Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Strangeti faramiturile

Strangeti faramiturile

Verifică-te singur! Ai tu Duhul lui Hristos în tine?

Sfântul Apostol Pavel, în Galateni, capitolul 4, începând cu versetul 4 (apos­tolul şi din ziua de Paşti, şi din ziua de Crăciun – este acelaşi apostol), zice: „Iar la plinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său în lume, născut din femeie, născut sub lege, ca pe cei de sub lege să-i răscumpere”. Şi în continuare spune: „Dacă suntem fii, suntem şi moştenitori împreună cu Dumnezeu”. Şi spune aşa: „Dumnezeu mi-a dat în inimă pe Duhul Fiului Său”. Ne-a dat în inimă. Cine? Dumnezeu ne-a dat în inimă pe Duhul Fiului Său, Care strigă: „Avva!”, adică „Tată”. Iată, dacă tu ai în tine, cum zice Sfântul Pavel iarăşi, în Romani, capitolul 8, versetul 9: „Cine nu are Duhul lui Hristos nu este al Lui”. „Ne-a dat în inimă pe Duhul Fiului Său.” Cine ne-a aşezat? Dumnezeu! Ce ne-a dat? Pe Duhul Fiului Său! Unde ni L-a aşezat? În inimă!

În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Scumpilor fraţi (zic aşa pentru că-mi sunteţi scumpi), iubite surori (zic aşa pentru că îmi sunteţi iubite)! Dacă voi sunteţi surori cu Domnul Iisus, cu Fiul lui Dumnezeu, cu Mântuitorul meu personal, cum să nu-mi fiţi iubite? Când cineva îi spune Domnului Iisus: „Afară Te aşteaptă Mama Ta şi fraţii Tăi, surorile Tale…”, El ce a răspuns? Putea să zică: „Da, ştiu! Fecioara Maria (aşa cum îi spunem noi) şi fraţii Mei (adică veri dulci, veri primari, fiindcă El fraţi nu a mai avut) Mă aşteaptă afară”. Dar El nu a răspuns aşa (…), ci a spus: „Tot cel ce face voia Tatălui Meu Care este în ceruri Îmi este mumă soră şi frate”. Ei, deci, de aceea ne sunteţi dragi şi scumpi.

Şi nouă să ne intre bine în cap lucrul acesta, că suntem fraţi şi surori cu Fiul lui Dumnezeu. Nu e tocmai uşor. Nu e tocmai puţin. E mult de tot. Mai mult nici nu se poate.

Şi acum îmi aduc aminte de un cuvânt al bătrânului Apostol Pavel, căruia, măcar că i-au spus bătrân, nu tocmai bătrân a fost când a plecat la cele veşnice tăindu-i-se capul (…) la Roma, fiindcă a cutezat să intre în curtea împărătească, să străbată chiar şi-n familia împărătească şi să vorbească despre Numele cel dulce şi scump de Care el era vrăjit. Şi de Care voia să-i facă pe toţi să fie vrăjiţi. Şi, fratele meu şi tu, soră scumpă, dacă nu vei fi vrăjită de acest Nume, tu nu vei vedea Împărăţia lui Dumnezeu. Spune Sfântul Apostol Pavel înainte cu puţin, cu foarte puţin timp înainte de plecarea lui de pe acest pământ: „Lupta cea bună m‑am luptat; călătoria am săvârşit; credinţa am păzit. De acum mă aşteaptă cununa cea neveştejită pe care îmi va da-o Domnul, Judecătorul cel drept, nu numai mie, ci tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui”. Deci, fratele meu şi sora mea, şi ţie personal, Judecătorul cel Drept vrea să-ţi dea coroana, cununa cea neveştejită, şi te aşteaptă cu ea. (mai mult…)

„Daţi voie Duhului Sfânt să vă frământe viaţa!”.

