Scriptura sfântă ne spune că Mântuitorul, venind în faţa unui om „zdrobit de suferinţă” (In 5, 5-6), la întrebarea pusă lui de Domnul, cel necăjit a răspuns: „Doamne, OM nu am. Am nevoie de un om. Şi atunci suferinţa nu va mai fi”.
Aceasta era situaţia noastră a ostaşilor. De la ianuarie anul c., o grea suferinţă a căzut asupra noastră a tuturor şi mai ales asupra mult iubitului nostru Părinte Iosif Trifa.
12 ani s-a jertfit până la sânge pentru Domnul, pentru Biserica şi neamul său. Iar acuma, ca drept mulţumire, a fost alungat, bârfit şi prigonit ca cel din urmă făcător de rele!…
În această grea situaţie, Dumnezeu, Care vede toate şi nu lasă niciodată pe copiii Săi, a privit la nedreptatea ce se face umilului său serv prigonit şi ne-a trimis „omul” care să ne apere şi să ne asigure libertatea de a grăi.
Lacrimile ostaşilor din întreaga ţară şi genunchii plecaţi ai Părintele Iosif, care zi şi noapte a stat în rugăciune cu Psaltirea în mână, au fost văzute de Domnul, care ne-a şi trimis pe dl. deputat Nicolae Lupu, fost ministru. D-sa ne-a luat apărarea cu multă dragoste şi aleasă simţire creştinească. Dl. doctor N. Lupu este bine cunoscut în toată ţara ca un apărător dârz al cauzelor mari şi drepte şi ca un apărător al celor năpăstuiţi.
Vă mulţumim din adâncul inimii, în Numele Scumpului nostru Mântuitor, şi din acest loc, dl. dr. N. Lupu, şi vă făgăduim că în tot locul şi întotdeauna vă vom înconjura cu iubirea noastră plină de recunoştinţă.
Aţi apărat un om nedreptăţit, o cauză mare şi sfântă a neamului şi a Bisericii neamului.
Aţi înlesnit vestirea Evangheliei, pentru care fapt Domnul mult vă va răsplăti.
Aţi liniştit peste 100.000 de suflete turburate care aşteptau cu sete mare şi nerăbdare foaia «Isus Biruitorul», oprită fără nici un temei.
Aţi apărat o lucrare misionară care face cinste ţării şi Bisericii.
Aţi apărat cea mai puternică şi cea mai binecuvântată mişcare religioasă creştină ortodoxă din câte a putut vedea vreodată Biserica şl neamul românesc, pentru că Oastea Domnului a pătruns până şi în cele mai îndepărtate colţuri ale ţării. Nu este sat cât de mic unde să nu fi ajuns cărţile şi foile Oastei Domnului, scrise cu atâta duh de iniţiatorul ei, Părintele Iosif Trifa.
Pentru această faptă mare, dreaptă şi sfântă, Dumnezeul iubirii să vă răsplătească cu sănătate şi ajutor în toate. Mâna Lui plină de binecuvântare să rămână de-a pururi asupra Dumneavoastră, iar noi, ostaşii din întreaga ţară, vă asigurăm de toată dragostea şi recunoştinţa noastră.
O mică lămurire
Părintele Iosif Trifa, ca om al lui Dumnezeu care a primit însărcinarea de a iniţia şi conduce mişcarea duhovnicească a Oastei Domnului, veşnic a fost preocupat de gândul să-şi îndeplinească cu toată sfinţenia misiunea ce Domnul Însuşi i-a încredinţat-o.
Pentru aceea, încă din 1931, pe când eram cu Prea Cucernicia Sa în şcoala de la Geoagiu, mi-a istorisit multe din planurile sale. Între altele, îmi spunea că doreşte cu orice preţ să facă câteva camionete pentru Oaste. Nu una singură, ci mai multe. „Ele – îmi spunea cu multă căldură Părintele Iosif – vor merge prin ţară în cercetarea fronturilor şi întărirea lor cu muniţie duhovnicească.” Camionetele încărcate cu foi şi cărţi aveau să alimenteze fronturile pentru o şi mai desăvârşită biruinţă a lucrării Domnului. Gândul acesta, Părintele Iosif l-a împărtăşit tuturor celor din jurul Sfinţiei Sale, fără să se gândească că unul dintre ei îl va vinde. Acesta este tot adevărul în chestia camionetei Oastei.
Prin urmare, în numele dreptăţii şi [al] adevărului suprem, o spunem apăsat: „Cei ce au furat să nu mai fure şi cei ce au minţit să nu mai mintă”.
«Ostaşul Domnului» nr. 6-7-8 / 15 martie – 15 apr. 1935, p. 8
Părintele Vasile Ouatu, ostașul jertfirii de sine
culegere şi prezentare: Ovidiu Rus
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2017
