Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Cele trei mari primejdii duhovniceşti

Cele trei mari primejdii duhovniceşti

Cele trei mari primejdii duhovniceşti

Au fost trei astfel de momente mari şi împrejurări cruciale până acum şi în scurta, dar atât de zbuciumata istorie a Oastei Domnului… În viaţa ei de continue şi grele confruntări cu cele trei mari primejdii duhovniceşti printre care a trebuit – şi poate va mai trebui – să străbată drumul ei spre împlinirea scopului pământesc şi ceresc rânduit ei de Dumnezeu, aceste trei mari primejdii au fost puse la cale de cele trei mari duhuri potrivnice, foarte şirete, dar şi foarte puternice. Acestea sunt:

Duhul formalismului oficial. Duhul literei, cum spunea părintele nostru Iosif. Acest duh umblă mereu să sugrume, să sufoce şi să omoare duhul de via­ţă nouă, evanghelică, vie din mişcarea aceasta înnoitoare, curată şi lucrătoare în Hristos cel Viu şi Lucrător.

Duhul îngâmfat, ambiţios şi firesc al unora care, dinăuntrul Lucrării lui Dumnezeu, îşi permit amestecătură cu lumea, învaţă lucruri stricătoare şi îngăduitoare faţă de păcat, compromisuri cu sisteme lumeşti, abătând sufletele şi adunările Domnului de la umblarea curată şi de la păstrarea învăţăturii sănătoase. Ei dispreţuiesc ascultarea frăţească, îngăduie păcatul, nesocotesc pe înaintaşi, răzvrătindu-se împotriva oricărei rânduieli frăţeşti…

Duhul prozelitismului diversionist lucrează prin unii care nu sunt credincioşi, ci formalişti dezbinaţi şi dezbinători, oameni fără nici o frică şi fără nici o cunoaştere de Dumnezeu, care în numele unor dezbinătoare şi false interpretări biblice tulbură şi înşală inimile celor lesne-crezători şi ale celor ne­statornici, făcând cu ei tot felul de lucrări neîngăduite şi aruncându-i până la urmă în pierzarea tuturor păcatelor contra Duhului Sfânt…

Cei din prima categorie vin cu tipicul şi cu superstiţia.

Cei din a doua vin cu pornirile fireşti şi cu pasiunea politică.

Dar cei din a treia vin cu Biblia, pentru a lucra nimicitor tocmai împotriva duhului Bibliei. Vin în numele dragostei, nimicind tocmai roadele dragostei adevărate. Vin în Numele lui Hristos tocmai spre a nimici lucrarea Evangheliei Lui.

O mişcare nouă şi curată cum era mişcarea duhovnicească a Oastei Domnului – cu un duh atât de smerit, de sincer şi de iubitor cum era duhul ei, fără dedesubturi şi fără experienţe – a ajuns pe nepregătite şi dintr-o dată în toiul acestor lupte cumplite, inegale şi îndelungi. Desigur că a avut mari şi dureroase pierderi, adânci şi usturătoare răni, cumplite şi tragice dezertări şi morţi duhovniceşti. Cei doisprezece ani grei, din 1935 până în 1947, despre care se vorbeşte în volumul al II-lea al acestei «Istorii», sunt plini de victime şi de înfrângeri, dar şi de învăţăminte zguduitoare.

Însă, chiar dacă până la urmă Dumnezeu a ajutat duhul Oastei – ca pe micul, dar curatul David – să iasă învingător asupra puternicilor săi, totuşi cei trei goliaţi, uriaşii aceştia, n-au murit de tot şi zvârcolirile lor n-au încetat. Din când în când şi din loc în loc, fiecare dintre aceşti trei goliaţi încearcă mereu să-l sugrume pe David. De aceea acest David trebuie totdeauna să vegheze, să fie bine pregătit şi bine înarmat, gata totdeauna atât de apărare, cât şi de atac. Cât de puternic trebuie să-i fie scutul lui de apărare, aşa trebuie să-i fie de puternică şi praştia lui de atac.

Traian Dorz, din “Istoria unei Jertfe”, Vol IV

Author: admin

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *