Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Sodoma şi Gomora

Sodoma şi Gomora

O rugăciune

Iisuse scumpul meu Mântuitor. Iţi mulţumesc că m-ai ajutat să scriu această tâlcuire a cetăţilor Sodoma şi Gomora. Îţi mulţumesc, mai ales, că mi-ai ajutat mai întâi să scap eu însumi de Sodoma şi Gomora stricăciunilor şi pierzării sufleteşti, că de nu scăpam, de bună seamă, nici aceste tâlcuiri nu le scriam. Iisuse, bunule Doamne! Eu te rog, ajută pe cei care au citit şi vor citi aceste tâlcuiri. Ajută-i să scape la Tine! Ajută-i să scape la „munte“…, ajută-i să scape sus, la Golgota răstignirii Tale!

Duhule Sfinte, trezitorule al păcătoşilor! Trezeşte pe cei care au citit aceste tâlcuiri. Deschide-le ochii să vadă Sodoma şi Gomora în care petrec. Ajută-i să scape din pierzare. Întinde-le mâna, Duhule Sfinte, întinde-le mâna Ta – darul şi harul Tău – căci fără acest ajutor, ei nu pot scăpa.

Nu ne lăsa de mână, Duhule Sfinte, nici pe noi, ostaşii Domnului, şi pe toţi care am scăpat din Sodomele şi Gomorele stricăciunilor sufleteşti. Nu ne lăsa, Duhule Sfinte, din mâna Ta; cârmuieşte-ne neîncetat cu darul şi harul Tău, căci lumea este plină de „peşteri“, este plină de ispite şi înşelăciuni. Du-ne de mână, Duhule Sfinte, du-ne de mână până în clipa când vom sfârşi că­lătoria acestei vieţi şi vom scăpa „acasă“, la Domnul, ca să trăim cu El în vecii vecilor! Amin.

Părintele Iosif Trifa
din volumul “Sodoma şi Gomora”

„Scapă la munte, ca să nu pieri!“

„Iar Lot a răspuns, zicând: o, nu, Doamne, eu nu pot să fug la munte.“

După ce îngerii l-au scăpat pe Lot din Sodoma şi Gomora, i-au zis să nu se uite înapoi, nici să se oprească în câmpie, ci să scape la munte. Însă Lot a răspuns că nu poate fugi la munte. A cerut de la îngeri să-l lase să fugă în cetatea Ţoar: „Lăsaţi-mă să fug în cetatea aceasta, căci este aproape şi este aşa de mică“. Îngerii l-au lăsat, dar pe urmă Lot s-a temut să intre în ea. A intrat într-o peşteră din care diavolul, cu ajutorul alcoolului, a făcut o nouă Sodomă şi Gomoră (Fac. 19, 20-22).

Un adânc înţeles sufletesc este şi în această istorie. „Lot, scapă la munte! Suie-te la munte!“… au zis îngerii către Lot. Însă Lot nu se putea urca la munte.

Muntele şi suirea la munte au un adânc înţeles în Sfânta Scriptură şi în tainele mântuirii.

În muntele Taborului s-a petrecut schimbarea la faţă a Mântuitorului. Sus pe înălţimea Golgotei s-a petrecut răs­tignirea. De pe muntele Eleonului s-a înălţat Domnul la cer. Muntele predică înălţarea noastră cea sufletească, legătura noastră cu cerul, cu veşnicia.

În acest înţeles ne strigă şi psalmistul David: „La munţi, suflete, să ne ridicăm“. În acest înţeles l-au îndem­nat şi îngerii pe Lot să se suie la munte.

Dar Lot n-avea nici putere, nici plăcere să suie muntele. Se amestecase cu stricăciunea şi îi slăbiseră puterile sufleteşti. Lui îi trebuia o „cetate“. Nu se putea despărţi cu gândul de viaţa şi stricăciunea cetăţilor.

Luaţi pe un beţiv şi plecaţi cu el să suiţi un munte înalt. Cu siguranţă nu va putea sui muntele, pentru că are înă­duşeală căpătată din alcool. Aşa şi Lot; avea şi el o „înă­duşeală“ sufletească din cauza căreia nu se putea sui la munte. Amestecul cu lumea îi slăbise puterile trupeşti şi sufleteşti.

