Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home DAREA ŞI PRIMIREA (III)

DAREA ŞI PRIMIREA (III)

DAREA ŞI PRIMIREA (III)

12. Există numai două feluri de inimi: inimi bune şi inimi rele.
Numai cugete curate şi necurate.
Numai duhuri neprihănite şi duhuri drăceşti.
Numai minţi luminate şi minţi neluminate…
Iar oamenii sunt numai vasele care se pun în slujba unora sau a altora.

13. Cele două feluri de gânduri trăiesc uneori multă vreme împreună, în aceeaşi inimă omenească, fără a se da pe faţă că unele sunt rele, necurate, rătăcite, blestemate şi drăceşti, iar altele ascultătoare de Dumnezeu (I In 2, 19).
Până când vine încercarea care să le arate clar.
Atunci omul trece hotărât de una sau alta din cele două părţi
şi îşi primeşte una sau alta din cele două plăţi.

14. Există la un loc oameni buni şi oameni răi.
După cum există livezi cu pomi verzi şi cu pomi uscaţi,
sau vii cu viţe verzi şi cu viţe uscate,
sau tufe cu muguri buni şi cu muguri seci,
toate acestea la un loc, fără a se cunoaşte o vreme lungă că unii muguri sunt morţi şi uscaţi, iar alţii verzi şi plini de viaţă.
Până când vine primăvara.
Atunci soarele primăverii arată care sunt viii şi care morţii. Care buni şi care răi. Care seci şi care plini.
Aşa va fi la venirea Domnului Iisus Hristos.

15. Oamenii par toţi buni şi credincioşi atâta vreme cât sunt împreună, amestecaţi între ei,
până când vine lumina şi adevărul lui Hristos – şi-i arată pe toţi cum sunt.

16. Oamenii par uniţi, par la fel, par curaţi, dar când vine Hristos şi când vine alegerea Lui, atunci se arată că nu toţi au credinţa (I In 2, 19).
Atunci se arată că nu toţi sunt buni, că nu toţi sunt fraţi, blânzi, răbdători, iubitori, smeriţi şi curaţi cu inima.
Numai încercarea îl arată pe fiecare om cum este adevărata lui stare.

17. O, cât de necesară este încercarea!
Niciodată nu s-ar putea dovedi care ban este bun şi care fals,
care pom este verde şi care uscat,
care mugur este rodnic şi care sec,
– dacă n-ar fi încercarea (Lc 23, 31; Iuda 12).

18. Dacă n-ar fi propovăduirea Adevărului şi verificarea trăirii lui
şi dacă n-ar veni de undeva lumina Evangheliei lui Hristos, pentru a descoperi ascunzişurile inimii oamenilor,
niciodată nu s-ar putea vedea adâncimea sufletelor şi starea lor adevărată.

19. Dar Hristos fiind piatra de încercare, El dă odată la iveală gândurile inimilor şi tainele fiecăruia, ţinute de unii făţarnici atât de multă vreme în ascuns.
Fiindcă este scris: „Ceea ce scoate totul la iveală este lumina.“
Iar Lumina este El.

20. Dezbinarea n-a venit atunci, doar în clipa când Mântuitorul rostise cuvântul care a căzut ca o piatră grea între ei, ascultătorii Lui, tulburându-i.
Ci dezbinarea era de la început între ei, numai că nu le sosise încă nici un prilej ca ea să-l arate pe fiecare cum era, până atunci.

O, Dumnezeule Adevărat, dă pe faţă adevărata stare a fiecăruia, pentru ca cei pentru care mai este vreo nădejde să mai aibă o dată prilejul să se pocăiască, întorcându-se la Tine.
Amin.

Traian Dorz, din „Avuţia Sfântului Moştenitor”

Author: Adi.Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *