Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Traian Dorz

Traian Dorz

FII BINECUVÂNTAT, IISUSE

Fii binecuvântat, Iisuse, în veci fii binecuvântat,
căci ai lucrat în viaţa noastră în chip atât de minunat…

Eram căzuţi în fărdelege, mergeam din ce în ce mai jos;
Tu ne-ai scăpat – şi-abia acuma vedem din ce adânc ne-ai scos.

Din văi de chin şi de tristeţe, mereu în jurul Tău ne-adui,
noi Te urmăm – şi-abia acuma vedem pe ce nălţimi ne sui.

Abia acum gustăm dulceaţa şi harul noii Tale vieţi,
când Tu ne porţi din slavă-n slava atâtor mii de frumuseţi.

O, când ne-mpărtăşeşti în Tine de-un har atât de minunat,
cântăm plângând de bucurie; – Iisus, fii binecuvântat!

TRAIAN DORZ din ”Cântarea Cântărilor mele”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

ORICÂT ŢI-AR FI DE MULTE

Oricât ţi-ar fi de multe virtuţile de-acuma
şi oricât de puţine păcatele de ieri,
mai bine-i ca păcatul să-ţi pui ’nainte numa’,
virtuţile ţi-ascunde, cum n-ar fi nicăieri.

Orice-nălţimi frumoase ai fi atins acuma
şi oricât de puţine ai fi avut căderi,
căderile mai bine-i să-ţi pui ’nainte numa’,
’nălţările socoate, cum n-ar fi nicăieri.

Oricât de greu e lucrul ce alţii-ţi cer acuma
şi oricât de uşor e acel ce tu li-l ceri,
ce ei îţi cer mai bine-i să-ţi pui ’nainte numa’,
ce tu le ceri socoate, cum n-ar fi nicăieri. (mai mult…)

RECUNOŞTINŢĂ, DOAMNE

Recunoştinţă, Doamne, pentru Lumina Ta
şi pentru ochii care mi i-ai deschis s-o vadă,
pentru mereu aceeaşi dintâi iubirea mea
şi Adevărul Unic ce inima să-l creadă.

Recunoştinţă pentru Cuvântul Tău cel Sfânt
şi pentru mintea care curat să-l înţeleagă,
şi pentru ziua care am pus-o legământ,
şi pentru tot ce viaţa adânc, din ea, mi-o leagă. (mai mult…)

CE GREU ATÂRNĂ ÎN LUMINĂ

Ce greu atârnă în lumină
şi-un singur fir de praf căzând
când, pe-un şuvoi curat de raze,
îşi lasă urma lunecând!…

Ce greu atârnă-n conştiinţa
curată-a celui credincios
şi-un singur pas făcut odată
spre-ndurerarea lui Hristos!

Ce greu atârnă-n faţa morţii
şi-un singur ceas cândva pierdut,
şi-un singur gând avut netrebnic,
şi-un singur bine nefăcut! (mai mult…)

AM FOST ALEŞI

Am fost aleşi să fim o jertfă de-nviorare pentru voi,
fiind supuşi de Domnul nostru atâtor lungi şi grele munci,
sub Mâna Lui, atâta vreme ne-a curs al lacrimii şuvoi –
azi voi cântaţi cu bucurie, fiindcă noi am plâns atunci.

Prin viscoliri de ierni vrăjmaşe, am fost trimişi în loc oprit
s-aducem focul sfânt s-aprindă al vostru suflet îngheţat,
azi voi cântaţi cu bucurie, vi-e dorul inimii-mplinit,
dar nouă ne e arsă viaţa prin care dorul v-am purtat. (mai mult…)

RUGĂCIUNE

a fratelui Traian Dorz
de la ultima adunare la care a participat lângă mormântul Printelui Iosif Trifa
– 12 februarie 1989

Ne rugăm pentru fraţii şi surorile care s-au predat Domnului în acest moment.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Amin.

Tatăl nostru Care eşti în ceruri, sfinţească-se Numele Tău. Vină împărăţia Ta, facă-se voia Ta precum în cer, aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre precum iertăm şi noi greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este împărăţia şi puterea, şi slava, acum şi-n veci. Amin.

Doamne Dumnezeul şi Tatăl nostru, din toată inima Îţi mulţumim pentru acest moment de reculegere şi de rugăciune împreună în locul acesta sfânt care ne aminteşte de un mare profet al Tău, părintele nostru sufletesc, care n-a căutat să se mântuiască numai pe el, ci, cu toate încercările şi suferinţele prin care a trecut, a căutat să mântuiască pe cât mai mulţi. Doamne Dumnezeul nostru, Îţi mulţumim pentru el! Că până la marginile pământului este vestită astăzi Lucrarea pe care ai făcut-o prin el şi atât de multe mii şi sute de mii de oameni au aflat mântuirea Ta primind această chemare sfântă şi hotărându-se pentru Tine.

Mulţumim, Doamne, că această mulţime care e adunată acum aici are această sfântă binecuvântare de la Tine, legământul cu Tine, siguranţa iertării păcatelor lor, pacea conştiinţei lor şi binecuvântarea slujirii Tale. (mai mult…)

ZIUA ŞI ADEVĂRUL ISTORIC DIN 12-16 FEBRUARIE 1938

Când după aproape treizeci şi opt de ani – în noiembrie 1975 – îl înmormântarăm tot acolo pe fiul Părintelui Iosif, pe fratele Titus, cei doi săpători au scos afară rămăşiţele încă întregi din coroana aruncată în mormânt atunci. Mai săpând puţin, cei doi au descoperit sicriul întreg al părintelui şi atât de rezistent, încât îi ţinea pe capacul lui pe amândoi, fără să se rupă. Eram de faţă cinci fraţi şi trei săpători. Şi am fost convinşi atunci că, dacă sicriul n-a putrezit de treizeci şi opt de ani în pământ, n-a putrezit nici sfântul din sicriu, după cum este scris: „…şi nu vei îngădui ca sfântul Tău să vadă putrezirea”…

Dar n-am vrut să deschidem sicriul, pentru că minunea ar fi strâns îndată acolo tot oraşul. Iar aceasta ar fi însemnat, în vremea aceea, o mare primejdie atât pentru moaştele sfântului părinte, care erau acolo, cât şi pentru noi, care eram atunci ţinuţi sub cea mai aspră observaţie şi ameninţare.

În dimineaţa morţii, fraţii Opriş şi Popovici îi spălară cu grijă trupul lui chinuit pe care ani de zile îl pansaseră amândoi zi de zi, cu dragoste şi cu durere, înfăşurându-i în vată rănile sângerânde. Acum i le înfăşurau pentru ultima dată. Mare răsplată vor primi de la Dumnezeu aceşti doi fraţi pentru această muncă a lor atât de grea şi atât de necesară omului lui Dumnezeu. Cred că odată Însuşi Domnul Iisus le va spune: Ceea ce i-aţi făcut acestui martir al Meu, Mie Mi-aţi făcut!… (mai mult…)

Ultima noapte a Părintelui Iosif…

„Dumnezeu a trimis Lucrarea aceasta la Biserica noastră, dar conducătorii Bisericii noastre n-au primit-o şi au prigonit-o şi, iată, pe mine m-au dat afară… pentru învăţătura pe care am adus-o despre renaşterea spirituală şi pentru trăirea vie a credinţei strămoşilor noştri în Biserica noastră.

Iar Dumnezeu poate să pedepsească şi Biserica noastră cu venirea altor credinţe, străine, din pricină că n-au primit darul lui Dumnezeu care era această Lucrare trimisă special pentru reînviorarea şi renaşterea spirituală a membrilor Bisericii”.

Mi-aduc aminte de ultima noapte a Părintelui Iosif…

Am fost lângă el în cele din urmă ceasuri.

Mi-aduc şi astăzi aminte despre nişte adevăruri pe care mi le-a spus şi pe care le-am mai însemnat undeva.

A zis: „Dumnezeu a trimis Lucrarea Oastei Domnului la poporul nostru, pentru salvarea şi mântuirea lui. Ce salt minunat ar fi făcut poporul nostru de la starea de barbarie în care îl aduseseră stăpânirile străine, până la statura înaltă a unui popor demn, civilizat, cult, nobil, credincios, dacă ar fi primit Lucrarea Oastei Domnului!”.

Dar atunci, conducătorii de atunci ai poporului au lepădat aceasta Lucrare şi au prigonit-o. Şi a spus profetul sfânt: „Dumnezeu poate să pedepsească poporul neascultării din pricina celor care n-au primit Cuvântul Său”. Încercările prin care am trecut poate au fost ceva din ceea ce a spus Părintele Iosif în noaptea de 12 februarie 1938. (mai mult…)

TREI MARI ADEVĂRURI ( II )

din ultima vorbire a fratelui Traian Dorz

de la mormântul Părintelui Iosif Trifa – 12 februarie 1989

Părintele Iosif a fost un mărturisitor al lui Dumnezeu. El a mărturisit Evanghelia şi a propovăduit pretutindeni. Nu s-a lăsat liniştit şi comod acolo unde a fost. Noi, fiecare dintre noi, suntem o lucrare a apostolatului său. Pe oriunde am fost noi, n-am aflat cătun din ţara aceasta şi loc în care să nu fi mers el. Unde a mers o gazetă a lui, unde a mers o carte a lui, unde a mers o veste bună, un calendar, un lucru tipărit de el, a fost el. Şi el a umblat peste toată ţara aceasta, în toate casele. Din zona de nord până în cea de sud. Toate provinciile ţării au fost cutreierate de acest om sfânt. El a scos o mulţime de mii de oameni din cârciumi, din locurile de desfrâu. În familiile în care a intrat el a stabilit pacea. Peste tot pe unde a fost el a dus Cuvântul lui Dumnezeu. Noi înşine, fiecare dintre noi, suntem o părticică a luptei şi a alergărilor, şi a suferinţelor lui.

De aceea, pentru că Dumnezeu l-a făcut profetul nostru şi l-a arătat ca omul sfânt pe care l-am cunoscut în mijlocul nostru, noi avem datoria să preţuim această Lucrare. Va veni vremea când tot mai mulţi vor vedea că singura posibilitate de mântuire a oamenilor şi a credinţelor, şi a tuturor sufletelor noastre este în această Lucrare iniţiată de Dumnezeu prin el şi răspândită atât de frumos pretutindeni.

Din toată inima trebuie să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru că a ridicat în mijlocul poporului nostru un astfel de om sfânt, un astfel de profet binecuvântat. Se cuvine să preluăm mai departe solia sfântă şi s-o ducem până la sfârşit. (mai mult…)

E MULT DE CÂND E NOAPTE

E mult de când e noapte şi lumea-i bântuită
de mii de duhuri rele cu ucigaş tumult,
ni-e dor de Dimineaţa de-odihnă fericită,
– străjerule, străjere, mai e din noapte mult?

Plâng inimi sfâşiate de-o lungă depărtare,
le ard atâtea rane şi-au suferit atât,
şi-aşteaptă obosite un ceas de uşurare,
– străjerule, străjere, o, cât mai este, cât?

Atâţi din cei ce-aşteaptă sunt doborâţi de jale,
gemând sub greutatea ce inima le-a smult,
şi-aşteaptă izbăvirea înştiinţării tale,
– străjerule, străjere, mai este oare mult? (mai mult…)

WhatsApp chat