Ah, e plină lumea de cei care „nu se pot ridica cu su­fletul la cele înalte“ (Psalm 130, 1). Celor păcătoşi nu le place cuvântul lui Dumnezeu; nu pot urmări o predică pentru că s-au amestecat cu păcatul şi le-au slăbit puterile sufleteşti. Nu vă amestecaţi cu lumea şi stricăciunile ei!

Fratele meu! Mântuirea sufletului are şi azi porunca ce i-au dat-o îngerii lui Lot: „nu te uita înapoi, nu te opri în câmpie…, scapă la munte…, scapă în muntele cel sfânt al Domnului“. Ieşi din Sodoma şi Gomora acestei lumi şi scapă la munte…, suie-te în muntele cele sfânt al Evangheliei, căci numai acolo afli soare, lumină, aer, viaţă şi sănătate pentru sufletul tău…

Veniţi în muntele Domnului şi uitaţi-vă peste lumea asta aşa cum s-a uitat Avraam peste Sodoma şi Gomora. Uitaţi-vă şi veţi rămâne îngroziţi. Uitaţi-vă şi veţi vedea lumea asta ca o uriaşă Sodomă şi Gomoră ce stau gata să ia foc.

Uitaţi-vă peste lume din înălţimea Evangheliei şi veţi afla că „pământul cu tot ce este pe el va arde“ (II Petru 3, 10).

Auzi tu, fratele meu? Într-o bună zi vor arde bunătăţile acestei lumi pentru care atâţia oameni îşi dau până şi viaţa.

Uitaţi-vă din muntele cel sfânt al Evangheliei şi veţi vedea cerul încărcat cu norii cei negri ai mâniei lui Dumnezeu, pentru răutăţile lumii. Veţi afla că se apropie ziua cea mare a urgiei.

Oameni buni! Scăpaţi la „munte“! Fugiţi la „munte“, căci vine urgia cea mare! Fugiţi la „munte“, căci vine potopul cel de foc! Scăpaţi în muntele Golgotei căci a­cesta este singurul loc unde putem scăpa!

Părintele Iosif Trifa
din volumul “Sodoma şi Gomora”

„Aduceţi-vă aminte de femeia lui Lot” (Luca 17, 32)

„Mântuind, mântuieşti sufletul tău; să nu te uiţi înapoi” (Fac. 19,17- 26)

În istoria cu scăparea lui Lot, Biblia spune şi următoarele:
„După ce îngerii l-au scos afară (din cetate) pe Lot, pe fetele sale şi pe femeia sa, unul dintre ei a zis: «Mântuind, mântuieşte-ţi sufletul tău; să nu te uiţi înapoi»…, iar femeia lui s-a uitat înapoi şi s-a prefăcut într-un stâlp de sare” (Fac. 19, 17 şi 26).
Un adânc înţeles este în această istorie. Un adânc înţeles este în porunca pe care i-au dat-o îngerii lui Lot: „să nu te uiţi înapoi!”. În această poruncă este pusă una din tainele mântuirii sufleteşti. (mai mult…)

„Iar îngerii îl grăbeau pe Lot zicând: «Scoală-te, să nu pieri şi tu!»“

„Şi fiindcă Lot zăbovea, îngerii l-au apucat de mână pe el, pe femeia sa şi pe cele două fete ale lui“ (Fac. 19, 16).

Din prăpădul Sodomei şi Gomorei n-a scăpat decât singur Lot cu fetele sale. Această scăpare Biblia o istori­seşte astfel:

„Iar dacă s-a făcut dimineaţă, grăbeau îngerii pe Lot zicând: «Scoală-te şi ia femeia ta şi cele două fete ale tale şi ieşi, ca să nu pieri şi tu împreună cu fărădelegile cetăţii». Şi fiindcă Lot zăbovea, îngerii l-au apucat de mâ­nă pe el, pe nevastă-sa şi pe cele două fete ale lui, căci Domnul voia să-l cruţe“ (Fac. 19, 15-17).

O, ce învăţătură adâncă este în această scăpare a lui Lot! De regulă, Lot este arătat ca un om de mare cre­dinţă.

De când eram prunc la şcoală, îmi aduc aminte că dascălul punea pe Lot în rând cu Noe şi Avraam. Dar a­cest Lot este departe, este foarte departe de Noe şi Avraam. Lot se amestecase cu stricăciunea. Stricăciunea intrase în casa lui şi în suf1etul lui. S-a amestecat cu aluatul cel rău şi prin acest amestec i-au slăbit puterile sufleteşti. (mai mult…)

„Şi a plouat peste Sodoma şi Gomora foc şi pucioasă din cer“

„Ceea ce s-a întâmplat în zilele lui Lot, când oamenii mâncau, beau, cumpărau… Şi pe urmă a plouat foc şi pucioasă din cer…, tot aşa va fi în ziua când se va arăta Fiul Omului“ (Luca 17, 28-30).

Despre cum s-a întâmplat prăpădul cetăţilor Sodoma şi Gomora, Biblia nu ne spune amănunte mai pe larg. Ne spune numai atât:

„Şi Domnul a făcut să plouă peste Sodoma şi Gomora pucioasă şi foc din cer“ (Fac. 19, 24). Judecata şi pieirea cetăţilor au venit repede şi pe neaşteptate. Cei doi îngeri călători au vestit prăpădul seara, iar dimineaţa, în revărsatul zorilor, a şi sosit.

Ştiut-au oamenii despre acest prăpăd? Au ştiut, pentru că Lot a spus şi ginerilor săi vestirea adusă de în­geri, iar ginerii, de bună seamă, vor fi spus şi ei mai de­parte această veste. Îşi aveau legăturile lor de rudenie şi cunoscuţi. Se poate spune la sigur că locuitorii cetăţilor auziseră despre vestea prăpădului. Ar fi avut timp şi să scape. Într-o noapte întreagă puteau fugi cu toţii din cetate. (mai mult…)

Avraam n-a putut mijloci iertarea cetăţilor

Iisus Mântuitorul şi Mijlocitorul nostru

Când Domnul S-a arătat lui Avraam în chipul celor trei îngeri călători şi a vestit pieirea cetăţilor, Avraam a cercat să mijlocească iertare cu numărul drepţilor.

„Iar Avraam stătea înaintea Domnului şi a zis: «Să nu pierzi, Doamne, pe cei drepţi cu cei necredincioşi; de vor fi cincizeci de drepţi în cetate, au vei ierta tot locul pentru aceşti drepţi?» Şi au zis Domnul: «De se vor afla cincizeci de drepţi, voi ierta toată cetatea…»“ Pe urmă, Avraam a tot micşorat numărul drepţilor până la zece şi Dumnezeu a zis că nici pentru zece drepţi nu va pierde cetăţile, dar în cetăţi nu se aflau nici zece drepţi (Fac. cap. 18).

O, ce învăţătură adâncă este în această încercare de mijlocire a lui Avraam! Însă vă rog să nu vă gândiţi nu­mai la cetăţile Sodoma şi Gomora. Să ne gândim, mai ales, la noi înşine. Toţi suntem păcătoşi. Fiecare dintre noi suntem o mică Sodomă şi Gomoră. Fiecare suntem o „cetate“ stricată, o cetate în care a pătruns răul şi stricăciunea. În zadar am căuta să ne amăgim că n-avem păcate. „Dacă zicem că nu avem păcat, ne amăgim pe noi înşine şi adevărul nu este în noi“ (I Ioan 1, 8). (mai mult…)

„Iar Lot şi-a întins corturile până la Sodoma“

(Facere 13, 12)

Despărţirea lui Lot de Avraam este cunoscută. Biblia o istoriseşte astfel:

„Şi Lot, care petrecea împreună cu Avraam, avea oi, boi şi corturi. Şi nu-i încăpea pe ei pământul, ca să lăcu­iască într-un loc, pentru că averile lor erau multe. Şi s-a fă­cut ceartă între păstorii vitelor lui Avraam şi păstorii vitelor lui Lot… Şi a zis Avraam lui Lot: «Să nu fie sfadă între mine şi tine, între păstorii mei şi păstorii tăi, căci fraţi suntem noi. Iată, nu este tot pământul înaintea ta? Desparte-te de mine! De vrei tu spre stânga, eu spre dreapta, iar de vrei tu spre dreapta, eu spre stânga…». Şi şi-a ales Lot tot ţinutul cel dimprejurul Iordanului şi a mers spre răsărit…, şi şi-a întins corturile până la Sodoma; iar oa­menii din Sodoma erau răi şi păcătoşi înaintea lui Dumne­zeu, foarte.“ (Fac. 13, 5-13). (mai mult…)

Ginerii lui Lot au luat în glumă vestea prăpădului

„Şi a zis Lot: ieşiţi din locul acesta, căci Domnul vrea să piardă cetatea. Dar ginerii lui cre­deau că glumeşte“ (Fac. 19, 14).

