Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Condiţia păstrării mântuirii făgăduite: să nu mai păcătuieşti

Condiţia păstrării mântuirii făgăduite: să nu mai păcătuieşti

Condiţia păstrării mântuirii făgăduite: să nu mai păcătuieşti

Cât de felurite sunt drumurile pe care oamenii ajung cu sufletul dezgolit în faţa lui Iisus!
Pe unul îl aduce la Hristos o boală, o nenorocire, un necaz.
Pe altul, o predică, o carte sau o cântare,
pe unul o rudă, un prieten, un binevoitor,
pe altul un duşman sau mai mulţi.
Pentru fiecare om, Dumnezeu a rânduit un prilej şi o cale, spre a-l întâlni cu El, spre a ajunge în faţa Lui.
Pentru a-şi mărturisi păcatul.
Şi pentru a primi iertarea Sângelui Său.

Tot ce s-a petrecut în viaţa noastră până când am ajuns în faţa lui Hristos a fost lucrarea Sa.
Chemarea Lui şi grija Lui ne-au însoţit pe toate căile pe unde am umblat,
până ce am fost aduşi să-L întâlnim pe Iisus.
O, cât de mare este harul Său faţă de noi!

Îndată ce L-am întâlnit pe Hristos Domnul, urmează lucrarea pe care trebuie s-o facem noi.
Urmează lucrarea credinţei noastre în dumnezeiasca împărtăşire a Jertfei Lui pentru noi,
urmează lucrarea căinţei şi a despărţirii noastre de păcat.
Şi urmează apoi lucrarea dragostei şi a ascultării noastre depline şi până la sfârşit de Duhul Domnului.
Aceasta este mântuirea.
(pag. 126-127)
*

Poţi să vii cu încredere deplină la El tu, acela pe care te osândesc toţi. Numai să fii sincer şi smerit, venind la Domnul.
Poţi să vii cu încredere chiar şi tu, acela care chiar tu însuţi te osândeşti. Numai să vii smerit şi sincer.
Căci Hristos Mântuitorul te va scăpa sigur de sub orice osândă.
Vă va scăpa pe toţi, numai să veniţi acum la El.
(…)
Aceasta este condiţia păstrării mântuirii făgăduite: să nu mai păcătuieşti.
Haina sufletului curăţită cu preţul nespus de mare al Sângelui lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, trebuie neapărat să fie păstrată în curăţie.
Cine ştie ce preţ mare a fost plătit pentru această curăţie, acela nici nu va mai putea păcătui cu voia şi cu plăcerea sa niciodată.
(pag. 130-131)
*

Înainte ca Duhul Sfânt să-Şi înceapă lucrarea Sa Vie şi mântuitoare într-o inimă omenească, omul săvârşeşte toate hulele şi păcatele împotriva Domnului în necunoştinţă de adevăr.
Dar după ce Duhul Sfânt a trezit în om conştiinţa păcatului,
iar omul a venit, prin credinţa în Iisus Hristos, la Tatăl şi a primit iertarea păcatelor sale, sufletul se află mai departe sub stăpânirea Duhului Sfânt (Ef 1, 13-14; 4, 30; Rom 8, 9-15; II Cor 1, 22; 3, 6 etc.).
O, nu-L mai întristaţi niciodată pe acest Dulce şi Sfânt Mângâietor al nostru.

1. Dragostea Tatălui a hotărât şi a pregătit mântuirea;
2. Dragostea Fiului a înfăptuit-o;
3. Iar dragostea Duhului ne-o dăruieşte şi păstrează.
Ultima lucrare este a Duhului Sfânt,
după aceasta nu mai este o alta;
cu aceasta, omul trece în viaţa veşnică.

Dacă Duhul Sfânt l-a părăsit din cauza păcatului contra Sa, în care omul cade din nou, – atunci nu mai există nici o altă putere să-l mai întoarcă spre iertare pe om.
Atunci numai puterile rele îl stăpânesc, mai cumplit, şi-l duc la osândă mai grabnic.
De aceea, cei care ajung astfel, părăsiţi de Duhul Sfânt, sunt în stare să săvârşească orice fel de păcate de moarte şi orice hule, fără să se mai îngrozească de nimic.

Duce la moarte orice păcat, dacă nu-i mărturisit, şi recunoscut, şi părăsit îndată ce omul îşi dă seama de el.
Orice păcat poate să ducă la moarte, dacă este tăinuit şi continuat, căci ajunge să-l alunge din inima omului pe Duhul Sfânt.

Când însă cineva – dacă a căzut într-un păcat – simte mustrări de conşti-inţă şi chinuri sufleteşti, chiar aceasta este dovada că Duhul Sfânt încă se luptă în el să-l aducă iarăşi la Mijlocitorul şi Mântuitorul Iisus Hristos,
pentru ca, plângându-şi păcatul şi mărturisindu-l, să-I ceară Domnului, din inimă, iertarea pentru el.
Dacă sufletul ascultă aceste mustrări şi chemări ale Duhului Sfânt, Domnul Iisus va avea iarăşi milă de el, – căci Dumnezeul nostru nu oboseşte iertând (Is 55, 7).
Şi îl va spăla din nou. Numai să vină aşa cum cere iertarea Lui.
Orice suflet care ştie cât de mult Îl întristează pe Duhul Sfânt păcatele şi neascultarea celor care ar trebui să nu mai poată păcătui (I In 3, 9)
se fereşte cu toată grija de păcat. Îi este groază de orice rău (Rom 12, 9).
O, ce fericită este groaza de orice rău şi ferirea de orice păcat!
(pag. 132-134)
*

Nu poţi cunoaşte adevărul curat cu privire la nici un lucru, dacă nu vii la Hristos.
Numai în lumina Lui vezi luminos.
Şi vezi totul.
Şi vezi limpede.
Vezi nu numai forma din afară, ci, mai ales, inima tainelor ascunse în lucruri şi în oameni. Duhul şi intenţia sunt părţile pe care le cunoaşte numai Dumnezeu.
(pag. 138)

din volulmul: ” CALEA BUNULUI URMAŞ ” de Traian Dorz

Cea dintâi condiţie a mântuirii : naşterea din nou : selecţii din opera scrisă şi vorbită a omului lui Dumnezeu Traian Dorz / Rus Ovidiu. – Sibiu : Oastea Domnului, 2014

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *