Am citit despre un misionar printre sălbatici, cum se străduia să le explice pe Dumnezeu şi bunătatea-I nemărginită, dar toate ostenelile-i erau zadarnice, până-ntr-o zi când, nemaiavând alte argumente, a zis: „Dumnezeu e ca mine…” Mărturia aceasta a prins de minune, căci misionarul trăia o viaţă sfântă, şi sălbaticii, auzind aceasta, au izbucnit în strigăte de bucurie: „Dacă Dumnezeul creştinilor e bun ca tine – strigau cu toţii în cor – şi noi vrem să fim creştini. Ne place religia Lui şi vom face tot ce ne spui…”
Despre un alt misionar care avea nevoie de un servitor pe lângă gospodăria sa, se spune că nimeni nu se învoia să-i facă vreun serviciu, temându-se ca nu cumva să fie convertit la creştinism. Văzând acestea, misionarul fu nevoit să încheie contract pe timp de un an că nu va vorbi servitorului său nici o vorbă despre Dumnezeu; şi se ţinu de cuvânt. Dar nu se împlini anul şi omul de serviciu ceru misionarului să-i descopere taina mântuirii, să-i arate pe Dumnezeul cel Adevărat. „Cum, vrei să pleci de la mine? – întrebă misionarul. Ţi-am vorbit ceva despre Dumnezeu, sau vrei să găseşti motive pentru a mă părăsi?” „Nicidecum… Este adevărat că nu mi-ai vorbit cu graiul – zise servitorul –, dar zilnic, fără grai, îmi vorbeau bunătatea, smerenia, simplitatea, modestia, cumpătarea, sfinţenia pe care le vedeam la tine. Dacă religia creştină poate să schimbe oamenilor graiul, faptele şi viaţa însăşi, vreau şi eu să fiu creştin.”
Biserica din casa ta / Cornel Rusu. – Sibiu : Oastea Domnului, 2011
