11. Oastea Domnului, ca lucrare Evanghelică vie, rânduită a fi un voluntariat duhovnicesc şi un misionarism laic, este, prin însăşi hotărârea lui Dumnezeu, legată în Biserică, pentru misiunea ei sfântă, de clerul acestei Biserici.
12. Câtă vreme au trăit în armonie şi au colaborat cu încredere pentru mântuirea poporului şi înviorarea Bisericii – lucrarea lor împreună a fost binecuvântată de Dumnezeu cu roade nemuritoare oriunde s-a păstrat ea.
13. Îndată însă ce vrăjmaşul a stricat această armonie şi a semănat în unii din cler neîncrederea şi ura faţă de fraţi, iar în unii dintre fraţi, neîncredere şi împotrivire faţă de cler, toată binecuvântarea şi bucuria de acolo s-a pierdut, acolo unde s-a strecurat otrava.
14. Şi, precum cei doi soţi uniţi prin taina voii lui Dumnezeu nu au altă cale decât împreună până la moarte, tot aşa şi Oastea Domnului şi clerul.
15. Dumnezeu a unit aceste două misiuni împreună pentru totdeauna. Şi nici unul nu va putea să se despartă de celălalt, decât rupând acel legământ în care Dumnezeu i-a unit şi călcând voia lui Dumnezeu.
16. Oriunde cei doi soţi înţeleg că soarta lor este legată pe viaţă şi pe moarte şi ei se suportă, se ajută şi, până la urmă, se iubesc, ei trăiesc fericiţi şi binecuvântaţi.
Dar oriunde nu se pot înţelege şi uni, acolo trăiesc certându-se, bătându-se, urându-se şi chinuindu-se unul pe celălalt până la moarte, – şi sunt pedepsiţi.
Dar nu pot să se despartă.
17. Oastea Domnului şi clerul Bisericii sunt la fel. Dumnezeu a vrut ca între aceste două părţi active ale Bisericii Sale să fie unitate, colaborare şi împreună lucrare în dragostea şi frica lui Dumnezeu. Iar unde este aşa, acolo totul se desfăşoară fericit.
18. Dar oriunde, dintr-o parte ori din alta, nu există această încredere şi iubire – aceştia se chinuiesc unii pe alţii, trăiesc învrăjbiţi şi nefericiţi, dar trăiesc aşa, fiindcă nu se pot despărţi decât cu preţul pierzării unora ori a tuturor.
19. Cuvântul dragostei şi porunca trăirii în pace sunt date cu mai mare tărie de la Dumnezeu spre aceste suflete, care au această misiune sfântă atât în familia lor, cât şi în familia lui Dumnezeu.
20. Părinţilor şi fraţilor, voi nu vă mai puteţi despărţi niciodată fără să vă puneţi în primejdia păcatului de moarte pe voi înşivă ori pe alţii. Trebuie să trăiţi şi să lucraţi împreună ori să pieriţi împreună; cum nu există divorţ între cei doi soţi până la moarte.
Ce a unit Dumnezeu, nimeni să nu despartă.
Doamne Duhule Sfinte, fă-i să se iubească şi să lucreze împreună, pentru a nu ajunge la osânda veşnică. Amin.
Traian Dorz
din cartea „Semănaţi Cuvântul Sfânt„,
editura „Oastea Domnului”, Sibiu
