Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Dacă n-ai fost la Certege, Mizieş ori Săucani …

Dacă n-ai fost la Certege, Mizieş ori Săucani …

Dacă n-ai fost la Certege, Mizieş ori Săucani …

În ziua de 3 martie, anul 1888, s-a născut Părintele Iosif Trifa

Slăvit să fie Domnul!

Dar înainte de a spune ceva despre Mizieş, aş spune ceva despre Certege.
Despre drumul străbătut noaptea de la Câmpeni la Certege, despre potecile abrupte tăiate pe creasta dealului şi presărate pe alocuri cu găuri greu de ocolit, despre luminiţe ce se-ntrezăreau printre crengile copacilor, pe vârf de deal ori jos în vale, ca unică dovadă într-o noapte neagră, a existenţei unei aşezări omeneşti şi în sfârşit despre grupul de fraţi tineri şi vârstnici strânşi „grămăduţă” lângă căsuţa Părintelui şi cântând cântările Oastei la lumina farurilor.
Binecuvântat să fie Dumnezeul nostru cel Atotputernic care n-a pietruit potecile ce duc spre locurile noastre sfinte, pe unde au trăit sfinţii Săi!

Doar când ajungi acolo înţelegi de ce Dumnezeu a rânduit un astfel de loc pentru o astfel de naştere. Pentru o Lucrare Sfântă trebuia un om sfânt, pregătit într-un loc sfânt.
Ajuns acolo am simţit că trebuie să strig asemeni poetului nostru drag ce doarme liniştit
„…la Mizieş într-o livadă”:

Dacă n-ai fost la Certege, Mizieş ori Săucani
unde case şi morminte ne vorbesc de zeci de ani,
mergi pe-acolo că acelea-s locuri de prin Canaan;
n-ai să poţi o dată-n lună, dar măcar o dată-n an.

Şi aş mai spune despre căsuţa Părintelui, care noaptea pare pironită pe cer, despre încercarea credinţei noastre într-o noapte furtunoasă cu copaci frânţi, despre mult aşteptata dimineaţă în care după binecuvântarea ploii abia oprite, se-aud coase croind cărări prin iarba moale şi deasă, despre nemaiîntâlnitul răsărit de soare de la Certege, despre tineri care improvizau o masă de slujire sub streaşina casei Părintelui, despre mănunchiul de crenguţe de cireş în loc de busuioc şi despre cântarea preoţilor ce ne-au însoţit:
„…şi acum trimite Harul PreaSfântului şi de Viaţă Făcătorului Tău Duh care sfinţeşte toate şi sfinţeşte şi apa aceasta! În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin!”.
Şi încă despre adunarea de dimineaţă şi cea de seară.

Să mai spun ceva şi despre Mizieş? Nu mai spun, vă las pe fr-voastre.
Totuşi am să spun ceva.
Despre Mizieşul cel din 22 iunie 1989.

În ziua aceea de neuitat eram lângă mormântul proaspăt – peste care se aruncau ultimii bulgări de pământ – al celui ce a fost, este şi va rămâne pentru noi:

Apostol, Martir şi Cântăreţ al Golgotei.

Cu ochii plini de lacrimi, rând pe rând, fraţi şi surori, tineri şi vârstnici treceau pentru o rugăciune, pentru un bun rămas. Dincolo de tristeţea priveliştii dinaintea mea am văzut în această scenă, atunci mai mult ca oricând, că omul lui Dumnezeu ştie să se facă iubit de semeni şi dincolo de mormânt.
Spre sfârşit, a venit şi o soră în vârstă de prin părţile locului. Dânsa m-a impresionat mult. După ce s-a rugat câteva clipe, s-a aplecat cu ochii plini de lacrimi, a scos o batistă şi a pus în ea un bulgăre din pământul proaspăt răvăşit de pe mormânt.
Mi-am amintit atunci de femeia din Evanghelie despre care Mântuitorul zice:
„…a iubit mult pentru că i s-a iertat mult”.
Şi mi-am zis: Mult bine trebuie să-i fi făcut Dumnezeu acestei femei prin slujitorul Său aflat întru binemeritată odihnă!
Când printre ultimii fraţi mi-a venit rândul, am rupt o crenguţă de brad dintr-o coroană aşezată pe mormânt.
O mai păstrez şi azi.

Impresiile vin şi trec, ori pot să rămână o vreme.
Dar binele ce ni l-a făcut Dumnezeu dăruindu-ne astfel de părinţi nu trebuie uitat.

Nelu Lazăr

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

WhatsApp chat