Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Traian Dorz

Traian Dorz

ZI DE TOAMNĂ DUREROASĂ… (I)

Zi de toamnă dureroasă, zi de stare mohorâtă,
înapoi mă duce gândul iar spre viaţa amărâtă…
Şi te văd torcând, măicuţă, în căsuţa noastră goală,
când udată ţi-e de lacrimi feleguţa cea din poală.

Prin frăgarii din fereastră, vântul cerne stropi de bură,
iar în soba rece nu e nici un vreasc să dea căldură,
tata-i cine ştie unde, dus la muncă prin noroaie,
chinuindu-se-n povoară, el şi boii uzi de ploaie…
Casa-i umedă şi tristă şi-i atâta jale-n aer,
când tu torci şezând tăcută, mai mult lacrimi decât caier,
căci atâta depărtare şi durere te apasă
după fiul tău departe şi de mult plecat de-acasă.

Zi de primăvară dulce, zi de primăvară sfântă,
la bisericuţa noastră toate clopotele cântă
şi aşa te văd, măicuţă, suind dealul cuvioasă,
ca durerea ta din suflet s-o alini în Sfânta Casă. (mai mult…)

CE FRUMOS EŞTI, PREAIUBITULE…

Cântarea Cântărilor 1, 16

Aceste cuvinte dulci le spui şi tu dragului tău Iisus. Dar ţi le spune şi El ţie, fiindcă în dragoste totul este frumos şi când spui, şi când asculţi.

Suflete drag… Tu ai fost zămislit de dragoste.

O rază a Soarelui din Cer – şi un mugur al pământului, în unirea unei clipe de dragoste, te-au zămislit şi te-au făcut o floare.

Acelaşi Soare, Hristos, acum te îmbrăţişează cu dragostea Crucii Lui…

Te sărută cu cuvintele gurii Lui, care sunt mai bune decât orice vin.

Adică decât tot ce este inspiraţie omenească, desfătare pământească, îmbătare lumească…

Şi vrea să te înveşmânteze în miresmele Lui cereşti, de la viaţă spre viaţă (II Cor. 2, 16). (mai mult…)

CU CINE ŞEZI?

Cu cine şezi alături – întreabă-te oricând,
că cel de lângă tine nu ştii ce are-n gând:
el poate fi un frate ori poate-un ucigaş;
– în mia de prieteni, să nu uiţi de-un vrăjmaş.

Cu cine mergi pe cale alăturea ades,
cu cel ce te respinge ori cel ce te-a ales?
Oricât ţi-ar fi cu toate hotarul vieţii plin
– în mia de petreceri, să nu uiţi de-un suspin. (mai mult…)

TRAGE-MĂ DUPĂ TINE

Cântarea Cântărilor 1, 4

Pentru ca Hristos să te poată trage după El, trebuie ca şi tu să te lepezi de tot ce este lumesc şi firesc în tine, să te înnoieşti în fiinţa ta prin naşterea din nou, să dobândeşti auzul cel nou.

Altfel nu vei desluşi nimic.

Leapădă-ţi înţelegerea veche… o altă înţelegere să ai pentru cele ce ţi se vor dezvălui. Altfel totul ţi se va părea nebunie (I Cor. 1, 23). Şi cine nu înţelege aşa mai bine să nu înţeleagă nimic.

Leapădă-ţi inima cea de carne… şi ia-ţi-o pe cea de duh. Căci lucrurile de care te apropii sunt numai ale Duhului.

De aici încolo nu mai suntem pe pământ.

Am păşit în primul cer.

Oricine poate înţelege şi primi, acela să se bucure.

Cine nu poate încă, să tacă. Şi să se roage să poată. Fiindcă în cer nu se intră decât pe poarta aceasta (Apoc. 21, 27; II Petru 1, 5-11).

Aceasta este Poarta Sărutului dumnezeiesc. (mai mult…)

18 noiembrie -TRAGE-MĂ DUPĂ TINE

Cântarea Cântărilor 1, 4

Pentru ca Hristos să te poată trage după El, trebuie ca şi tu să te lepezi de tot ce este lumesc şi firesc în tine, să te înnoieşti în fiinţa ta prin naşterea din nou, să dobândeşti auzul cel nou.

Altfel nu vei desluşi nimic.

Leapădă-ţi înţelegerea veche… o altă înţelegere să ai pentru cele ce ţi se vor dezvălui. Altfel totul ţi se va părea nebunie (I Cor. 1, 23). Şi cine nu înţelege aşa mai bine să nu înţeleagă nimic.

