophia si Cartea Ortodoxa, Bucuresti, 2005

Despre ispite

Ispitele există şi vor exista până la sfârşitul vieţii noastre şi trebuie, pe cât este cu putinţă, să ne păzim de nenumăratele capcane pe care ni le întinde înainte vicleanul Satan. Nimeni nu poate scăpa de acestea, decât numai smerenia, precum a zis Sfântul Antonie, şi rugăciunea: Izbăveşte-ne, Doamne de cel viclean…

Ai răbdare, va trece şi aceasta ca şi toate celelalte care au venit şi au trecut căci numai moartea şi viitoarea Judecată şi viaţa veşnică şi iadul cel veşnic nu trec. Dar şi moartea şi Judecata viitoare vor veni şi vor trece şi vor rămâne numai viaţa veşnică şi iadul cel veşnic; acestea niciodată nu vor trece. Să lucrăm pe cât este cu putinţă virtuţile pentru a moşteni viaţa veşnică şi Împărăţia cerurilor… (mai mult…)

Iertarea nu cere efort şi greutate. E nevoie doar de smerenie.

* Pe pământ nimeni nu este fără păcat, toţi suntem păcătoşi, vinovaţi şi purtăm cu noi păcatele cu care ne-au împovărat neatenţia, patimile şi slăbiciunile noastre. Toţi avem nevoie să luăm iertare de la Dumnezeu. Ca să reuşim iertarea şi împăcarea cu Dumnezeu trebuie să ţinem seama de cuvântul evanghelic care spune: dacă le iertăm oamenilor greşelile lor, Părintele Ceresc ne va ierta şi nouă greşelile noastre. Împlinind acest cuvânt vom lua iertare de la Dumnezeu pentru greaua povară a păcatelor pe care le purtăm în spate. Ducem toţi un catastif cu păcate diferite, grele sau uşoare, multe sau puţine, şi nimeni nu face excepţie, în afară de Dumnezeu. Aşadar, dacă iertăm, vom fi iertaţi, dacă lăsăm, ne va lăsa şi nouă Părintele Ceresc greşelile noastre. Nu e cu putinţă, în nici un caz, să luăm iertare de la Dumnezeu, dacă noi nu-l iertăm din inimă pe aproapele nostru.
* Iertarea nu cere efort şi greutate. E nevoie doar de smerenie. Vom primi iertarea nenumăratelor noastre păcate dacă îi dăm şi noi iertare fratelui nostru.
* Aşa cum vrem să ne iubească Dumnezeu, să ne ierte, să ne poarte de grijă, să ne apere şi să ne ocrotească prin Pronia Lui, dacă oferim toate acestea aproapelui nostru, să fim siguri că le vom lua de la Dumnezeu când ne vom întâlni cu El. Toată viaţa noastră continuăm să păcătuim, cu gândul, cu inima, şi cu toate simţurile trupeşti şi duhovniceşti ale sufletului. Gândiţi-vă cât de mare este izvorul păcatelor noastre. Dacă îi iertăm păcatele aproapelui nostru, secăm tot acest izvor al păcatelor. (mai mult…)

Rugăciunea dăruieşte oxigen duhovnicesc.

Creştinul nu poate să trăiască creştineşte, cu nădejdea vieţii veşnice, dacă nu inspiră oxigenul rugăciunii. Trebuie să ne rugăm, să cugetăm la numele lui Dumnezeu şi al Maicii Domnului. Nu este greu. Cum ne putem gândi la orice lucru şi nu ne putem gândi la numele lui Hristos şi al Maicii Domnului? Putem, e de-ajuns să vrem.
Desigur, avem piedicile diavolului, căci diavolul nu vrea rugăciune, ci vorbă lungă şi deşartă. Vrea să rătăcim cu mintea noastră, să colindăm cu gândul prin toată lumea, ne permite intrarea oriunde, dar ne împiedică intrarea către Hristos şi Maica Domnului. Însă noi să ne străduim cu orice preţ să comunicăm într-una cu Dumnezeu, să luăm oxigen.
În orice necaz, supărare, ispită şi problemă grea ne-am afla, să nu uităm rugăciunea. Să ne rugăm cu râvnă şi durere în suflet, şi Dumnezeu ne va da de veste, şi cererea noastră va fi împlinită… (mai mult…)

WhatsApp chat