„Fiul meu, nu dispreţui certarea Domnului, nici nu te descuraja când eşti mustrat de El“ (Evrei 12, 5).
Să ne gândim apoi că cel ce tunde tunde la timp potrivit. Ar fi o nebunie să tundă cineva oile în timpul iernii. Este chiar şi un proverb care spune că „Dumnezeu îndulceşte vântul pentru mieii cei tunşi“.
Oile sunt tunse când este cald, timp frumos, ca să se simtă mai bine după ce au scăpat de lână. Când vine vara, vine timpul pentru tunsul oilor.
Aţi observat vreodată că Domnul, când ne trimite întristarea, alege totdeauna timpul cel mai potrivit? Este doar o rugăciune pe care o spunea Apostolilor: „Rugaţi-vă, ca fuga voastră să nu fie iarna“. Duhul acestei rugăciuni poate să fie simţit în timpul suferinţelor.
El nu vrea să ne trimită încercările cele mai mari în timpurile cele mai grele. Când sufletul vostru este împovărat, atunci nu vă trimite o sarcină prea grea. El păstrează asemenea greutăţi pentru timpul când aveţi bucuria în Domnul Care este tăria voastră. Este şi un fel de presimţire că o suferinţă este aproape atunci când noi avem bucurii prea multe. Însă mântuirea se apropie când întristările sunt prea mari. Domnul nu ne trimite două mâhniri în acelaşi timp; sau, dacă o face, ne trimite putere îndoită. Timpul tunsului Său este ales cu multă înţelepciune.
Preot Iosif Trifa / CA O OAIE FĂRĂ DE GLAS (Isaia 53, 7) – Câteva învăţături luate din asemănarea cu oile –
Editura «Oastea Domnului», Sibiu – 2001