Citim în Evanghelia Sfântului Luca, cel care era şi el doctor şi evanghelist, şi apostol. Cel care l-a însoţit pe Cleopa spre Emaus. Şi zice aşa la capitolul 21 cu versetul 34: „«Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mâncare şi băutură şi cu îngrijorările vieţii acesteia şi astfel ziua aceea să vină peste voi fără veste, ca un laţ. Căci aşa va veni peste toţi cei ce locuiesc pe toată faţa pământului. Vegheaţi, dar, în tot timpul şi rugaţi-vă, ca să aveţi putere să scăpaţi de toate acestea care se vor întâmpla şi să staţi în picioare înaintea Fiului Omului.»

Ziua, Iisus învăţa pe norod în templu, iar noaptea ieşea şi mânea în muntele care se cheamă muntele Măslinilor. Şi tot norodul venea dis-de-dimineaţă la El în templu, ca să-L asculte”.

Iubiţilor, primele cuvinte spun aşa: „Luaţi seama la voi înşivă”. Şi, din nefericire, nu vorbim de cei din afară, din lume. Vorbim de fraţii noştri şi de surorile noastre. Că unii, în loc să ia seama la ei înşişi, iau seama la altul: ce face altul, cum se comportă altul, cum vorbeşte altul. Aproape că ar vrea să ştie şi ce gândeşte semenul său; ca să-l vorbească, eventual, de rău. Aici spune: „Luaţi seama la voi înşivă”; nu la vecinul tău, nu la semenul tău, nu la aproapele tău, nu la colegul tău, nu la însoţitorul tău. Ci la tine însuţi ia seama. La tine! „Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se-ngreuieze inimile cu-mbuibare de mâncare…” Să se-ngreuieze inimile… (mai mult…)

ORBUL

O întâmplare adevărată descrisă de fratele Traian Dorz

Am să vă povestesc o întâmplare adevărată, spusă de un frate care a văzut cu ochii lui aceasta.

„Eram întâmplător – spune fratele – în ziua aceea de Crăciunul trecut într‑un oraş mare şi treceam pe lângă uşa unei mari şi lăudate adunări, pline de predicatori vestiţi, care avea un cor mare, o orchestră mare cum nu prea sunt altele. În faţa adunării aceleia erau parcate zeci de maşini personale cu care veniseră cei ce cântau şi predicau acum în adunarea aceea foarte lăudată şi mare. Eu aşteptam pe cineva care trebuia să iasă şi, pentru a nu încurca ieşirea, trecusem de cealaltă parte a străzii şi mă uitam, că trebuia să iasă şi trebuia să-l văd pe cel care va ieşi. (mai mult…)

Nu o „pocăinţă” din Paşti în Crăciun

Între cele şapte Taine ale Bisericii noastre este şi Taina Pocăinţei. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că această Taină trebuie să se petreacă o singură dată şi pentru totdeauna în viaţa noastră. Nu o „pocăinţă” din Paşti în Crăciun – şi apoi iar să ne întoarcem la felul de vieţuire; sau nici măcar să nu fi întrerupt felul de vieţuire păcătos şi lumesc, şi vinovat pe care l-am avut înainte.

Pocăinţa-i ceea ce se petrece o singură dată. Cum se petrece Botezul, cum se petrece Nunta în viaţa noastră, tot aşa trebuie să fie şi cu pocăinţa. Această Taină a Pocăinţei este convertirea noastră prin naşterea din nou, este clipa altoirii noastre în Dumnezeu.

Cine încă nu s-a altoit, nu s-a pocăit încă cu adevărat, acela nu a făcut încă o pocăinţă sinceră. Poate că s-a mărturisit de sute de ori, la sute şi sute de sărbători; dar, dacă nu s-a făcut Taina Pocăinţei adevărate, taina convertirii, a transformării, a naşterii din nou, a schimbării în viaţa lui, – asta n-a fost pocăinţă. Adevărata pocăinţă este atunci cânt ne naştem din nou şi începem o viaţă nouă cu Dumnezeu. (mai mult…)

”La Crăciun nu m-am putut cumineca, căci sora cutare nu vorbeşte cu mine.”

O, fraţii mei şi surori iubite! Cât de mult ar trebui să ne cutremurăm în faţa lui Dumnezeu şi să ne gândim fiecare la starea noastră şi la viaţa noastră!

