Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home CRIZA GENERAȚIEI FACEBOOK

CRIZA GENERAȚIEI FACEBOOK

CRIZA GENERAȚIEI FACEBOOK

Rețeaua de socializare facebook a fost înființată în anul 2004 și a cunoscut o mare popularizare așa încât stastisticile din anul 2012 sunt realmente surprinzătoare. În România sunt aproximativ 5. 175. 000 de utilizatori, în Europa sunt 232. 835. 740 de utilizatori, iar în întreaga lume sunt 835. 525. 280 de persoane înregistrate. În medie o persoană logată pe facebook petrece 15 ore pe lună în fața micului ecran pentru a transmite tot mai multe detalii despre sine și pentru a alfa detalii despre alții. O persoană are aproximativ 130 de prieteni virtuali. Utilizatorii încarcă zilnic aproximativ 250 milioane de fotografii. Dintre toate categoriile de vârstă tinerii care sunt între 18 și 24 de ani folosesc cel mai mult internetul pentru acest serviciu. Dintre acesștia 22% verifică profilul realizat pe facebook mai mult de 10 ori pe zi. Cu cât numărul de prieteni este mai mare cu atât utilizatorul consumă tot mai mult timp pentru a cunoaște tot mai multe detalii despre ei. Ținând seama de aceste statistici putem vorbi cu adevărat de generația fecebook. Criza acestei generații poate fi urmărită în patru planuri.

1. Criza bunelor maniere

Cercetătorii ne spun că utilizatorii facebook tind să fie mai extrovertiți și să aibă în relație cu ceilalți atitudine narcisistă (egoistă). Atunci când stau în fața monitorului sunt uneori atât de asimilați încât uită că mai au de împlinit alte obligații, iar când cineva din familia lor îi interpelează le răspund scurt fiind abseți din dialog.
Capacitatea autocontrolului și a stăpânirii de sine scade; deseori adolescenții ajung victimile propriilor capricii: dialogul rafinat, elevat și controlat este înlocuit cu strigătele nearticulate, cu limbajul obscen și cu râsul haotic. Și de fapt cum să ai altfel de atitudini în viața de zi cu zi când în filme și în pozele de pe facebook fiecare își afirmă superioritatea, prestanța și inteligența prin cele ieftine, banale, ridicole și deseori chiar prin cele mizerabile și josnice. Această stare de fapt nu este accidentală, ci este generalizată.
Preocuparea pentru o lume virtuală, adică mincinoasă, slăbește puterea de a cultiva și dezvolta atitudini umane și activițăți folositoare. Cei care sunt preocupați cu prieteniile virtuale își neglijează relațiile normale, nu mai investesc suficient în dialogul față către față motiv pentru care pe de o parte nu-și dezvoltă normal personalitatea, iar pe de altă parte sunt tot mai incapabili în a-și sacrifica egoismul, vanitatea și înfumurarea.
În foarte multe situații cei care deschid anumite profiluri sunt siliți să vadă poze provocatoare, indecente, uneori chiar obscene. Pe stradă, la școală și în alte locuri publice adolecenții teribiliști mai țin la anumite norme de bunăcuviința, dar pe internet aceștia își dau masca la o parte și își etalează patimile în toată urâciunea lor. Însetați de un număr tot mai mare de prieteni chiar și cei care sunt mai educați și sfioși acceptă și prietenii fără criterii selective.

2. Criza comuniunii

Mulți tineri nu-și mai valorifică potențialul intelectual și spiritual de care dispun, ci-l lasă nedescoperit și nedezvoltat spre paguba lor și lumii în care trăiesc. Interesul pentru educație scade la maximum. Adolescenții sunt atrași mai mult de lumea mincinoasă a internetului decât de lumea reală. Cei mai mulți nu sunt interesați de activitți culturale și spirituale, dar dacă primesc o singură invitație pentru a-și face cont pe facebook nu ezită, iar după asta în fiecare zi pierd ore în șir pe această rețea. Ce sirenă diabolică! Dumnezeu ne roagă zilnic și ne promite cerul, și-I închinăm așa de puțin din timpul nostru, facebook-ul nu ne promite nimic și-i suntem așa de slugarnici.
În dialogul său cu femeia samarineancă Mântuitorul a spus: „Oricine bea din apa aceasta va înseta iarăși. Dar cel care va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta în veac, căci apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor e apă curgătoare spre viața veșnică” (Ioan 4, 13 -14). Toate alternativele pe care le îmbie lumea sunt fântâni sparte care nu pot ține apă (Ieremia 2, 13). După ce deschizi zeci de profiluri, după ce vezi sute de poze ale așa numitor prieteni, după ce scrii comentarii, după ce primești vizite și oferi vizite virtuale, după ce consumi ore în șir cu atenția încordată te ridici din fața monitorului plictisit, obosit și tot însingurat. Unii investesc nu numai timp, ci chiar și emoții în construirea unei relații virtuale, iar după o periadă mai lungă sau mai scurtă impresiile făcute despre o persoană nu corespund cu realitatea. În cele mai multe cazuri întâlnirea față către față denunță radical imaginea realizată în minte prin intermediul rețelei facebook. Închipuirea și fantezia o iau înaintea realității chiar și atunci când vorbești cu o persoană față către față. Dar atunci când o cunoști numai prin facebook, fantezia nu mai are nici o limită, ea dezvoltă niște imagini similare cu cele din cărțile de povești. Nu este oare și această rețea atât de promițătoare în care investim atâta timp tot o fântână spartă care nu poate să țină apă?
Singurătatea nu poate fi învinsă prin comuniunea virtuală așa cum sărăcia nu este învinsă de bani falși. Singurătatea este învinsă printr-o relație sinceră, deschisă, desfășurată în plan real cu persoane potrivite și printr-o adâncire puternică în comuniunea cu Dumnezeu. Sunt în comuniune cu ceilalți când și Hristos este în mijloul nostru (Matei 18, 20). Dar și invers: cu cât cineva se adâncește în părtășia cu Dumnezeu această lucrare se face și spre binele celorlalți. Oricine s-a logat pe facebook știe că aceste experiențe nu se pot trăi pe internet.

