Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Traian Dorz

Traian Dorz

Puține-s zilele

Puține-s zilele pe care le-am risipit nepãsãtor
dar cât aș vrea ca nici acestea
sã nu-mi întunece-amintirea,
puține-s urmele vieții ce nu le pot privi ușor
dar cât de mult aș vrea nici una
sã nu-mi fi fost
și nicãierea.

Ce fericitã-i amintirea izvorului mereu curat
ce nu alungã niciodatã pe nimenea
oricât i-ar cere
și nu așteaptã rãsplãtire pentru nimic
din tot ce-a dat
ci dã mereu de orice datã
cu-aceeași proaspãtã plãcere. (mai mult…)

Mamă

Mi-ai cântat cu glas de lacrimi, leganându-ma alene,
alinându-mi cu-al tau cântec lacrima ivita-n gene.

Si mi-ai plâns înfiorata cântecele duiosiei,
de-ai trezit în al meu suflet, cald, fiorul armoniei.

Mi-ai citit în ceasuri sfinte din Cazanii si Scriptura,
a lui Dumnezeu iubire ele-n inima-mi crescura.

În singuratatea serii, luminat de raza lunii,
m-ai făcut să simt puterea şi odihna rugăciunii.

De durerea altor inimi te-am vazut plângând pe tine
şi de-atuncea port durerea altora şi eu în mine. (mai mult…)

O, când Hristos vã cheamã

O, când Hristos vã cheamã, când El vã lumineazã
voi tineri, duceți pacea în locul urii crunte
Și fiți mereu nainte, cununa vã urmeazã! –
chemarea voastrã-i munca și locul vostru-i frunte!

Din rândurile voastre fu primul tânãr care
deschise nesfârșita martirilor oștire
unind prin Taina jertfei în veci biruitoare
sublima tinerețe cu-a lui Hristos iubire.

Când liber e Cuvântul, rãscumpãrați clipita
neobosiți purtându-L prin arșiți și prin grindini,
spre-a strânge prin iubire ce ura risipit-a
– chemarea e vestirea iar locul pretutindeni. (mai mult…)

Şi totuşi, Doamne

Şi totuşi, Doamne, noi n-avem
alt Dumnezeu decât pe Tine.
Spre cine altul să cădem
acum când ardem în suspine
şi inimile noastre gem
de rane şi de lacrimi pline?

Pe nimeni altul noi nu ştim
şi nimeni altul nu ne ştie.
La cine altul să venim
şi cui să-i spunem decât Ţie
ce nedreptate suferim,
ce pierderi şi ce silnicie? (mai mult…)

Însoţirea sufletelor sfinte

Ce minunat este să fii însoţitorul unui suflet plin de Hristos!
Ce har ceresc este să fii umărul pe care se reazămă o fiinţă sfântă în clipa fericitei ei slăbiciuni, din pricina purtării lui Hristos, pentru mântuirea altora!

Ce slavă unică este să poţi ocroti, mângâia şi cuprinde, la căldura curată a sufletului tău, singurătatea aproape înfricoşat de sfântă a acelei fiinţe care înseamnă atât de mult pentru gândurile lui Dumnezeu!
De unde vine, creşte, se apropie tot mai mare o lumină nepă
mântească ce mă învăluie, spunându-mi: ,,Eu sunt Prietenul tinereţii tale!”? (mai mult…)

Traian Dorz la „Memorialul durerii” – TVR Cultural

Luni, 26 martie 2012, începând cu orele 22.10, TVR Cultural transmite, în cadrul emisiunii „Memorialul durerii”, filmul documentar:  „Un poet creştin: Traian Dorz”. Realizator Lucia Hossu Longin.

Filmul este realizat cu sprijinul Forumului Civic Creştin: Preşedinte Ioan Panican.

Filmul va fi transmis în reluare marţi, 27 martie 2012, orele 03.30 şi duminică, 01 aprilie 2012, orele 13.00.

Slăvit să fie Domnul!

Consideraţii despre cântarea de la Oastea Domnului

Odată cu explozia informatică, se răstoarnă o mulţime de orânduiri sociale, politice, educaţionale, morale, spirituale…

Având totul la dispozitie doar printr-un „click”, de cele mai multe ori ne aflăm în imposibilitatea gestionării informaţiilor ce dau năvală peste noi, prin acest „click”. Nu mai avem timpul necesar analizării, reflectării, simţirii acestora, că ar fi compatibile cu structura noastră sufletească sau nu, că au menirea să ne întărească omul din noi sau, dimpotrivă, că ne pot prezenta vreo adevarată cale, în cunoaşterea rostului nostru pe acest pământ sau ne conving că veşnicia e doar acum şi aici.

Sigur, nimeni nu poate nega utilitatea informaticii în mersul umanităţii, cum nimeni nu poate nega nici efectele negative imediate şi, cu atât mai puţin se pot evalua, efectele negative, permanente, pe termen lung.

Aş vrea să mă opresc asupra unui argument, de multe ori lăsat în plan secund dar care are o mare, dacă nu fundamentală importanţă, în desfăşurarea întâlnirilor frăţeşti, fie la nivel local, fie pe ţară. Şi care, desigur, este biletul de vizită, afişat de foarte multe ori, inconştient pe internet, lucru ce aruncă o pată murdară pe obrazul Oastei Domnului…

Este vorba despre cântarea de la Oastea Domnului. Sunt foarte mulţi ani de când am tot încercat să înţeleg şi cu mintea, nu doar cu inima, acest gen muzical de exprimare, de ce este ea deosebită de altele şi de ce, mai ales, nu este permis şi – îngăduiţi-mi termenul – poate fi considerat un sacrilegiu, modificarea ei. În primul rând, faptul ca aceste poezii sunt turnate la cea mai înaltă temperatură şi sunt făcute din câteva „aliaje”, nu doar perfect compatibile între ele ci şi imposibil de separat:

  • DRAGOSTEA FAŢA DE DUMNEZEU,
  • SUFERINŢA ÎNDURATĂ (provocată fie de străini, fie de fraţi)
  • DORUL DE VEŞNICIE

toate simţite până în cea mai tainică celulă a existenţei.

Dacă privim cu atenţie în decursul istoriei, observăm că au rămas întipărite în memoria fraţietăţii, doar acele melodii care au centrat din plin, inima poeziei. Restul s-au uitat mai repede decât au fost compuse.

Deci, dacă cel ce vrea să îmbrace muzical un înger al poeziei, nu se ridica la înălţimea înţelegerii acesteia şi nu se coboară, până acolo încât să simtă toate gemetele, zbuciumul, strigătele de durere, speranţa, credinţa, îmbărbătarea ce transpare din ea – acela nu va reuşi niciodată să-i dea haina potrivită. Cu siguranţă, e mult mai bine (mai mult…)

Nu-ţi pese de părerea lumii

Nu-ţi pese de părerea lumii
Când vrei să părăseşti ce-i rău,
Căci nimenea din ei nu moare
Nici nu plăteşte-n locul tău.

Nu-ţi pese de mărirea lumii
Pe care-o pierzi pentru Hristos
Mai mare-i, decât orice rege
Chiar cel din urmă credincios.

Nu-ţi pese de ocara celor
Ce râd acum de Dumnezeu
O clipă-i râsul, dar eternă
E ispăşirea lui din greu. (mai mult…)

Ce dulce-i pacea Ta

Ce dulce-i pacea Ta, Iisuse,
ce-o dai la cei ce Te-au primit,
cu câtă mângâiere umpli
truditul suflet chinuit!

Ce-aleasă-i sfânta bucurie
ce-o dai Tu celui întristat,
cu câtă liniştire umpli
truditul suflet zbuciumat!

Ce fericire faci să vină
în duhul cel nefericit
şi ce nădejde-i dai când strigă
pierdutul deznădăjduit! (mai mult…)

În mersul către Mâine

În mersul către Mâine, ajută-ne, Iisus,
să ne sfinţim viaţa, să ne mărim puterea,
mai răbdători să trecem spre ultimul apus,
mai plini de vorbe sfinte să ne-ntâlnim tăcerea.

Prin cerurile nopţii, să nu cădem gunoi,
prin vânturarea zilei, să nu ne-alegem pleavă,
prin anii încercării, mergi pas la pas cu noi,
să ne găseşti la capăt învredniciţi de slavă.

Credinţa neschimbată ne-ajută s-o păstrăm,
nădejdea neclintită să ne-o-ntărim întruna
şi dragostea fierbinte cu lacrimi s-o-ncărcăm,
căznindu-ne genunchii să cucerim cununa. (mai mult…)