 

Sodoma şi Gomora erau un putregai sufletesc. Totul era putred şi stricat în aceste cetăţi. Un singur om îşi păstrase legătura cu Dumnezeu. Acel om era Lot.

Dar nici acest Lot nu era ferit cu totul de stricăciune. E o mare deosebire între Noe, care trăia ferit cu totul de stricăciune, şi Lot, care se amestecase şi el, în parte, cu stricăciunea. Vom arăta în paginile următoare cum Lot a scăpat şi el numai aşa, „ca prin foc“ (I Cor. 3, 15).

Dar – aşa cum era – Lot era totuşi singurul om din Sodoma şi Gomora care mai ţinea legătura cu Dumnezeu. Venise de lângă Avraam, venise din Canaanul credinţei şi acum se îngro-zea de ceea ce vedea şi auzea în aceste cetăţi. (mai mult…)

„Babilonul cel mare“ hălăduie azi prin lume

(Apocalipsa cap. 17)

Desfrânarea, ispita cărnii, este arma cea mai temută a diavolului, căci prin aceasta a dat prima lovitură în gră­dina Edenului. Şi prin aceasta – prin ispita cărnii – a câştigat prima biruinţă. Şi prin asta câştigă şi azi cele mai multe biruinţe.

În toate vremurile, Satana a pândit poziţia aceasta şi a încercat să intre în hotarele sufleteşti ale omului prin carne, prin „uşa“ cea mai slabă.

 În toate vremurile, Satana a avut seceriş bogat cu ispita şi păcatul desfrânării. Niciodată însă ca azi. Nicio­dată doar de când e lumea n-au fost stricăciunile des­frânării atât de grozave ca azi.

Desfrânarea şi păcatele lumeşti nu mai cunosc nici un hotar. Oraşele cele mari sunt adevărate Sodome şi Gomore. Dansurile, beţiile, chefurile şi orgiile se ţin lanţ. Dacă ai cerceta noaptea localurile de petrecere ale oraşelor mari ai rămâne îngrozit. (mai mult…)

Pentru desfrânare au fost pustiite Sodoma şi Gomora

Desfrânarea e şi azi păcatul vremilor

Cetăţile Sodoma şi Gomora au fost pustiite cu foc şi pucioasă pentru păcatul desfrânării. Îmbuibarea şi belşugul îi umpluseră pe oameni de păcate aşa precum pământul prea îngrăşat se umple de buruieni şi de viermi. Sodoma şi Gomora ajunseseră la o totală decădere sufletească. Totul era stricat şi putred în ele. Până unde ajunsese decăderea su­fletească a oamenilor, Biblia ne arată o pildă ce se vede în chipul de pe pagina următoare.

Când îngerii Domnului s-au prezentat la casa lui Lot în chip de bărbaţi, Sodomenii au alergat să desfrâneze cu ei. „Bărbaţii din Sodoma, tineri şi bătrâni, au înconjurat ca­sa, strigând pe Lot: «Unde sunt oamenii care au intrat aici la tine? Scoate-i afară, să ne împreunăm cu ei»“. Lot a încuiat uşa şi îi ruga să cruţe pe cei doi străini. „Lot a ieşit afară la ei la uşă, a încuiat uşa după el şi a zis: «Fraţilor, vă rog nu faceţi o asemenea răutate! Iată că am două fete care nu ştiu de bărbat; am să vi le aduc afară. Numai nu faceţi nimic acestor oameni, fiindcă au venit sub umbra aco­perişului casei mele»“. Dar ei au strigat: „pleacă!“. Şi au zis: „Omul acesta a venit să locuiască aici ca un străin şi acum vrea să facă pe judecătorul. O să-ţi facem mai rău decât lor!“. Şi, împingând pe Lot cu sila, s-au apropiat să spargă uşa. Dar bărbaţii aceia (îngerii Domnului) au întins mâna, au tras pe Lot înăuntru la ei în casă şi au încuiat uşa, – iar pe oamenii care erau la uşa casei i-au lovit cu orbire de la cel mic până la cel mare, aşa că de­geaba se trudeau să găsească uşa (Fac. 19, 1-11). (mai mult…)

  • 1
  • 2
WhatsApp chat