3. Criza discreției

Există anumite aspecte din viața peroanei care pot fi cunoscute în public și există altele care fac parte din viața intimă, și prin urmare nu trebuie făcute cunoscute nimănui. Dacă mă oprește un necunoscut pe stradă și dacă întreabă despre amănuntele vieții mele bineînțeles că refuz categoric să-i dau astfel de detalii. Este ciudat cum deși toți ar avea aceeași atitudine, totuși când este vorba să facă cunoscute pe internet amănunte din viață, așa de mulți n-au nici o reținere. Pentru securitatea personală și pentru discreția față de care suntem îndatorați toți, păstrăm anumite amănunte ale vieții numai pentru noi. Dar pe facebook chiar și cele mai reținute și sfioase persoane sunt foarte generoase în a risipi detalii ale vieții private: nume, preocupări, preferințe, locul de muncă, obiective turistice vizitate, albume întregi de fotografii prin care facem cunoscuți prieteni, rude, colegi. Se știe că aceste informații nu pot fi retrase ușor, iar pe de altă parte chiar și după ce le-am retras ele rămân stocate în server și cineva tot poate face uz de ele.
În viața privată a unui creștin Dumnezeu dă anumite darururi “pe care nimeni nu le știe decât primitorul” (Ap. 2, 17). Cine nu mai are nimic de ascuns nu mai prezintă nici un interes pentru nimeni.

4. Criza prieteniei

Dorința după comuniune este o sete înscrisă în ființa omului. Cu această sete omul se naște, trăiește și moare. „Fiecare are în sine o sursă inepuizabilă de cuvinte şi o sete de auzire a cuvintelor altora… E focar emiţător şi atractiv de comunicare la nesfârşit” (Preot prof. Dumitru Stăniloae, Chipul nemuritor al lui Dumnezeu, vol. I, Ed. Cristal, Bucureşti, 1995, p. 112). Dumnezeu a creat dialogul față către față. Vrem să ascultăm cuvintele unei ființe dragi și în aceeași măsură vrem să vedem fața ei. Comunicarea, prietenia, cunoașterea, dragostea sunt cele mai de preț bunuri ale omenirii de aceea au fost atât de falsificate.
“Cum înveselește untdelemnul și tămâia inima așa sunt de dulci sfaturile pline de dragoste ale unui prieten” (Pilde 27, 9). “Prietenul iubește în orice vreme, iar în nenorocire e ca un frate” (Pilde 17, 17) spunea înțeleptul Solomon. Aceste prietenii sunt foarte rare. Împăratul David a avut un singur prieten adevărat pe Ionatan. Sf. Ap. Pavel a avut mulți colaboratori, dar doi dintre ei i-au fost mai apropiați: Timotei și Tit. Sfântul Grigorie Teologul a avut doi prieteni: pe Sfântul Vasile și pe un oarecare Maxim, iar cel din urmă l-a trădat. Cei care sunt pe la jumătatea vieții și fac o retrospectivă realizează că nu au avut mulți prieteni. Dar cei care și-au deschis profil pe facebook au sute și chiar mii de prieteni. Dar cât de adevărate sunt aceste prietenii?
Iată ce spune Sântul Ioan Gură de Aur despre prietenie: „Mare lucru este prietenia! Atât de mare, încât nimeni nu ar putea să o înveţe de la altul, nici nu ar putea vreun cuvânt să o înfăţişeze, în afara trăirii ei. Prietenul nu vrea să poruncească, nici să conducă, ci are bucurie mai degrabă dacă este condus şi i se porunceşte. El vrea mai degrabă sa dăruiască decât să primească vreun dar. Căci el iubeşte pe prieten şi nu se mai satură de dorirea lui. Aşa de mult îl iubeşte. Nu se desfată aşa de mult când i se face lui bine, ca atunci când face el bine. Vrea mai degrabă ca el să-i fie datornic aceluia decât să-l aibă ca datornic. Şi vrea să-i dăruiască, dar nu vrea să pară că dăruieşte, ci că de fapt îi este dator celuilalt… Unul ca acesta pe prieten îl socoteşte ca pe sine însuşi… De la un prieten adevărat, efectiv se primeşte har, căci prietenia adevărată poate fi întreţinută numai de harul Duhului Sfânt”.
Cine cunoaște strălucirea aurului nu este înșelat de strălucirea cea mincinoasă care imită aurul. Acesta chiar dacă ajunge sărac nu se poate mulțumi cu imitații. Însă cel care nu le-a cunoscut pe cele adevărate lesne este înșelat de cele false..

Vasilică

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

WhatsApp chat