Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Strãlucirea Biruinței

Strãlucirea Biruinței

Pescarii Domnului, îşi vor face slujba mântuitoare în orice vreme şi în orice împrejurare, pescuind suflete.

1. Nu e permis să se audă din gura unui credincios, nu numai cuvintele urâte, glumele proaste, bancurile lumeşti ori râsul uşuratic,
– dar nici chiar expresiile deplasate sau neserioase de altădată.
Chiar dacă ele nu par acum de a dreptul rele. Totul trebuie să fie evlavios la noi.
Vorbirea serioasă, plină de bunăvoinţă, măsurată şi demnă este o datorie sfântă pentru orice suflet care spune că este credincios sau credincioasă.
Aceasta face parte din chiar roadele Duhului Sfânt,
care trebuie neapărat să se vadă că însoţesc naş¬terea din nou în viaţa fiecăruia dintre noi. (mai mult…)

O, sfinţi pescari, fiţi foarte atenţi ce prindeţi şi ce aduceţi în adunarea Domnului!

1. În nici o vârstă omenească,
în nici o trebuinţă, de nici un fel,
şi în nici o stare în care poate ajunge vreun om nu este ca Biblia să nu l poată ajuta şi izbăvi pe oricine se apropie de ea şi o crede.
Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia, este mai îndeajuns şi mai necesar oamenilor chiar decât soarele şi izvoarele.
Nimeni nu este ocolit de harul lui Dumnezeu prin Hristos. Şi harul acesta ne este descoperit şi dăruit nouă prin Biblia Sa.

2. Biblia este ca apa mărilor, adică este a tuturor.
Nu este numai a unuia, este „internaţională”.
Însă în marginile acestor ape te izbeşti de împotrivirea celor care spun că marea este a lor.
Marginile mărilor sunt stăpânite de ţările de pe margini. La margini, nu poţi pescui decât cu autorizaţia acelora…
Dar dacă treci de limitele teritoriale ale omului, în nemărginirea apelor adânci, poţi să prinzi cât vrei, eşti desăvârşit liber! (mai mult…)

Ucenicii care trag mreaja cu peștii, au slujba cea mai grea…

7 – Ucenicii care trag mreaja cu peștii, au slujba cea mai grea, dar și cea mai binecuvântatã.
Ei sunt acei care poartã greutãțile frãțietãșii, sarcinile altora, munca Evangheliei și grija sufletelor.
Slujba aceasta este atât de grea și de sfântã încât niciodatã n-o poate face deplin numai unul singur.
Oricît de tare ar pãrea cã este el.
Ci cu cât se adunã mai mulți pești în mreaja Evangheliei, cu atâta trebuie sã fie nu numai mai harnici și mai pricepuți cei care trag mreaja aceasta, – ci ei trebuie sã fie și mai mulți.

8 – Tragem noi cu o inimã și cu un gând la lucrul Domnului?
Tragi tu frate împreunã cu ceilalți?
Nu cumva este vreunul sau vreunii care trag de mreajã spre alt țãrm?
Nu cumva unul sau unii, țin în loc mreaja sau întind s-o rupã, s-o sfâșie, s-o dezbine, – în loc sã tragã uniți cu frații? (mai mult…)

VEGHERE ŞI APĂRARE

De atâtea ori a fost lovită de moarte Oastea Domului şi a fost zguduită din temelii, şi arsă necruţător
– dar s-a refăcut din nou, cu un elan şi o tinereţe de fiecare dată pline de vigoare, mai frumoasă ca întâi.

1. Voi, care aveţi cea mai aleasă şi mai grea datorie, să apăraţi tot ceea ce a fost cucerit prin atâtea jertfe şi prin atâtea lupte grele, – vegheaţi!
Dumnezeu să vă întărească!
Vegheaţi mereu şi staţi tari,
păstrând curată şi neatinsă moştenirea lăsată de înaintaşii noştri!

2. Nu slăbiţi niciodată vegherea,
căci vrăjmaşul este foarte viclean şi caută prin multe mijloace să vă facă să l lăsaţi înăuntru.
Apăraţi moştenirea Domnului cu orice preţ. (mai mult…)

DATORII ŞI PLĂŢI

1. Cine spune: „Am plătit destul, mai plătească şi altul”,
acela este un om netrebnic şi nevrednic înaintea lui Dumnezeu.
Pentru că El niciodată n a zis şi nu zice astfel faţă de noi.

2. Cine se reazemă numai pe ceea ce a plătit tatăl său sau fraţii săi, sau copilul său
– şi, mândrindu se cu acestea, nu mai caută el însuşi şi nu mai vrea să mai facă nimic pentru Dumnezeu,
dar se robeşte lumii şi firii pământeşti,
– acela se înşală şi se pierde singur, fără nici o sal-vare.

3. Familia acelui om se va mântui, dacă este într-adevăr credincioasă până la sfârşit,
– dar el se va pierde.
Se va mântui părintele său şi fratele său, şi soţul său, şi fiul său credincios,
– dar fiul sau fratele, sau soţul, sau părintele nevrednic şi nestatornic se va pierde.
Fiecare îşi va purta osânda (sau meritul) lui însuşi.
Neprihănirea celui neprihănit va fi (numai) peste el,
iar răutatea celui rău va fi (numai) peste el (Ezec 18, 20 24). (mai mult…)

BOALĂ ŞI VINDECARE

1. O, ce privelişte tristă este un suflet care, în loc să stea drept şi să meargă frumos, stă gârbov şi merge încovoiat sub povara unui păcat ascuns sau a mai multora, – în timp ce Domnul şi fraţii se tot luptă să l îndrepte. Şi numai el nu şi dă seama de marea nenorocire în care se află.

2. Ce jalnică este starea când şi mai multe suflete ale aceleaşi familii au ajuns astfel – şi orice nădejde de vindecare pare pierdută pentru ei! Dar după ani de încercări şi după ce toţi au pierdut nădejdea de a i mai îndrepta, – totuşi o singură scăpare încă mai poate fi: minunea lucrării lui Hristos. Deci să nu i părăsim de tot niciodată pe cei ajunşi astfel. Ci să strigăm către Domnul cu atât mai mult cu cât starea lor e mai grea. Boala învechită însă se vindecă cu atât mai greu, cu cât însuşi bolnavul doreşte tot mai puţin vindecarea sa.

3. Toate dorinţele şi gândurile noastre bune nu se pot înfăptui niciodată fără Jertfa cea Scumpă a Mântuitorului nostru Preaiubit. Dar nici fără partea de suferinţă care ni se cere şi nouă înşine, împreună cu suferinţa lui Hristos, pentru realizarea scopului mântuitor la care lucrăm (Col 1, 24).

4. Tot ce a rămas şi va rămâne trainic şi puternic din tot ce s a zidit cândva pe lumea aceasta şi se va mai zidi este numai realizarea lui Hristos. Tot ceea ce a dat şi va da vreodată frumuseţe şi durată unei lucrări este numai Jertfa lui Iisus, Răscumpărătorul nostru. Nimic nu se înalţă fără Ea şi fără Ea nu durează cu adevărat nimic şi niciunde. (mai mult…)

Nu lãsați pãcatul sã stea între voi

1 – Dupã cum nu existã un mai fericit pãrinte ca acela care își poate privi copiii sãi trãind totdeauna în dragoste și în caldã pãrtãșie, totdeauna împreunã, tot așa nu existã o mai mare nefericire decât aceea a unui pãrinte care își vede copiii sãi urându-se unul pe altul.

2 – Pãcatul cuibãrit în inimile pãrinților care se urãsc se lãțește, se adâncește, se îngroașã neîncetat, fiind alimentat și dintr-o parte și dintr-alta,
– pânã ajunge o prãpastie fioroasã plinã cu foc, cu otravã, cu murdãrie și cu blestem.
Un adevãrat iad, în care ard și se chinuiesc încã din lumea aceasta frații împreunã.
Ce le mai rãmâne apoi bun din tot ce au și din tot ce au avut ei odatã? – nimic! (mai mult…)

Aruncați mreaja în partea dreaptã…

10 – O, sfinți pescari, fiți foarte atenți ce predicați și ce aduceți în adunarea Domnului!
Aruncați mreaja în partea dreaptã… Faceți chemarea cutremurãtoare dar puținã și dupã dreapta învãțãturã.
Nu cumva sã vã faceți vinovați aducând cu grãmada tot felul de ființe care vor otrãvi, vor mușca, vor strica Lucrarea lui Dumnezeu.
Nu vã faceți prin grabã, pãrtași pãcatelor celor care vin în mreaja Domnului, fãrã nașterea din nou tot cu firea lor de broascã sau de șarpe, sau de lipitoare.

11 – Ce cutremurãtor este sfatul: sã nu-ți pui cu grabã mâinile peste nimeni (1 Tim. 5, 22).
Toatã durerea cea mai mare a Lucrãrii Domnului, a venit și va mai veni, din partea acestora, care au fost aduși cu graba și cu grãmada, prin chemãri forțate și firești
pentru ca acel ce i-a adus, sã se laude cu mulțimea trupurilor prinse de el.
De el, nu de Domnul.
Fiindcã ai lui erau, ca el – și nu ai Domnului ca Domnul. (mai mult…)

WhatsApp chat