Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Strangeti faramiturile

Strangeti faramiturile

El este împotriva mândrilor, dar le dă har celor smeriţi.

fr. Popa Petru (Batiz)

Un necredincios, vrând să-şi bată joc de un copil al lui Dumnezeu, îl întreabă:

– Ce face Dumnezeul vostru acum? Ce lucrează?

– Dumnezeul nostru astăzi pe unii îi coboară şi pe alţii îi ridică.

Şi n-a mai mers dispreţuitorul acesta mult, când calul i s-a speriat de ceva, a făcut o întorsătură bruscă şi l-a trântit pe prinţul acesta cu capul de o piatră, unde şi-a găsit sfârşitul.

Aşa e Dumnezeul nostru! El este viu. El lucrează. Pe unii îi ridică, pe alţii îi coboară. El este împotriva mândrilor, dar le dă har celor smeriţi. E plină Scriptura de această învăţătură binecuvântată.

Iar Apostol Petru îi îndeamnă pe tineri: „Fiţi supuşi celor bătrâni. Şi toţi, în legăturile voastre, să fiţi împodobiţi cu smerenia, care e de mare preţ înaintea lui Dumnezeu. Aşa este învăţătura Apostolului Petru; şi această învăţătură, pentru noi, este o învăţătură deosebită, pe care o păstrăm cu scumpătate în inima noastră. Tinerilor dragi, fiţi împodobiţi cu smerenia. Avem o pildă grăitoare chiar aici în mijlocul nostru: mireasa noastră n-a fost crescută într-o familie îmbelşugată. A purtat mereu haină simplă, a credinţei, smerenia. Dar Dumnezeu a binecuvântat-o. Dumnezeu îi ridică pe cei smeriţi şi îi coboară pe cei ce se mândresc, că e împotriva mândrilor; dar celor smeriţi le dă har. E o pildă grăitoare pentru noi toţi, fraţilor dragi. (mai mult…)

Ştie Dumnezeu!… Nu-i nevoie să mai ştie şi oamenii.

În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Ne simţim aşa de fericiţi într-un loc şi într-o stare ca aceasta, unde avem fericirea şi bucuria în inimile şi în sufletele noastre a unui alt prilej de felul acesta, a [sărbătoririi] unui suflet scump şi ales de Dumnezeu.

Vedem că, prin mila şi dragostea lui Dumnezeu, şi în seara aceasta avem rânduite alte bucurii şi fericiri sfinte datorită unui suflet iubit de Domnul şi ales de El, prin care a vrut să ne facă şi nouă o bucurie.

Dragii şi scumpii noştri! Suntem aşa de fericiţi lângă Cuvântul lui Dumnezeu şi ne sunt inimile pline de bucurie. Dar ne aducem aminte că toată bucuria şi fericirea noastră, şi din seara aceasta, a fost adusă cu atâtea lacrimi şi rugăciuni de către unii care, cu zeci de ani înainte, au înălţat mâinile către Dumnezeu şi glasul lor – şi au strigat mereu şi din satul acesta.

Ne aducem aminte de fratele Savu care, acuma zeci de ani în urmă, când el a auzit glasul lui Dumnezeu care l-a chemat pe nume, a ascultat. Şi de atunci s-au văzut şi paşii Domnului Iisus prin satul acesta. Bucuria noastră din seara aceasta nu ni se datorează faptelor noastre, nici ostenelilor noastre. Noi am intrat în bucuria altora şi în ostenelile altora. (mai mult…)

RUGĂCIUNE

a fratelui Traian Dorz
de la ultima adunare la care a participat lângă mormântul Printelui Iosif Trifa
– 12 februarie 1989

Ne rugăm pentru fraţii şi surorile care s-au predat Domnului în acest moment.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Amin.

Tatăl nostru Care eşti în ceruri, sfinţească-se Numele Tău. Vină împărăţia Ta, facă-se voia Ta precum în cer, aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre precum iertăm şi noi greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este împărăţia şi puterea, şi slava, acum şi-n veci. Amin.

Doamne Dumnezeul şi Tatăl nostru, din toată inima Îţi mulţumim pentru acest moment de reculegere şi de rugăciune împreună în locul acesta sfânt care ne aminteşte de un mare profet al Tău, părintele nostru sufletesc, care n-a căutat să se mântuiască numai pe el, ci, cu toate încercările şi suferinţele prin care a trecut, a căutat să mântuiască pe cât mai mulţi. Doamne Dumnezeul nostru, Îţi mulţumim pentru el! Că până la marginile pământului este vestită astăzi Lucrarea pe care ai făcut-o prin el şi atât de multe mii şi sute de mii de oameni au aflat mântuirea Ta primind această chemare sfântă şi hotărându-se pentru Tine.

