Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Strangeti faramiturile

Strangeti faramiturile

”Doamne Dumnezeul nostru… fă-ne să ne pregătim pentru Săptămâna Ta Mare!”

Doamne Dumnezeul nostru, este sfântul post. Sunt zilele cutremurătoare de pocăinţă şi rugăciune. Trezeşte conştiinţele noastre şi fă-ne să ne pregătim pentru Săptămâna Ta Mare, pentru Învierea Ta, pentru Înălţarea Ta, pentru venirea Ta, pentru Judecata Ta. Că noi credem în acestea, Doamne, pentru că de fiecare dată, prin mărturisirea Crezului nostru, afirmăm aceste lucruri şi ne angajăm să ne pregătim pentru ele. Dă-ne, în vremea postului, rugăciune, pocăinţă, îndreptare. Taina Pocăinţei, care este una dintre tainele sfintei noastre Biserici, este convertirea noastră, este naşterea noastră din nou, este predarea noastră în slujba Ta, este legământul prin care noi căpătăm garanţia că numele nostru este scris în ceruri şi că, trăind după voia Ta în această stare, în clipa când Tu va trebui să vii după noi, ne vei lua în braţele Tale şi ne vei adăuga acolo, la poporul binecuvântat care se roagă să ajungem şi noi mântuiţi. (…)

Binecuvântează neamul nostru, poporul nostru, ţara noastră scumpă şi pe toţi cei pe care i-ai rânduit Tu conducători şi îndrumători în ea. Biserica noastră, la fel. Ajută-ne să fim o turmă plăcută şi ascultătoare Ţie, pentru ca vremile de binecuvântare să se întoarcă fericite asupra noastră şi fiecare casă să fie plină de copii fericiţi, sănătoşi şi credincioşi. Şi fiecare biserică să fie plină de ascultători şi împlinitori cu fapta ai Cuvântului Tău. Pentru că atunci Te vei putea bucura şi Tu de noi, cum putem noi totdeauna să ne bucurăm de Tine.

Prin toate şi pentru toate Te binecuvântăm şi ne închinăm Ţie, căci a Ta este Împărăţia, puterea şi mărirea, Dumnezeul nostru, a Tatălui, a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.

din a doua rugăciune a fratelui Traian Dorz de la adunarea de priveghere a părintelui Teodor Heredea (Gavriş) – Beiuş, 29 martie 1986

 183. RUGĂCIUNE
Strângeţi fărâmiturile / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2010, 4 vol.

 

Se apropie săptămâna cea cutremurătoare

…O, fraţilor, este Postul Paştilor! Se apropie săptămâna cea cutremurătoare a sfintelor pătimiri, a răstignirii şi morţii pe cruce a Domnului şi Mântuitorului nostru Hristos, Fiul adevărat şi Dumnezeul adevărat, una şi unul cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut şi prin Sângele Căruia am fost răscumpăraţi noi din osânda cea veşnică şi prin voia Căruia s-a făcut această Lucrare sfântă, această familie duhovnicească în care suntem. El a dat, prin Duhul Său, şi învăţătura, şi credinţa pe care ne-au mărturisit-o înaintaşii noştri, la care am venit şi noi şi-n care-am pus legământ că vom asculta şi vom umbla în smerenie şi evlavie, împreună cu fraţii noştri, până la sfârşit.

E vremea când, mai cu osebire ca oricând, s-ar cere ca, prin post şi prin mărturisire, să ne apropiem cu toţii, cu adevărată şi cu sinceră pocăinţă, de împărtăşirea iertătoare cu Trupul şi cu Sângele Mântuitorului nostru, spre iertarea păcatelor noastre şi spre viaţa de veci, aşa cum au făcut înaintaşii şi părinţii noştri credincioşi totdeauna. (mai mult…)

„Cereţi şi vi se va da”. Dar cereţi până vi se va da….