Nu sunt trei zile de când am fost într-un loc şi zicea o soră:

– Eu mă duc şi mă cuminec, că la Crăciun nu m-am putut cumineca, căci sora cutare nu vorbeşte cu mine.

– Vai, soră, i-am zis eu, dar cum poţi să te cumineci tu când nu vorbeşti cu sora ta? Du-te şi te împacă cu sora ta şi spune-i să te ierte. Şi s-a dus, dar i-a spus:

– Nu te iert în veci!

Aşa ai făcut tu, fariseule? Aşa aţi făcut voi, cele cinci fecioare nechibzuite? O, voi, toţi care faceţi aşa, niciodată voi nu o să vedeţi Împărăţia lui Dumnezeu! Voi, acelea care nu vă vedeţi cu surorile voastre… (mai mult…)

Pregătindu-se spre întâmpinarea sărbătorii minunate a Naşterii Domnul Iisus.

Acuma suntem în postul Crăciunului, aşteptăm Naşterea Mântuitorului, aşteptăm Naşterea Fiului lui Dumnezeu, Care a venit în lume să-i mântuiască pe cei păcătoşi, Care a venit în lume să ridice păcatele lumii, Care a venit în lume să-Şi dea viaţa pentru toţi oamenii.

Toţi copiii se nasc ca să trăiască…

El S-a născut ca să moară!… Să moară pentru noi toţi. Dacă El n-ar fi murit, noi nu ne-am fi putut ridica niciodată ochii cu nădejde spre mântuirea lui Dumnezeu. El a venit să moară pentru noi toţi, în locul nostru, şi El Şi-a dat Via­ţa ca să avem iertarea şi răscumpărarea păcatelor.

Cel mai mare lucru este iertarea păcatelor.

Suntem în vremea postului… Foarte mulţi s-au mărturisit şi s-au împărtăşit, poate că… Alţii poate că vor face acest lucru, pregătindu-se spre întâmpinarea sărbătorii minunate a Naşterii Domnul Iisus. Dar oare ne-am pus noi întrebarea cu adevărat: în mărturisirea aceasta, în această Taină a Pocăinţei, am pus noi cu adevărat tot sufletul nostru, lacrimile noastre, gândul nostru hotărât de a ne întoarce la Dumnezeu şi a ne mărturisi cu adevărat în faţa lui Dumnezeu, ca să căpătăm iertarea păcatelor? (mai mult…)

Priviţi la pomul de Crăciun!

Este un obicei urât în lumea aceasta rea că naşii se duc de fală. Pentru că numele de naş este nume de fală… Şi tot ce este de fală este pentru diavolul, nu pentru Hristos. Orice lucru ai cu care te făleşti, fie o haină, fie o mobilă, fie orice-ar fi, sau chiar daruri dacă ai avea, dacă te făleşti cu ele, atunci, dragul meu, chiar dacă sunt duhovniceşti darurile tale, tu faci un mare păcat.

Îmi aduc aminte, eram copil şi murise tatăl unui alt copil, iar ceilalţi copii îi ziceau:

– Ei, voi n-aveţi tată! Numai voi n-aveţi tată! Voi n-aveţi tată, noi avem! Şi copilul, bietul, înota în lacrimi, că el n-avea tată… Doamne, ce păcat făceau copiii aceştia că se lăudau cu ce aveau ei, că se făleau faţă de cei ce nu aveau ca ei. Ce păcat este lucrul acesta, fala! Când faci un lucru de fală. Când te făleşti cu ceea ce ai şi îl osândeşti pe fratele de lângă tine că el nu are aşa ceva. (mai mult…)

El este cu noi numai când suntem în unitatea şi în dragostea smerită şi ascultătoare de El şi de fraţi

din cuvântul fratelui Traian Dorz
trimis pentru nunta de la Iveşti – 2 mai 1982

Domnul a avut milă de Petru şi de Toma, fiindcă ei s-au întors iarăşi între fraţi, cu pocăinţă şi cu lacrimi. Dar Iuda s-a pierdut pe veci, fiindcă el n-a mai avut nici pocăinţă, nici lacrimi, nici întoarcerea între fraţi după ce căzuse în ispită şi în păcat.

Printre toate învăţăturile de astăzi pe care le-aţi auzit şi le veţi mai auzi, să nu uităm nici unii înştiinţările Domnului din acest loc al Sfintei Scripturi. Că El este cu noi numai când suntem în unitatea şi în dragostea smerită şi ascultătoare de El şi de fraţi; între acei între care am venit la chemarea Domnului şi la punerea legământului nostru cu Domnul. Oricine a început să se despartă de fraţi şi să umble printre alţii, prin alte locuri şi printre alţi oameni, să stea de vorbă cu alţii şi să caute alte case decât cele ale fraţilor, ajunge un trădător şi un lepădat, un căzut din credinţă şi un îndoielnic. Această stare este ducătoare totdeauna la osândă, dacă Domnul şi pocăinţa nu intervin ca să-l întoarcă pe cel care a apucat aşa din nou între fraţi. (mai mult…)

SĂ CEREM LUMINA!

O vorbire a fratelui Traian Dorz, de la o adunare

În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Pentru că duminica aceasta este o duminică aşa de însemnată, pentru că în această duminică a fost o Evanghelie aşa de minunată, pentru că această Evanghelie aşa de minunată cuprinde în ea însăşi istoria lumii, istoria omenirii, istoria fiecăruia dintre noi, e bine să ţinem minte acest mare şi sfânt adevăr. Şi, după ce şi această zi fericită se va sfârşi – că toate zilele se sfârşesc –, să cugetăm adânc asupra acestor lucruri auzite astăzi. Ele să ne fie nouă o aducere aminte plăcută şi nişte învăţături din care să tragem totdeauna sfătuirea cea bună, îndrumarea cea sănătoasă de care fiecare dintre noi avem nevoie în drumul celorlalte zile, în care nu vom avea astfel de prilejuri. În care numai aducerea aminte a celor petrecute astăzi ne va mai putea aduce în inimă mângâiere, bucurie şi înviorare sufletului nostru. (mai mult…)

SĂ CEREM LUMINA! ( II )

O vorbire a fratelui Traian Dorz, de la o adunare

Momentul întâlnirii cu Hristos a fost momentul de răscruce, care a schimbat total viaţa orbului din Evanghelie. Momentul venirii lui Hristos pe pământ, momentul întrupării Domnului nostru Iisus Hristos în lumea aceasta a schimbat din temelie felul de viaţă al lumii. O altă viaţă trăieşte omenirea după Hristos, acum. În ce întuneric trăia înainte de Hristos, putem citi – ceva ce mai putem citi – din cărţile istoriei de demult. Dar cunoaştem şi putem cunoaşte acum aşa de puţin despre întunericul şi nefericirea de atunci. Dar toate lucrurile acestea s-au schimbat când a venit Hristos şi a adus Lumina Lui în lume. Ne putem închipui ce schimbare minunată s-a făcut şi în viaţa orbului care zăcea în întunericul şi nefericirea în care îl aruncase şi în care-l ţinea orbirea lui. Dar ce minunată schimbare s-a făcut după ce el L-a cunoscut pe Hristos! A sărit plin de bucurie şi a dat laudă lui Dumnezeu, mergând după Iisus. Asta este schimbarea cea mare care s-a făcut şi se face oriunde este Hristos şi vine Hristos, şi schimbă sufletul cuiva şi starea sufletului cuiva. Când Hristos intră într-o casă, în casa aceasta a intrat o lumină. Altfel se vorbeşte, altfel se trăieşte, altfel de relaţii sunt între soţul şi soţia care Îl cunosc pe Dumnezeu, altfel de relaţii sunt între părinţii şi copiii care-L cunosc pe Dumnezeu, altfel de relaţii sunt între fraţii care-L cunosc pe Dumnezeu, decât până când nu-L cunoşteau pe Dumnezeu. (mai mult…)

WhatsApp chat