Leapădă-ţi inima cea de carne… şi ia-ţi-o pe cea de duh. Căci lucrurile de care te apropii sunt numai ale Duhului. (mai mult…)

SĂRUTĂRILE GURII LUI

Cântarea Cântărilor 1, 2

Stările cele mai înalte pentru un suflet credincios sunt cele din dulcea lui intimitate cu Iisus, Mirele şi Preaiubitul său ceresc.

Dumnezeu, fiind iubire – după cum este scris (I Ioan 4, 8) – doreşte atât de mult să stea mereu cu noi în acele stări de dulce părtăşie pe care numai dragostea fierbinte şi curată le poate da şi le poate primi!

Cuvintele dulci, cântările inspirate, rugăciunile fierbinţi şi stările de har pe care un suflet ales şi scump le trăieşte atunci cu Iisus sunt cele mai cereşti pe care un om le poate trăi cu Dumnezeul său pe lumea asta.

Să mă sărute cu sărutările gurii Lui,

căci toate dezmierdările Tale sunt mai bune decât vinul… (mai mult…)

CE-I FOLOSEŞTE UNUI OM?

Ce-i foloseşte unui om să aibă lumea-ntreagă,
când sufletul în iad pe veci şi-l duce şi şi-l leagă?
Tot mai spre lume lăcomind cu patimă nebună,
pe ne-aşteptate-l duce-n iad a focului furtună…

Ce-i foloseşte-atunci c-a fost tiran şi hoţ, şi rege,
când toţi de-a valma ard în iad? – satana nu-i alege.
La ce folos au înşelat şi-au chinuit o lume,
când astea conştiinţa lor în veci au s-o sugrume?

Ce-i foloseşte chiar şi azi desfrâul şi-mbuibarea,
când îl pândeşte pe cel rău, din orice loc, pierzarea,
când strigă banul său furat şi stors prin nedreptate
şi conştiinţa-i arde-n el, mustrându-l pentru toate? (mai mult…)

17 noiembrie – SĂRUTĂRILE GURII LUI

Cântarea Cântărilor 1, 2

Stările cele mai înalte pentru un suflet credincios sunt cele din dulcea lui intimitate cu Iisus, Mirele şi Preaiubitul său ceresc.

Dumnezeu, fiind iubire – după cum este scris (I Ioan 4, 8) – doreşte atât de mult să stea mereu cu noi în acele stări de dulce părtăşie pe care numai dragostea fierbinte şi curată le poate da şi le poate primi!

Cuvintele dulci, cântările inspirate, rugăciunile fierbinţi şi stările de har pe care un suflet ales şi scump le trăieşte atunci cu Iisus sunt cele mai cereşti pe care un om le poate trăi cu Dumnezeul său pe lumea asta.

Să mă sărute cu sărutările gurii Lui,

căci toate dezmierdările Tale sunt mai bune decât vinul… (mai mult…)

LUCRAREA DOMNULUI IISUS

1. Lucrarea sfântă în care suntem chemaţi noi să-L slujim şi să-L lăudăm pe Domnul nostru Iisus Hristos este Oastea Lui, este familia Lui, este mireasa peste care El Şi-a pus Numele Lui, aşa cum un mire îşi pune numele său peste mireasa iubită. Cum un părinte îşi acoperă cu numele său familia sa… Mireasa nu mai poartă alt nume decât al mirelui ei. Şi familia, al capului său.

2. Din pricina Numelui Său Sfânt chemat peste această sfântă Lucrare, Hristos îi poartă de grijă, o ocroteşte, o apără, o înfrumuseţează şi o hrăneşte cu tot ce are mai bun, după cum este scris: „…Dar El i-a ocrotit din pricina Numelui Său”… (Ps 106, 8; Ezec 20, 14).

3. Din cauza Numelui Sfânt al Domnului Iisus se re-varsă Harul spre Lucrarea Oastei Sale, peste copiii Lui din ea, care împlinesc cele două condiţii ale Sale: sinceritatea cu Dumnezeu şi smerenia cu oamenii.

4. Cel ce caută şi cultivă aceste două virtuţi, trebuie însă permanent să fie cu grijă să nu cadă din ele, să nu le piardă. Sinceritatea are un mare vrăjmaş: prefăcătoria. Şi smerenia, la fel, marele ei vrăjmaş: trufia. (mai mult…)

ÎNTR-O ZI

Într-o zi apropiată va veni un ceas
când vei face-n calea vieţii ultimul popas
şi-apoi pragul scurt al morţii ai să-l treci grăbit,
pentru veci în locul care ţi l-ai pregătit.

Este-o viaţă după asta, – fii încredinţat,
de atâta timp Cuvântul te-a înştiinţat;
nici un adevăr din lume nu-i atât de greu
ca acel al mântuirii, spus de Dumnezeu. (mai mult…)

WhatsApp chat