Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Credința în înviere

Credința în înviere

Credința în înviere

Credinţa în înviere a străbătut ca o lumină cerească întunericul istoriei şi a umplut de nădejde negura timpului. În fiecare an, ba chiar în ficare duminică şi în fiecare moment, fii lui Dumnezeu îşi îndreptă cu nădejde privirile spre mormântul din care a înviat Fiul lui Dumnezeu. Învierea Domnul este punctul de turnură a istoriei pentru că odată cu ea, plinătatea vieţii începe să se extindă în lumea morţii.

Creştinii au biruit persecuţiile cele cumplite ale tiranilor, au privit cu seninătate moartea fiindcă au văzut dincolo de ea viaţa veşnică. Credinţa în Înviere a dat nelumească putere atâtor oameni să renunţe la cele stricăcioase şi vremelnice şi să pornească la putarea jugului lui Hristos, neprivind la cele văzute, ci la cele care nu se văd. Mărturisitorii şi toţi trăitorii creştini de peste veacuri au lăsat bucuriile mincinoase ale vieţii, toată trufia şi înşelăciunea vieţii şi au îmbrăţişat crucea trăirii creştine, fiindcă au văzut dincolo de ea învierea după modelul Fiului lui Dumnezeu care “a suferit crucea, nu a ţinut seama de ocara ei şi a şezut la dreapta lui Dumnezeu”.

Învierea a biruit legile implacabile şi neclintite ale morţii. Creştinii nu se mai tem de moarte fiindcă Mântuitorul a biruit-o pentru totdeauna nu printr-o lege exterioară, ci El Însuşi S-a coborât pe tărâmul ei, în inima ei şi a zdrobit împăraţia ei nemiloasă.

Domnul ne-a deschis tuturor calea “spre culmile slavei”. Frumuseţea fizică nu este pentru toţi, dar toţi îşi pot înfrumuseţa sufletul; de bogăţiile materiale nu toţi au parte, dar toţi îşi pot aduna comoară în ceruri; e posibil ca după multe căutări însetate să nu găseşti prieteni, dar toţi pot să câştige prietenia Domnului; chiar sănătatea trupului o putem pierde, dar Domnul ne-a lăsat o terapie sigură pentru suflet; este posibil să pierzi multe, dar dacă nu pierzi drumul luminos al învierii nu pierzi nimic; este posibil să câştigi multe, dar dacă pierzi drumul către înviere eşti mai sărac şi mai pustiu decât orice sărman.

Drumul Domnului către slava învierii a trecut prin absurdul părăsirii de Dumnezeu. Astfel în Iisus, şi în absurd poţi să găseşti un sens. Dumnezeul nostru este Dumnezeul sensului. Dacă în absurdul şi blestemul morţii Domnul a găsit un sens, însemnă că orice absurd asumat în numele Domnului poate să ne fie de folos. Creştinii nu caută absurdul suferinţei, dar dacă el vine în viaţa nostră, chiar poate fi valorificat prin Iisus Domnul. Drumul nostru către cer trece prin iad, drumul nostru către înviere trece prin răstignire, drumul nostru către viaţă rece prin moarte. Drumul nostru către Dumnezeu trece prin aceste zone terifiante, trece pe aici, dar nu rămâne aici.
Hristos a înviat! Oameni veseliţi-vă!

Vasilică Nica

Author: admin

Comentarii

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

WhatsApp chat