Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home CE CÂŞTIGĂM DIN UNIREA CU DUMNEZEU ŞI CU FRAŢII

CE CÂŞTIGĂM DIN UNIREA CU DUMNEZEU ŞI CU FRAŢII

CE CÂŞTIGĂM DIN UNIREA CU DUMNEZEU ŞI CU FRAŢII

Părtăşia dragostei lui Dumnezeu creează în sufletele celor ce o au o lucrare şi o stare de unire, de sfinţenie, desăvârşire şi dăruire. Unire cu toţi cei ce sunt în adevăr şi iubesc venirea Domnului. Sfinţire şi desăvârşire întru viaţa cea plină de daruri dumnezeieşti; şi dăruire spre semeni în vederea răspândirii Evangheliei în lume, lărgirea Împărăţiei şi mărirea lui Dumnezeu.

Nu poate fi unire în Adevărul cel unic înaintea sfinţeniei şi înaintare spre culmile cele înalte, precum nici dăruire deplină şi reală. Înaintăm primii paşi spre sfinţenie când ştim că nimic nu avem prin noi înşine. Iar sfinţenia este starea înaltă în care credinciosul, copleşit de ea, trăieşte în cea mai strânsă relaţie de ascultare şi împlinire a voii lui Dumnezeu şi împreună cu fraţii formează un organ comun, duhovnicesc, toţi sunt mici şi se supun unul altuia în dragoste. În astfel de familie duhovnicească, Hristos-Domnul tronează prin Duhul Sfânt şi relaţia de culturalizare dintre om şi Dumnezeu este înaintarea în cunoaşterea Domnului Iisus, a drumului Golgotei şi păstrarea legăturilor vii şi reale cu Jertfa de pe Cruce prin credinţa Adevărului, rugăciunea prin Duhul şi Sfânta Euharistie.

Să credem că Dumnezeu vorbeşte oamenilor prin Sfintele Evanghelii şi aşteaptă să I se răspundă real prin pocăinţă rugăciune, predare, ascultare şi împlinire de bunăvoie.

Înomenirea, Jertfa, Moartea şi Învierea Domnului şi Mântuitorului nostru au lăsat urme luminoase celor ce se nevoiesc a călca pe urmele Lui.

Ceea ce-i uneşte pe creştini a fi o inimă, un cuget, o simţire şi un gând este duhul ascultării de Hristos-Domnul, credinţa adevărului, rugăciunea prin Duhul, Sfânta Liturghie, adunarea, cântarea, unirea prin Duhul Sfânt, misiunea (cf. Fapte 2).

Seva (sângele) Bisericii este rugăciunea unuia pentru celălalt, iar respiraţia Bisericii este lauda Domnului.

Cum caracterizează Sf. Scriptură egoismul şi părerile de sine? Ca fiind rădăcinile individualismului, a formării de mici bisericuţe, şi rod ca gangrena. Căci dacă cel afectat pare, pe dinafară, evlavios, prin Duhul Sfânt se vor descoperi, treptat, murdăriile din lăuntrul lui. Şi cine nu ascultă îndemnurile Duhului, formându-şi idei personale, gustă amărăciunea mărului acru, poleit frumos pe dinafară de satana, dar putred şi stricat pe dinăuntru, duh dezbinător.

Înaintea Domnului şi a harului divin toţi suntem egali, chiar dacă ne împărtăşim de binefacerile Lui potrivit cu capacitatea şi silinţa morală a fiecăruia.

Se spune despre un mareşal de armată din sec. Al XVII-lea că, fiind în biserică, înainta cu rândul spre a primi Sfânta Împărtăşanie. Un supus al său încercă să-i ofere locul său mai dinainte, dar mareşalul se împotrivi, zicându-i că aici nu este decât un singur Domn, şi anume Acela pe Care aveau să-L primească împreună. „Treci înaintea mea, frate!” îi zise mareşalul.

va urma

Grăiţi cuvântul Domnului / Cornel Rusu. – Sibiu : Oastea Domnului, 2011

 

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

WhatsApp chat