Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Cine este un necinstitor al Crucii nu poate fi un ostaş al Domnului.

Cine este un necinstitor al Crucii nu poate fi un ostaş al Domnului.

Cine este un necinstitor al Crucii nu poate fi un ostaş al Domnului.

De aceea, oricine intră în Oastea Domnului trebuie:

Să cinstească cu toată evlavia semnul Crucii Domnului nostru Iisus Hristos ca pe Semnul Dragostei, Biruinţei şi al Mântuirii Lui pentru noi. Să-şi facă cu evlavie şi fără ruşine, în chip frumos şi vrednic, semnul Sfintei Cruci, ori de câte ori se cere, potrivit cu locul şi cu starea de creştin adevărat şi de închinător smerit faţă de Hristos.

Să creadă că acest semn sfânt este o cinste, o datorie şi o biruinţă pentru orice suflet care doreşte să rămână credincios la picioarele lui Iisus şi să aibă părtăşie cu El.

Oriunde ne-am face rugăciunea, acasă ori pe drum, la biserică ori la adunare, oriunde şi oricând, noi trebuie să o începem şi să o încheiem cu semnul Sfintei Crucii, făcut cu toată evlavia şi cu toată credinţa, pentru că o facem începând totul în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh. Şi numai în felul acesta rugăciunea noastră are şi un început şi un sfârşit dumnezeiesc.

Să fim încredinţaţi că toţi cei care se feresc să-şi facă semnul Sfintei Crucii săvârşesc o impietate faţă de Hristos şi Crucea Lui. Iar cei care o batjocoresc săvârşesc un păcat de moarte.

După cum Cuvântul lui Dumnezeu cel nevăzut are o înfăţişare a lui văzută – Biblia, tot aşa şi Crucea cea nevăzută, care înseamnă jertfa lui Hristos, are o înfăţişare a ei văzută – Crucea. Acesta este semnul Sfintei Cruci, care, orişiunde şi oricum ar fi, înseamnă asta. Cine batjocoreşte semnul cel văzut al Crucii se face vinovat de batjocorirea sensului ei nevăzut, după cum cine calcă în picioare Biblia calcă Cuvântul Sfânt.

Crucea nu este un chip cioplit, cum erau cele idoleşti – după cum spun unii – ci semnul profeţit prin Moise cu atârnarea şarpelui în pustie. Lemnul pe care era atârnat şarpele era o cruce, fiindcă pe o prăjină goală nu se poate atârna nimic. Dacă prima cruce a făcut-o Moise, tocmai cel care primise poruncile, atunci ea nu este un chip cioplit, ci un semn profetic. Iar dacă toate lucrurile Vechiului Testament preînchi­puiau adevărurile Noului Testament, după cum este scris, atunci cu atât mai mult se înţelege asta despre Cruce, după cum spune Cuvântul Sfânt la Numeri 21, 8, cu înţelesul de la Ioan 3, 14-15.

Nici Cruce fără Hristos, nici Hristos fără Cruce.

Cine este un necinstitor al Crucii nu poate fi un ostaş al Domnului.

Doamne Duhule Sfinte, Te rugăm, ajută-ne să înţelegem aşa semnul şi puterea Sfintei Cruci. Amin.

Dreptarul învăţăturii sănătoase / Traian Dorz.

Ed. a 3-a, rev. – Sibiu: Oastea Domnului, 2008

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

WhatsApp chat