Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home CERCETAREA DE SINE ( III )

CERCETAREA DE SINE ( III )

CERCETAREA DE SINE ( III )

Traian DorzMeditaţii ale fratelui Traian Dorz pentru Anul Nou

Cine nu ţine seama de înştiinţările Cuvântului, nici de ale fraţilor şi nici de ruinele şi nenorocirile Lucrării Domnului, cum să nu fie acesta osândit de Dumnezeu, el, care se numeşte lucrător? Sau cum se poate ca noi să ne facem stăpâni în Lucrarea Domnului, nevrând să mai ţinem seama de nimeni şi de nimic? Nu ne mai considerăm robi, ca să fim ascultători şi supuşi, ca să colaborăm cu fraţii noştri şi să ne simţim îndatoraţi să-i ascultăm. Ci ne considerăm stăpâni şi facem ce vrem. Nu ne pasă de nimeni? Nu ne pasă de Cuvântul, de îndemnul, de porunca Domnului, de sfaturile fraţilor, de felul cum lucrează cei­lalţi? Ţi-e şi groază să gândeşti ce păcat de moarte fac cei care umblă ca şi cum nu am avea de dat seamă niciodată, niciunii lui Dumnezeu de ceea ce facem.

Dumnezeu să-i binecuvânteze cu o răsplată veşnică pe cei temători de Dumnezeu şi ascultători de fraţi. Dumnezeu să-i binecuvânteze pe lucrătorii buni, uniţi, înţelepţi şi curaţi, care nu pot face nimic până nu întreabă chiar şi pe cei mai tineri dintre fraţii lor. Căci numai atunci este lucrarea frumoasă şi bucuria deplină, când participă la ea fiecare din familie, cu dragă inimă şi cu bucurie. Şi numai atunci munca este frumoasă şi fericită pentru toţi, când fiecare se simte respectat şi preţuit, chiar dacă participă şi numai cu cea mai neînsemnată parte şi chiar dacă munca lui este cea mai modestă.

Ce bine şi ce limpede ar trebui să vadă aceste adevăruri toţi cei care se cred lucrători ai Dumnezeului iubirii, al unităţii, al păcii şi al armoniei! Şi ce groază ar trebui să aibă cei care nu fac aşa de ziua când Dumnezeu va veni să le ceară socoteală de felul cum lucrează…

Aceasta, pentru fraţii noştri lucrători.

 

Surorile noastre au şi ele o slujbă cu nimic mai prejos decât a fraţilor în înaintarea Evangheliei. Datoria şi răspunderea celor ce trebuie să se roage, să postească, să vegheze asupra creşterii copiilor lor şi a îndrumării tineretului sau să sprijine cu cuvântul lor cald şi cu dragostea lor sfântă pe soţii lor, pe fraţii lor, pe fiii sau pe părinţii lor în slujba Lucrării lui Dumnezeu, toate acestea care se cer surorilor noastre sunt datorii şi răspunderi cu nimic mai prejos, ci tot atât de însemnate ca şi slujba celorlalţi, a fraţilor lucrători.

După cum surorile noastre au şi ele un suflet care trebuie mântuit şi au fost chemate la o răsplată veşnică, pentru care trebuie să ostenească şi ele, tot aşa trebuie să aibă trează conştiinţa datoriei lor şi temerea lor de Dumnezeu, în împlinirea voii Sale.

O fiică credincioasă, ca tânără lucrătoare a Domnului, trebuie să aibă ea însăşi o viaţă strâns legată de Domnul Iisus prin citirea zilnică a Bibliei cu rugăciuni şi meditaţie. Pentru asta, ea trebuie, din îndemnul conştiinţei ei, fără a fi obligată de alţii, să caute a-şi face timp şi loc pentru a petrece cu Domnul cât mai aproape şi cât mai mult în citire, în meditaţie şi în rugăciune. Aceasta va fi o trăire personală şi lăuntrică a ei cu Hristos. Numai dacă în felul acesta tânăra credincioasă va avea o viaţă personală de legătură strânsă şi sfântă cu Domnul ei, atunci tânăra soră credincioasă va fi cu adevărat o fiică a Domnului şi va duce o viaţă folositoare şi binecuvântată atât în familia ei, cât şi în adunarea Domnului sau între ceilalţi oameni unde este obligată să trăiască şi ea şi să muncească. O astfel de fiică a Domnului va deveni şi lucrătoare: întâi prin purtarea ei, cât şi prin vorbirea şi îmbrăcămintea ei cuviincioasă şi pătrunsă de evlavie şi curăţie. Iar apoi va căuta cu grijă ce poate să facă şi ea cu fapta, pentru a ajuta mersul înainte al Lucrării Domnului. Mila pentru cei bolnavi, grija pentru cei săraci, interesul faţă de podoaba Casei Domnului, de răspândirea Cuvântului sau de înfrumuseţarea adunărilor sfinte, zilele de post şi rugăciune pentru curăţirea ei lăuntrică, pentru curăţirea Lucrării Domnului şi pentru biruinţa ei în afară, pentru fraţii lucrători, pentru bunul mers al adunărilor, pentru întoarcerea altor suflete la Domnul Iisus; iată, toate acestea şi altele asemenea lor sunt lucruri la care o soră tânără va căuta să ajute şi ea cu tot ce poate, în smerenie, în ascuns sau în tăcere, însă cu toată inima, ca una care ştie că la înaintarea Evangheliei suntem chemaţi să lucrăm fiecare dintre noi, cei care avem nădejde să moştenim făgăduinţele ei, potrivit cu puterea şi cu locul în care suntem puşi de Dumnezeu.