Mulţumim, Doamne, că această mulţime care e adunată acum aici are această sfântă binecuvântare de la Tine, legământul cu Tine, siguranţa iertării păcatelor lor, pacea conştiinţei lor şi binecuvântarea slujirii Tale. (mai mult…)

Ultima noapte a Părintelui Iosif…

„Dumnezeu a trimis Lucrarea aceasta la Biserica noastră, dar conducătorii Bisericii noastre n-au primit-o şi au prigonit-o şi, iată, pe mine m-au dat afară… pentru învăţătura pe care am adus-o despre renaşterea spirituală şi pentru trăirea vie a credinţei strămoşilor noştri în Biserica noastră.

Iar Dumnezeu poate să pedepsească şi Biserica noastră cu venirea altor credinţe, străine, din pricină că n-au primit darul lui Dumnezeu care era această Lucrare trimisă special pentru reînviorarea şi renaşterea spirituală a membrilor Bisericii”.

Mi-aduc aminte de ultima noapte a Părintelui Iosif…

Am fost lângă el în cele din urmă ceasuri.

Mi-aduc şi astăzi aminte despre nişte adevăruri pe care mi le-a spus şi pe care le-am mai însemnat undeva.

A zis: „Dumnezeu a trimis Lucrarea Oastei Domnului la poporul nostru, pentru salvarea şi mântuirea lui. Ce salt minunat ar fi făcut poporul nostru de la starea de barbarie în care îl aduseseră stăpânirile străine, până la statura înaltă a unui popor demn, civilizat, cult, nobil, credincios, dacă ar fi primit Lucrarea Oastei Domnului!”.

Dar atunci, conducătorii de atunci ai poporului au lepădat aceasta Lucrare şi au prigonit-o. Şi a spus profetul sfânt: „Dumnezeu poate să pedepsească poporul neascultării din pricina celor care n-au primit Cuvântul Său”. Încercările prin care am trecut poate au fost ceva din ceea ce a spus Părintele Iosif în noaptea de 12 februarie 1938. (mai mult…)

TREI MARI ADEVĂRURI ( II )

din ultima vorbire a fratelui Traian Dorz

de la mormântul Părintelui Iosif Trifa – 12 februarie 1989

Părintele Iosif a fost un mărturisitor al lui Dumnezeu. El a mărturisit Evanghelia şi a propovăduit pretutindeni. Nu s-a lăsat liniştit şi comod acolo unde a fost. Noi, fiecare dintre noi, suntem o lucrare a apostolatului său. Pe oriunde am fost noi, n-am aflat cătun din ţara aceasta şi loc în care să nu fi mers el. Unde a mers o gazetă a lui, unde a mers o carte a lui, unde a mers o veste bună, un calendar, un lucru tipărit de el, a fost el. Şi el a umblat peste toată ţara aceasta, în toate casele. Din zona de nord până în cea de sud. Toate provinciile ţării au fost cutreierate de acest om sfânt. El a scos o mulţime de mii de oameni din cârciumi, din locurile de desfrâu. În familiile în care a intrat el a stabilit pacea. Peste tot pe unde a fost el a dus Cuvântul lui Dumnezeu. Noi înşine, fiecare dintre noi, suntem o părticică a luptei şi a alergărilor, şi a suferinţelor lui.

De aceea, pentru că Dumnezeu l-a făcut profetul nostru şi l-a arătat ca omul sfânt pe care l-am cunoscut în mijlocul nostru, noi avem datoria să preţuim această Lucrare. Va veni vremea când tot mai mulţi vor vedea că singura posibilitate de mântuire a oamenilor şi a credinţelor, şi a tuturor sufletelor noastre este în această Lucrare iniţiată de Dumnezeu prin el şi răspândită atât de frumos pretutindeni.

Din toată inima trebuie să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru că a ridicat în mijlocul poporului nostru un astfel de om sfânt, un astfel de profet binecuvântat. Se cuvine să preluăm mai departe solia sfântă şi s-o ducem până la sfârşit. (mai mult…)

„Eu mă voi bucura şi dincolo de mormânt …”

Noi nu putem merge la mormântul lui în fiecare zi, nici în fiecare an chiar (unii n-au fost niciodată şi poate nici nu pot merge), dar să ştiţi că Părintele Iosif, cu duhul lui, este prezent în această seară în mijlocul nostru. El este aici! Se bucură de dincolo de mormânt de buna orânduială, de dragostea frăţească, de râvna voastră şi de jertfa pe care aţi făcut-o.

Dragii mei fraţi, surori, tineri şi bătrâni, mă adresez tuturor cu cuvintele Părintelui Iosif, care a plecat din mijlocul nostru la 12 februarie 1938 şi, cu şase luni înainte de plecarea lui, a spus: „Dragii mei fraţi, nu vă întristaţi că clipa plecării mele este aproape”. El o simţea. Doar şase luni au mai fost, din septembrie şi până în februarie, când el a plecat. Zice: „Eu mă voi bucura şi dincolo de mormânt când voi veţi avea Cuvântul lui Dumnezeu – Biblia –, cartea de cântări şi veţi veni şi la mormântul meu, când veţi putea, ca şi acolo să-L mărturisiţi pe Domnul”. Noi nu putem merge la mormântul lui în fiecare zi, nici în fiecare an chiar (unii n-au fost niciodată şi poate nici nu pot merge), dar să ştiţi că Părintele Iosif, cu duhul lui, este prezent în această seară în mijlocul nostru. El este aici! Se bucură de dincolo de mormânt de buna orânduială, de dragostea frăţească, de râvna voastră şi de jertfa pe care aţi făcut-o. Această trâmbiţă de chemare a lui de acum cincizeci şi trei de ani a pornit pe meleagurile ţării şi el prin duhul a văzut ce vedeţi frăţiile voastre care sunteţi aici prezenţi. El se bucură de această întâlnire a noastră la un prilej de nuntă duhovnicească, fiindcă el asta a visat-o în mintea şi-n gândul, şi-n sufletul lui. Asta a dorit-o el: ca românul şi creştinul să se dezbaiere, să se dezlege de cârciumă şi de toate nelegiuirile în care a trăit şi să vină la picioarele Domnului Iisus, şi să trăiască o viaţă cu El aşa cum noi încercăm să dăm o pildă lumii de astăzi, acelor oameni care n-au gustat cât este de bun Domnul; cât este de dulce Cuvântul lui Dumnezeu. Psalmistul spune: „Mai dulce decât mierea, decât picurul din fagur este Cuvântul Tău în inima mea”. (mai mult…)

TREI MARI ADEVĂRURI

din ultima vorbire a fratelui Traian Dorz

de la mormântul Părintelui Iosif Trifa – 12 februarie 1989

În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Preaiubiţii noştri fraţi şi surori, toţi cei cărora Dumnezeu v-a pus pe inimă şi v-a deschis un drum să puteţi ajunge în clipa aceasta aici – şi toţi ceilalţi, mii şi sute de mii de fraţi şi surori care ne înconjoară până la marginile pământului, care în această zi sunt cu gândul şi cu inimile alături de noi – să-L binecuvântăm pe Domnul pentru această minunată şi fericită sărbătoare pe care ne-a dat prilejul s‑o mai putem petrece împreună o dată.

Am dori să răscumpărăm bine timpul acesta. Şi, pentru că mai avem cam un ceas până când va trebui să plece primele suflete dintre noi, dorim să petrecem ceasul acesta în această sfântă şi dulce reculegere sufletească în faţa mormântului acestui mare om al lui Dumnezeu şi acestui sfânt părinte al nostru, şi în faţa lui Dumnezeu, Care ne priveşte cu aşa un soare frumos şi aşa o zi binecuvântată, ziua aceasta! (mai mult…)

O, tinerilor, oare vor mai fi şi tineri nechibzuiţi, care să nu-şi preţuiască părinţii lor?

Fraţii mei dragi, nu vă daţi înapoi de la mărturia care vi se cere şi vouă!

Cu cât ai un nume mai cunoscut…

Cu cât ai un dar mai mare…

Cu cât ai un loc mai de vază…

Cu cît ai un talent mai ales…

Cu cât poate tu eşti un sfetnic al soborului…

Cu atât tu ai o obligaţie, o datorie mai mare să aperi Adevărul, să fii de partea Adevărului. Să faci tot ce-ţi este ţie în putinţă. Şi numai după ce vei face totul, dar absolut totul, numai după aceea poţi să spui: „Doamne, Tu ştii că am făcut tot ce am putut!”.

O, fraţii mei dragi, Dumnezeu vrea mărturia noastră! Dumnezeu cere mărturia ta. Tu trebuie să mărturiseşti despre El. Despre felul cum va fi mărturia noastră, aşa-L va cunoaşte lumea pe Dumnezeu.

Dorim pentru scumpii noştri tineri miri care ne-au făcut bucuria din ziua de azi, ca noi să ne putem vedea aici în acest loc, dorim şi pentru ei, şi pentru viaţa lor, şi pentru casa lor, ca Domnul să le dăruiască o mărturie frumoasă, o îndrăzneală sfântă ca şi Maicii Sfinte. Pentru ca şi în casa lor, toţi cei care vor veni să se poată întâlni cu Iisus. Toată viaţa lor să fie o mărturie frumoasă închinată lui Iisus, în slujba lui Dumnezeu. (mai mult…)

Aşa a făcut şi a spus Părintele Iosif…

„Pe lângă greutăţile din afară – spunea un Sfânt Părinte de demult –, mă apasă grija pentru toate Bisericile, grija cea dinăuntru”. Pentru toate Bisericile… Pentru toate adunările…

„Cine este slab şi să nu fiu şi eu slab?…” „Cine cade în păcat şi să nu ard şi eu?…”

Aşa a spus! Oamenii lui Dumnezeu aşa au spus! Sfinţii lui Dumnezeu aşa au spus. Şi înaintaşii noştri aşa au spus! Şi ei aşa au făcut!…

Aşa a făcut şi a spus Părintele Iosif…

Aşa au spus urmaşii lui… Aşa spun şi astăzi fraţii noştri. Acei care poartă greul. Acei care trag jugul. Acei care muncesc din greu, ca noi să ne bucurăm acum.

Aşa au spus ei şi aşa au făcut! (mai mult…)

Unde aş fi eu dacă n-ar fi fost un sfânt Părinte Iosif ?

Unde aş fi eu dacă n-ar fi fost un sfânt Părinte Iosif care să-L mărturisească până la jertfă pe Hristos cel Răstignit şi care să se dăruiască lui Hristos cu tot ce avea? Unde aş fi şi eu, unde ai fi şi tu fără această propovăduire vie a lui Hristos făcută de Părintele Iosif, care a vrut să readucă înapoi în Biserică viaţa şi trăirea vieţii creştine dintâi, în care creştinii erau o inimă şi un gând şi în fiecare zi frângeau pâinea şi erau nelipsiţi de la Templu?

Aceasta este menirea noastră în Lucrarea Oastei Domnului, să-L readucem pe Hristos Bisericii noastre Ortodoxe, lumii, ţării, sufletelor celor fără de viaţă… Căci fără de Hristos totul este sec, totul este putred, totul este fără de valoare.

Cât de mult ne bucurăm când privim şi vedem pe faţa unor fraţi smerenia lor adâncă, dragostea lui Hristos, chipul luminos! Atunci aşa ni se înviorează inimile la toţi! Într-adevăr sunt unele chipuri de fraţi care au pe chipul lor chipul lui Hristos. Aşa am dori să lăsăm un tineret credincios în Lucrarea aceasta în care ne-a chemat Dumnezeu…

Ce-ar fi satul acesta fără de Lucrarea lui Hristos?

Ce-ar fi ţara aceasta fără această Lucrare a lui Hristos?

Unde aş fi eu dacă n-ar fi fost un sfânt Părinte Iosif care să-L mărturisească până la jertfă pe Hristos cel Răstignit şi care să se dăruiască lui Hristos cu tot ce avea? Unde aş fi şi eu, unde ai fi şi tu fără această propovăduire vie a lui Hristos făcută de Părintele Iosif, care a vrut să readucă înapoi în Biserică viaţa şi trăirea vieţii creştine dintâi, în care creştinii erau o inimă şi un gând şi în fiecare zi frângeau pâinea şi erau nelipsiţi de la Templu?

Aceasta este menirea noastră în Lucrarea Oastei Domnului, să-L readucem pe Hristos Bisericii noastre Ortodoxe, lumii, ţării, sufletelor celor fără de viaţă… Căci fără de Hristos totul este sec, totul este putred, totul este fără de valoare.

O, dragii mei, poate că lungesc prea mult… E prima dată când vorbesc în acest an în acest loc şi poate că nu voi mai vorbi… Dar cuvântul acesta va rămâne mărturie pentru fiecare dintre cei ce staţi de faţă înaintea lui Hristos.

Am venit aici cu multe jertfe. Am venit cu multe străduinţe. Am trecut prin multe încercări şi prin multe prigoniri… Dar atunci când ştim că voi veţi rămâne statornici, cu inimile pline de Hristos, atunci mor fericit şi sufăr fericit împreună cu fraţii mei, ştiind că rămân în urma noastră acei care să poarte mai departe Steagul acesta: Iisus Hristos cel Răstignit, peste ţara noastră şi peste locurile în care trăim noi. Murim şi suferim cu bucurie, cum spune Sfântul Apostol Pavel: „Ne vom da ca să fim turnaţi ca o jertfă de bun miros” în slujba credinţei, ca fiecare la rândul său să-L arate pe Hristos cel Răstignit.

Sau dacă vor fi alţii care să creadă altfel, să ştiţi că iar vor începe certurile, neînţelegerile, mai departe critica împotriva Bisericii, critica împotriva fraţilor… în loc să fie ceea ce a spus Domnul Iisus: „…ca toţi să fie o inimă şi un gând”.

Mi-aduc aminte de povestirea unui frate ce stătuse o vreme în amorţire şi venise pe la noi în trecere.

– Frate, aşa mi-a venit în suflet un dor, că de atâta vreme eu sunt izolat de adunare şi de fraţi, că sunt cu serviciul şi cu toate ocupat, sunt împresurat ca într-o mreajă…

 Şi atunci l-am luat cu noi şi l-am dus în călătorie. Era aşa de bucuros şi, printre altele, mi-a spus o întâmplare din viaţa lui: „Eram militar, făceam armata la Sibiu. Şi, cum eram acasă înstărit şi bine întreţinut de părinţii mei, mă dusese în armată unde era mai greu, printre străini. Şi atunci unul dintre colegii mei mă întreabă dacă nu vreau să mergem amândoi la o adunare a Oastei Domnului… «Nu ştiu, că n-am mai fost niciodată, dar vin cu tine, dacă vrei tu». Şi merserăm împreună la adunare.

Cum am intrat acolo şi am auzit cântările aşa de frumoase despre Iisus cel Răstignit şi cum se cânta numai în lacrimi… şi cum toţi erau o inimă şi un gând… puterea lor m-a fermecat… Deodată văd că intră un om micuţ, cu barbă şi toţi şopteau între ei: «Vine Părintele Iosif!» A intrat în sală şi a început adunarea Oastei în prezenţa Părintelui Iosif.

Atât de puternic a vorbit el, că fiecare cuvânt mă mişca adânc, fiecare cuvânt mi-l arăta pe Iisus cel Răstignit, dar într-un fel aşa de limpede şi de lămurit, încât eu am rămas adânc străpuns de întâlnirea aceasta din adunarea aceasta.

În cealaltă duminică am zis eu către colegul meu: «Dragă, hai să mergem iar…» Şi ne-am dus din nou şi iarăşi a venit Părintele Iosif. Erau aşa mulţi fraţi… şi nu m-am putut stăpâni, la chemare, şi am zis: «Părinte, şi eu vreau să mă întorc la Dumnezeu»… Şi am îngenuncheat, iar Părintele Iosif şi-a pus mâna pe capul meu şi a zis: «O, dragul meu, de-acum tu eşti şi ostaşul Domnului, şi ostaşul ţării. Dumnezeu să te binecuvânteze»”.

Aşa au lucrat părinţii noştri!

Aşa au lucrat înaintaşii noştri: cu duhul blândeţii, cu duhul smereniei, cu Duhul Sfânt, plini de putere – şi aşa s-a văzut în toată adunarea strălucind puterea lui Dumnezeu. Şi aşa trebuie să rămână adunările noastre.

Dacă vine cineva care nu-L cunoaşte pe Dumnezeu într-o adunare în care de la distanţă se observă că sufletele nu-s unite, că unul se uită într-o parte, că altul se uită în altă parte, că nu se dă nici o atenţie Cuvântului lui Dumnezeu… că acolo mai degrabă fiecare vorbitor pune din el mai mult decât din Hristos – cât ştie el, cât cunoaşte el din Hristos – la urmă va putea observa cum sufletele au rămas tot aşa, fără hrană duhovnicească.

Dar atunci când vorbeşte cineva prin Duhul lui Dumnezeu, trimis numai de Duhul Sfânt, fiecare cuvânt pe care-l spune îl spune din suflet – pentru că a trăit el mai întâi fiecare cuvânt pe care-l spune – şi spunându-şi lui cel dintâi acest cuvânt, simţindu-l puternic. Atunci îl vor simţi şi toţi ceilalţi care vor fi binecuvântaţi prin aceasta.

O, iertaţi-mă că am lungit atâta, dar, cum am mai spus, poate că e pentru ultima oară pentru mulţi dintre noi când ne mai vedem alături la picioarele Crucii Mântuitorului. Dar să nu uităm niciodată că ziua aceasta, clipa aceasta, ora aceasta va fi o mărturie în faţa lui Hristos pentru lucrătorii care nu pun încă pe inimă Cuvântul lui Dumnezeu… Pentru surorile care nu caută să cânte cu lacrimi despre Jertfa Domnului nostru Iisus… Pentru cei care încă nu-L ascultă, căci nu L-au primit în viaţa lor.

Domnul să ne binecuvânteze, fraţilor şi surorilor, să nu ne lase pe nici unul dintre noi, căci vor fi mulţi în clipa aceea care vor zice: „Doamne, dar în Numele Tău am proorocit… în Numele Tău am făcut minuni… am scos draci…” „Duceţi-vă de la Mine, căci Eu nu vă cunosc pe voi, toţi lucrătorii fărădelegii, căci voi nu Mie Mi-aţi slujit…”

Pentru aceasta, cel ce te crezi că stai în picioare, ia seama să nu cazi. Smereşte-te, căci numai atunci vei vedea Duhul lui Dumnezeu peste toţi fraţii tăi. Cine nu se smereşte să nu se mire că nu progresează deloc, pentru că Dumnezeu este împotriva lui.

Dar dacă tu te smereşti adânc cum S-a smerit Hristos… El S-a dezbrăcat pe El Însuşi de Slava Cerească şi a luat chip de om, – iar nouă ni se cere să ne dezbrăcăm de eul nostru şi să ne îmbrăcăm în Hristos, aşa cum cântăm la biserică: „Câţi în Hristos ne-am botezat, în Hristos ne-am şi îmbrăcat”.

Tineri dragi, nu iubiţi lumea şi lucrurile ei. Căci lumea nu dă decât necazuri, amăgiri şi amărăciuni. Predaţi-vă cu totul lui Hristos, lăsaţi-L pe Hristos în inimile voastre, ca să faceţi bucurie părinţilor voştri. Preţuiţi-vă părinţii voştri credincioşi. Căci noi am suferit mult din cauza părinţilor noştri necredincioşi. De multe ori eram lovit cu biciul ca vitele. Dar de dragul lui Hristos ne bucuram oricâte suferinţe şi prigoniri am îndurat.

Dar nu uita, să ştii că atunci când Cuvântul lui Dumnezeu şi dragostea lui Hristos ţi-a pătruns, ţi-a sfredelit inima, se va stârni împotrivirea. Lumea nu te va mai putea iubi. Nu ne înţeleg încă cei din casa noastră, nu ne înţeleg copiii noştri, nu ne înţeleg soţii noştri. Dar în intimitatea noastră cu Hristos, noi ne rugăm şi pentru ei, ca Hristos să-i pătrundă şi pe ei şi inimile lor cu lumina Cuvântului Sfânt, ca să cadă şi ei zdrobiţi la picioarele Crucii Domnului, când ne vor zice, la urmă, ai noştri: „Soţule dragă, iartă-mă, că nu am ştiut că de dragul lui Iisus ai făcut tu toate „nebuniile” acelea. Iartă-mă!”.

Domnul Iisus cel prezent să ne binecuvânteze şi să facă El să se poată vedea pe feţele tuturora dintre noi Chipul lui Hristos şi să locuiască Hristos din belşug în inimile noastre ale tuturor. Amin.

Slăvit să fie Domnul!

din vorbirea părintelui Heredea (Gavriş)
la nunta de la Corocăieşti – ianuarie 1978

18. INIMA SFREDELITĂ DE HRISTOS
Strângeţi fărâmiturile / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2010 – vol.1

WhatsApp chat