Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home CERCETAREA DE SINE

CERCETAREA DE SINE

CERCETAREA DE SINE

Traian DorzMeditaţii ale fratelui Traian Dorz pentru Anul Nou

În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sântului Duh. Amin.

Sfârşitul de an şi începutul de an sunt prilejuri în care nu numai fiecare om înţelept sau fiecare familie, ci chiar şi fiecare popor şi fiecare întreprindere omenească îşi face cu o adâncă seriozitate bilanţul, socoteala muncii şi a roadelor sale, a câştigului sau a pagubei, a înaintării sale sau a dării înapoi din anul şi din timpul vieţii petrecute, pentru a vedea nu numai că încă un an din viaţă s‑a dus, ci şi cum a trecut acest an şi cum îl întâmpină pe celălalt an, spre a putea ajunge la capătul fericit al timpului, al anului, al vieţii cu vrednicie înaintea lui Dumnezeu.

Un om care merge mereu, dar nu stă niciodată să socotească cum merge, pe unde merge şi unde va ajunge la capătul drumului său, acela este un om nebun. Acela nici nu va merge bine şi nici nu va merge pe unde trebuie, dar nici nu o să ajungă bine. Un om care lucrează, dar nu stă niciodată să se controleze pe sine însuşi cu toată înţelepciunea judecăţii sănătoase, cu toată teama de a nu greşi, cu toată conştiinţa răspunderii sale faţă de stăpânul lucrării unde este, de stăpânul care l-a angajat, acela este un om şi mai nebun. Ce răsplată să poată primi de la Stăpânul cel Sfânt un astfel de lucrător care nu ţine seama nici de planul Stăpânului cu lucrarea în care l-a angajat pe el, nici de felul cum au lucrat cei dinaintea lui, nici de preţul pe care Stăpânul l-a investit în lucrarea aceasta şi nici de îndrumările sau de părerea celorlalţi lucrători cu care lucrează împreună? Ci face totul ca şi cum n-ar fi nici Stăpânul, nici înaintaşii, nici fraţii, nici răsplata unei drepte judecăţi pentru felul cum a lucrat sau cum lucrează el. Răsplata unui astfel de lucrător rău nu poate fi decât focul veşnic.

Ce să facem oare cu cei care merg aşa, dar nu vor nici ei să se controleze niciodată cum merg şi pe unde merg şi nici nu vor să primească vreo îndrumare de la nimeni? Astfel de oameni mai pot fi ei oare feriţi din nenorocirea în care sunt şi de pierzarea în care vor ajunge? Pe astfel de fii ai neascultării nici Dumnezeu nu mai luptă să-i salveze. Nenumărate locuri din Sfânta Scriptură arată starea lor şi urmarea acestei stări. Vai nu numai de ei, ci şi de cei care îi urmează în neascultarea lor îngâmfată! Dintre toate nebuniile în care pot cădea oamenii, nebunia neascultării de Dumnezeu, nebunia neascultării duhovniceşti este cea mai rea, fiindcă în ea omul nu se pierde numai pe sine, ci mai pierde şi pe alţii cu el; şi nu-şi pierde numai trupul său trecător, ci-şi pierde sufletul său veşnic şi, cu el, pe ale multora.

Cât de grozav lucru este că omul nu se cercetează cu teamă şi cu grijă, măcar o dată într-un an, în privinţa aceasta sau măcar o dată în viaţă, înainte de ziua morţii sale!

va urma

preluat din «Străngeţi fărâmăturile» vol. 3

Author: admin

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

WhatsApp chat