Soţiile, surorile şi mamele fraţilor lucrători trebuie să fie şi ele nişte tovarăşe de lucru şi de luptă împreună cu părinţii, cu soţii, cu fraţii sau cu fiii lor, înlesnind munca acestora pentru Domnul, iar nu îngreunându-le-o. Ele trebuie să lupte cu tot păcatul sau cu toată ispita ce ar putea să le ia privirea de la ţinta cerească şi să nu se lase niciodată nici cuprinse de lăcomie, nici oprite de firea pământească, nici legate de treburile şi grijile lumeşti, spre a nu pierde din vedere tocmai partea cea bună a „Mariei”, care singură nu va fi luată de la noi.

În vremea Domnului, surorile trebuie să fie ocupate cu lucrul Domnului, după cum, în vremea casei se ocupă cu ale casei; în vremea copiilor, cu copiii şi în vremea serviciului, cu serviciul. Să ştie bine fiecare soră credincioasă să-şi împartă timpul în aşa fel, încât, dintre acestea, niciunele să nu fie nici neglijate, nici amestecate, nici înlocuite. Cele scrise în Cuvântul Domnului la Proverbele capitolul 31 sunt un elogiu divin şi-o laudă cerească adusă soţiei, adusă fiicei şi mamei credincioase; surorii binecuvântate în Domnul. De asemenea, şi toate celelalte îndemnuri din Noul Testament, care le poruncesc surorilor despre capul acoperit la rugăciune, despre îmbrăcămintea cuviincioasă, despre ferirea de podoabe şi despre toată evlavia şi smerenia cu care trebuie să fie ele împodobite nu numai în înfăţişarea şi în umblarea lor trupească printre oameni, ci tot aşa şi‑n înfăţişarea şi-n umblarea lor sufletească, duhovnicească printre fraţi şi printre îngeri, în Domnul şi-n Lucrarea Lui. De altfel, aceste două părţi ale vieţi surorilor noastre, cea trupească şi cea sufletească, nu pot fi despărţite una de alta. În amândouă aceste părţi, ele trebuie să arate şi Domnului, şi oamenilor că sunt credincioase cu adevărat, din inimă faţă de Dumnezeu şi se cercetează şi ele în lumina Sfântului Cuvânt al lui Dumnezeu, ca unele care ştiu şi ele că vor avea de dat, fiecare, seamă înaintea lui Dumnezeu pentru felul cum a ascultat şi cum a trăit Cuvântul şi porunca Lui.

Aceasta, pentru surori.

 

Tineretul Lucrării Domnului, atât în tot numărul lor, cât şi fiecare în parte, la fel, are datorii şi sarcini în sfânta Lucrare a lui Dumnezeu.

Întâia datorie şi chemare a unui tânăr este naşterea din nou: adică hotărârea şi predarea personală în slujba Domnului. Apoi găsirea felului în care fiecare poate să împlinească o parte din frumoasa lucrare a lui Dumnezeu în mijlocul familiei sale duhovniceşti în care s-a născut şi în care trebuie să-şi ducă până la capăt mântuirea lui, slujind pe Dumnezeu şi pe semenii săi. Citirea Bibliei, meditaţia şi rugăciunea zilnică vor fi pentru orice tânăr un izvor de lumină, de putere şi de căldură în tot ce are – atât el, cât şi adunarea – nevoie să lucreze pentru Hristos.

Orice tânăr credincios va şti că, mai întâi, el trebuie să fie un vas de cinste şi sfinţit. Şi numai apoi va deveni el folositor Stăpânului şi semenilor săi. Zilele de post şi rugăciune pentru Lucrarea Domnului şi pentru fraţii lucrători, aducerea la adunare şi la Hristos a altor suflete noi, contribuirea lui la greutăţile Lucrării sfinte cu tot ce poate, trupeşte şi sufleteşte, ajutorarea celor lipsiţi, răspândirea Cuvântului Sfânt, găsirea felului în care poate fi ajutat lucrul Domnului şi în care poate să ajute şi el la înaintarea Evangheliei, iată datorii pe care fiecare tânăr credincios le are în Domnul şi pe care nu trebuie să le uite niciodată. Ci să caute zilnic, cu o dorinţă aprinsă şi din toată inima, să le împlinească, în măsura în care timpul, locul şi puterea îl ajută la aceasta. Dacă are un dar deosebit, el îl va pune în slujba Domnului şi în folosul frăţietăţii. (…)

preluat din «Străngeţi fărâmăturile» vol. 3

Author: admin

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

WhatsApp chat