Sunt unii dintre fraţii noştri care vin numai singuri din familie la Dumnezeu. Să nu deznădăjduiţi. Rugaţi-vă neîncetat şi chemaţi-i neîncetat [şi pe ceilalţi], până vor veni şi ei. Poate că trebuie multe rugăciuni. Faceţi-le până la sfârşit. Domnul Iisus a spus: „Cereţi şi vi se va da”. Dar cereţi până vi se va da. „Bateţi şi vi se va deschide.” Dar bateţi până vi se va deschide.

Sunt unii dintre fraţii noştri care vor avea şi în viitor, după cum au avut în trecut, multe lupte şi încercări atât în familia lor, cât şi în trupul lor sau în anturajul lor. Îi îndemnăm în Numlele Domnului să nu se descurajeze şi să nu părăsească, din cauza aceasta, lupta şi încercarea. De cele mai multe ori, chiar prin furtunile acestea din familie sau din viaţa noastră, Dumnezeu caută să ne adâncească mai mult rădăcinile noastre în pământul sfânt al Evangheliei. Cu fiecare zi, viaţa noastră trece. Şi nici unii dintre noi nu ştim care este cea din urmă zi. Aşa că, trebuie să avem toată grija ca în fiecare zi să trăim din plin voia lui Dumnezeu, cu toată ascultarea şi credincioşia, indiferent de necazurile şi încercările care vin peste noi din pricina credincioşiei noastre faţă de Dumnezeu. Nu ne înţelege familia noastră? Nu ne înţeleg soţiile noastre sau soţii noştri? Nu ne înţeleg părinţii noştri sau copiii noştri, fraţii sau surorile noastre? Ne prigonesc din pricina Cuvântului lui Dumnezeu? Să primim şi această încercare ca pe o ispăşire pentru păcatele pe care le-am făcut înainte şi de care nu ne-a mustrat nimeni şi pentru care n-am ispăşit nimic. Domnul nostru, Care este drept în toate lucrurile, nu va lăsa să fie nimic zadarnic. Şi suferinţa noastră pe nedrept s-o primim pentru greşelile pe care le-am făcut când nu ne-a mustrat nimeni sau când nu ne-a văzut nimeni. În felul acesta vom plăti totdeauna şi vom plăti din plin, aici pe pământ, ceea ce ar trebui, poate, să plătim sub pământ, după moarte. (mai mult…)

Îndrăzniţi şi cereţi de la Dumnezeu

Acolo unde vin copiii şi nu-s ceruţi de la Dumnezeu, ci sunt primiţi oarecum ca şi o pacoste, acolo nu vă aşteptaţi niciodată să fie îngeri. Acolo totdeauna se va naşte numai un demon. Şi pentru toţi acei din lume, din societate şi din popor vor răspunde mamele care i-au crescut, în primul rând.

O, surorile noastre, mame, mai cereţi de la Dumnezeu şi copii – şi atunci îi daţi lui Dumnezeu. Nu cereţi mereu numai noroc, nu cereţi mereu numai sănătate, nu cereţi numai pâine… Cereţi de la Dumnezeu copii. Pentru că atunci Dumnezeul Acela care vi-i dă are grijă ca să le dea şi noroc, are grijă ca să le dea şi pâine, are grijă ca să le dea şi hăinuţe… are grijă Dumnezeu. (mai mult…)

ŞTIE DUMNEZEU

Vorbirea fratelui Tiriteu Ioan (Cârpeşti) la adunarea de la Vălani – 6 februarie 1982

În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Ne simţim aşa de fericiţi într-un loc şi într-o stare ca aceasta, unde avem fericirea şi bucuria în inimile şi în sufletele noastre a unui alt prilej de felul acesta, a [sărbătoririi] unui suflet scump şi ales de Dumnezeu.

Vedem că, prin mila şi dragostea lui Dumnezeu, şi în seara aceasta avem rânduite alte bucurii şi fericiri sfinte datorită unui suflet iubit de Domnul şi ales de El, prin care a vrut să ne facă şi nouă o bucurie.

Dragii şi scumpii noştri! Suntem aşa de fericiţi lângă Cuvântul lui Dumnezeu şi ne sunt inimile pline de bucurie. Dar ne aducem aminte că toată bucuria şi fericirea noastră, şi din seara aceasta, a fost adusă cu atâtea lacrimi şi rugăciuni de către unii care, cu zeci de ani înainte, au înălţat mâinile către Dumnezeu şi glasul lor – şi au strigat mereu şi din satul acesta. (mai mult…)

„TU DIN PRUNCIE CUNOŞTI” ( II )

din vorbirea fratelui Popa Petru (Săucani) la adunarea de la Vălani – 6 februarie 1982

Fraţii mei şi iubite surori, ce puţini sunt cei ce suie! Va fi mai greu oare să sui? De ce oare aşa de puţini sunt cei care suie? Cât de mult ar trebui să-i mulţumim noi lui Dumnezeu că ne-a îndreptat şi nouă paşii ca să suie! Că a fost multă vreme când ne-am tot coborât şi noi. Şi, dacă Domnul nu ne-ar fi ieşit în calea noastră, ne-am fi coborât până acolo, în ultima treaptă, după care urmează apoi veşnicele văpăi ale focului şi viermii cei care nu mai dorm.

Dumnezeu S-a îndurat şi a trimis o lumină în calea noastră. A trimis pe cineva care a strigat: „Treziţi-vă şi vă întoarceţi înapoi, căci vă aşteaptă Dumnezeu!”. Aşteaptă de mulţi ani Dumnezeu după noi să ne întoarcem înapoi. De atunci am început să suim. Slăviţi-L şi-L binecuvântaţi pe Dumnezeu voi, cei puţini, care v-aţi mai gândit să urcaţi, că a ajuns destulă vreme de când v-aţi tot coborât. Iar când priviţi în jurul vostru, ce puţini sunteţi voi, ce puţini suntem noi aici, în seara aceasta! (mai mult…)

„TU DIN PRUNCIE CUNOŞTI”

din vorbirea fratelui Popa Petru (Săucani) la adunarea de la Vălani – 6 februarie 1982

Slăvit să fie Domnul!

În noaptea aceasta este o sărbătoare şi încă o sărbătoare deosebită. Ştiţi fiecare bine că ne-am adunat aici cu prilejul zilei onomastice a unei surioare…

Şi oamenii din lume, când îşi sărbătoresc zilele lor, îşi cheamă şi ei lumea acolo şi prietenii, şi rudeniile.

Oamenii vinului, când îşi sărbătoresc ei zilele lor, cheamă vinul acolo. Oamenii petrecerilor petrec în felul lor lumesc de petrecere, cu băuturi şi jocuri.

Iar voi, copiii lui Dumnezeu, chemaţi şi voi pe copiii lui Dumnezeu la sărbătorile voastre. Voi, toţi care-L iubiţi pe Domnul Iisus, chemaţi-L pe El la sărbătorile voastre! Că nu-L mai cheamă nimeni astăzi. Nimeni nu-L mai doreşte, nimeni nu-L mai aşteaptă. La toţi le place mai mult fără El, ca să nu le mai tulbure „liniştea” lor, ca să nu le mai tulbure obiceiurile lor seci şi murdare, şi păcătoase.

Măcar voi chemaţi-L, copii ai lui Dumnezeu! Chemaţi-L voi la sărbătorile voastre! Chemaţi-L pe Iisus! (mai mult…)

„A ÎNVĂŢAT SĂ ASCULTE”

Vorbirea fratelui Opriş Ioan (Batiz) la nunta de la Comăneşti – ianuarie 1982

„El este Acela care, în zilele vieţii Sale pământeşti, aducând rugăciuni şi cereri cu strigăte mari şi cu lacrimi către Cel ce putea să-L izbăvească de la moarte şi fiind ascultat din pricina evlaviei Lui, măcar că era Fiu, a învăţat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit” (Evrei 5, 7-8).

„…Măcar că era Fiu, a învăţat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit”.

Auziţi, fraţii mei? Păi nu ne crapă nouă obrazul de ruşine când nu vrem să ascultăm de Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu? Când Însuşi Fiul lui Dumnezeu a învăţat să asculte. De la cine a învăţat? De la Părintele Ceresc. Nu făcea nimic fără voia Lui, absolut nimic. Şi în fiecare zi învăţa şi în fiecare zi Se retrăgea şi plângea… De acest plâns vorbeşte aici: „El este Acela care, în zilele vieţii Sale pământeşti, aducând rugăciuni şi cereri cu strigăte mari şi cu lacrimi…”.

Ce aducea Domnul Iisus? Rugăciuni şi cereri.

Pentru cine? Pentru mine şi pentru tine. Cum îi spune lui Petru, ucenicului drag: „Petre, satana v-a cerut ca să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine”. Domnul Iisus S-a rugat pentru noi. De-acum 2000 de ani şi până astăzi S-a făcut Mijlocitorul Sfânt şi acolo, în Cer, Se roagă Părintelui: „Părinte, mai iartă şi de data asta. Părinte, mai trece-i cu vederea”. (mai mult…)

„Oastea Domnului este un voluntariat la picioarele Crucii, jos”.

Părintele Iosif a spus: „Oastea Domnului este un voluntariat la picioarele Crucii, jos”.

De aceea, de la picioarele Crucii, tu, care spui Cuvântul, de-acolo să-l spui. Nu te scula sus, nu te scula în picioare. De-acolo, sora mea iubită care cânţi şi înveţi pe surorile tale să cânte… Stai în genunchi la picioarele Crucii şi de acolo le vei învăţa să cânte o cântare despre „Doina Golgotei”, din smerenie şi ascultare.

De-acolo, fraţii mei dragi, de-acolo de jos, de la picioarele Crucii. Să învăţăm şi de această dată.

Noi am fi dorit la nunta acesta să vorbim numai despre nuntă şi numai despre mire şi despre mireasă. Am venit cu atâta bucurie şi drag să sărbătorim această sărbătoare a scumpilor noştri Ionatan şi Violeta.

Dar nu-i mare lucru că noi am fost chemaţi. Ci lucrul cel mai mare este că a venit Domnul Iisus jos între noi şi de aceea noi ne purtăm mereu cu sfială şi cu respect la nunta aceasta; pentru că El ne vede pe fiecare. (mai mult…)

Suntem pe stâncă sau suntem pe nisip?…

Am vrea cu durere, deşi suntem la o nuntă, să plângem pe acel frate care şi-a zidit casa pe nisip… Şi-a zidit şi el o casă, a depus şi el o muncă. Precum cel care şi-a zidit casa pe stâncă, aşa şi cel care a zidit-o pe nisip, a depus şi el o muncă destul de grea. Nopţi şi zile de sudoare, de alergare, de griji… Muncă s-a depus şi pentru această casă… Şi, la urma urmei, această casă să fie prăbuşită…

Ce dureros, ce dureros! Era şi el un frate, era şi el un om care dorea să aibă o casă a lui, dar se dovedeşte un chip de nechibzuinţă la el. Căci la începutul lucrării n-a controlat dacă temelia casei este pe nisip…

Ce este stânca? Stânca este o piatră puternică, cea care nu se mişcă. Oricâte vânturi ar veni peste ea, nu o mişcă pe o piatră puternică. Chiar dacă este în mijlocul mării, oricât ar lovi-o valurile, nu o pot clinti din loc. Are greutate şi toate se sparg, lovindu-se de stâncă. (mai mult…)

WhatsApp chat