Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Spre Canaan

Spre Canaan

„Pacea“ şi „liniştea“ de lângă „cuptoarele lui Faraon“.

„Doamne, de când m‑am dus la Faraon să-i vorbesc, el face mai rău poporului, şi n‑ai izbăvit pe poporul Tău“ (Ieşirea 5, 23).

O, ce înţeles adânc este şi aici! Toţi cei ce apucă în calea spre mântuire, spre Canaan, trebuie să treacă şi prin aceasta. Când se începe lupta cea mare a mântuirii, omului i se face „mai rău“. Toţi cei care au intrat şi intră în Oastea Domnului mărturisesc că au avut şi au multe ispite lăuntrice, în sufletul lor şi în afară, cu oamenii şi lumea. Când un suflet începe a rosti cuvântul libertate, Satan strânge lanţurile.

Doi soţi, bărbatul şi femeia, la intrarea în Oastea Domnului se înţelegeau aşa:

– Tu, bărbate dragă, de-i adevărat ce spune aici în Biblie şi în «Isus Biruitorul», apoi noi suntem pierduţi. Viaţa noastră-i o minciună mare. Să intrăm şi noi în Oastea Domnului.

– Bine grăieşti tu, muiere dragă, să intrăm şi noi în Oaste, că ştie bunul Dumnezeu câte zile mai avem.

Această înţelegere era o clipă binecuvântată de lucrarea Duhului Sfânt. În contra ei însă a început îndată să lucreze şi diavolul. Îi părea rău să piardă doi lucrători de „cărămizi“. (mai mult…)

Cel mai dârz apărător al lui Iisus cel Răstignit

 

Citind cu atenţie epistolele Apostolului Pavel, prin toate vezi trecând o aprigă pornire contra Legii, contra tăierii împrejur şi contra altor rânduieli intrate din Vechiul Testament.

Rămâi oarecum nedumerit şi îţi vine să te întrebi: de ce oare această pornire, căci doar Legea nu era ceva rău în sine şi nici celelalte rânduieli din Vechiul Testament?

Dar, adâncind epistolele dumnezeiescului apostol, îndată afli explicaţia.

Pavel îl apară pe Iisus cel Răstignit.
Îl apără faţă de „litera Legii” din Vechiul Testament.

Când S-a pogorât Mântuitorul în lume, viaţa religioasă a iudeilor era plină de rânduieli şi forme goale.
Era spălarea blidelor pe dinafară (Luca 11, 39).
„Litera” omorâse duhul (II Cor. 3, 6). (mai mult…)

Poruncile şi legămintele pot rodi numai prin Jertfa Crucii

Fiule!
Ostaşule!
Cititorule!

Nu uita că poruncile şi legămintele pot rodi numai prin Jertfa Crucii de pe Golgota!

Creştinismul nu stă atât din „porunci” şi „oprelişti”, ci stă din darul şi puterea ce ni s-au dat şi ni se dau prin sângele vărsat pe crucea Golgotei.

Cum spunea Apostolul Pavel. Creştinismul e dar, nu lege, căci altcum Darul (harul) n-ar mai fi Dar şi Hristos a murit în zadar (Rom. 11, 6 şi Gal. 2,21).

(mai mult…)

Primul examen de credinţă

Plecaţi din Egipt, israelitenii se credeau scăpaţi de orice necazuri şi încercări.
Dar n-a fost aşa.
Scoţându-i din robia lui Faraon, Domnul îndată i-a băgat în şcoala cea mare a pustiei, în şcoala încercărilor şi necazurilor.
Dumnezeu avea să dea poporului său anumite lecţii care numai în şcoala aceasta se puteau învăţa.
„Şi căutând fiii lui Israel cu ochii, au văzut, şi iată, egiptenii veneau după ei şi s-au temut foarte şi, cârtind, au zis lui Moise: Au doară nu erau morminte în Egipt, ne-ai scos pe noi ca să murim în pustia aceasta? De ce ne-ai scos din Egipt? ” (Ieşirea 14,10-11). (mai mult…)

Poruncile şi legămintele pot rodi numai prin Jertfa Crucii

„ Dacă veţi asculta glasul Meu şi veţi păzi legământul Meu, veţi fi ai Mei”, le-a zis Domnul (Ieşirea 19, 6).

Întrebarea este: au ţinut israelitenii acest legământ? Au ţinut cele zece porunci şi legământul?
Hotărât că nu!
Viţelul de aur, tablele sfărâmate, rânduielile necinstite, trimişii Domnului ucişi cu pietre, Hristos răstignit, Sfântul Duh întristat,sunt martori despre aceasta.
Şi nici nu prea se putea să fie altcum, pentru că Legea era numai „cunoştinţa păcatului”. (mai mult…)

Mana din pustie

Chipul scumpului nostru Mântuitor

Mana din pustie era chipul şi icoana Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
El însuşi a spus acest lucru: „Eu sunt pâinea cea vie care s-a pogorât din cer” (Ioan 6, 51).
Sunt şapte puncte care arată această icoană.
1. Mana a venit de sus, din cer, ca un dar de la Dumnezeu (Ieşirea 16, 4).
De sus, din cer, a venit şi Mântuitorul ca un dar trimis nouă de la Dumnezeu.

2. La început, israelitenii nu ştiau ce este mana (Ieşirea 16, 15).
Tot aşa, nici pe Mântuitorul nu-L cunoşteau când s-a pogorât între ei. (mai mult…)

Moise şi Aaron în faţa lui Faraon

4Domnul a zis către Moise: „Şi acum vino să te trimit la Faraon, împăratul Egiptului, să scoţi din robie pe fiii lui Israil“ (Ieşirea 3, 10).
 
Frumoasă chemare, dar, vai, ce răspuns slab dă Moise. „Cine sunt eu să merg la Faraon, împăratul Egip­tului?“… „Eu voi fi cu tine“ – răspunde
Domnul.
 
Ce-i trebuia lui Moise mai mult decât această preadulce încredinţare:
„Eu voi fi cu tine“. Dar el răspunde: Dar, de nu mă vor crede, ei vor zice: „Nu ţi S-a arătat ţie Dumnezeu“ (Ieşirea 4, 1).
 
Domnul îi dă puterea minunilor, dar Moise stăruie mai departe: „Doamne, eu sunt gângav…“ „Nu te teme, Moise, Eu, Domnul, voi deschide gura ta şi te voi învăţa cele ce vei grăi“… Ce dulce încredinţare, dar Moise răspunde: „Ro­gu‑mă, Doamne, alege pe altul… eu nu merg“… Şi s-a mâniat Domnul şi i-a dat ajutor pe Aaron“ (Ieşirea 4, 10-14).

(mai mult…)

Soseşte Mielul Izbăvitor

Israelitenii n-au putut scăpa până n-a sosit Mielul;
Scăparea şi libertatea a adus-o Mielul;
Icoana scumpului nostru Mântuitor

Israelitenii n-au putut face nimic pentru scăparea lor până n-a sosit Moise, alesul Domnului.

Iar Moise n-a putut face nimic pentru eliberarea poporului până n-a sosit mielul pascal din ultima noapte de urgie a Egiptului.

Moise şi Aaron fuseseră şi în audienţă la Faraon.

Începuseră şi plăgile şi urgiile cereşti – dar totul părea zadarnic, Faraon nu ceda.

Abia când a sosit noaptea cea fioroasă a morţii şi îngerul a văzut uşorii caselor unşi cu sânge de miel – a sosit scăparea.

Mielul din istoria scăpării israelitenilor din robie închipuie pe Iisus Mântuitorul şi Jertfa Lui cea scumpă. (mai mult…)

Moise, alesul Domnului

a petrecut patruzeci de ani la curtea lui Faraon, patruzeci de ani păstor la oi şi patruzeci de ani conducător de popor

Am arătat minunata scăpare a lui Moise. Vom arăta acum şcoala pe care a făcut-o Domnul cu el. Pe toţi aleşii Săi, Domnul i-a trecut prin o şcoală sufletească: Printr-o astfel de şcoală a trecut şi Moise. Şcoala lui e împărţită în trei clase, fiecare având patruzeci de ani din viaţa lui.

  1. „Clasa“ primă sunt cei patruzeci de ani pe care i-a pe­trecut la curtea lui Faraon.
  2. „Clasa“ a doua sunt cei patruzeci de ani pe care i-a petrecut la socrul său Ietro, păstorind oile.
  3. „Clasa“ a treia sunt cei patruzeci de ani pe care i-a petrecut cu poporul în pustie, în drum spre Canaan. Vedeţi ce minunat este împărţită viaţa lui Moise, în trei părţi egale, în trei „clase“, fiecare clasă cu învăţătura ei. O, de am băga bine de seamă, am putea afla că toţi cei ce trăim o viaţă cu Domnul am trecut şi trecem şi noi prin astfel de „clase“. Taina mântuirii e o şcoală a Domnului, e o şcoală minunată cu anumite clase şi îm­părţiri. În care clasă ai ajuns tu?

(mai mult…)

„Cântarea Mielului“ (Apoc. 15, 3)

Spre-Canaan-192x300Cântările Oastei

De trei ori se aminteşte în Biblie despre o „cântare nouă“. Cântare nouă au cântat israelitenii când au scăpat din Marea Roşie.

„Cântare nouă“ au cântat israelitenii în Psalmul 96, 1, „când s-a zidit casă după robie“, cum spune titlul psal­mului: adică după ce au scăpat din robie.

Şi „Cântarea Mielului“ e tot o „cântare nouă“, pe care o pot cânta numai cei răscumpăraţi cu sângele Lui (Apo­c. 14, 3 şi 15, 3).

Toate aceste „cântări noi“ se întâlnesc într-un punct: ele au izbucnit dintr-o frământare de mântuire su­fletească. Ele au ţâşnit în clipe de adâncă cunoaştere a Domnului şi de simţire a „braţului Său cel înalt“.

Şi aşa e şi azi. (mai mult…)

  • 1
  • 2
WhatsApp chat