Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Aurel Matei

Aurel Matei

Spre asemãnarea cu Hristos – Scurtă reflexie la Sf. Mare Mucenic Dimitrie

Nu ştiu de ce la vremea toamnei – poate pentru că toamna se numără „bobocii” – suntem mult mai aplecaţi către sfinţi şi sfinţenie. Pe lângă sărbătorile din calendar însemnate cu roşu şi, mai nou, cu albastru, nu este zi în care, chiar dacă e însemnată cu negru, să nu găsim minunate vieţi de sfinţi, zugrăvite cu măiestria martorului ocular aşezate în cartea dedicată lor – Vieţile Sfinţilor. Parcurgând numai săptămâna ce se încheie cu viaţa şi mucenicia Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, găseşti un întreg buchet de minunaţi sfinţi martiri, cuvioşi, sihaştri, dar şi evlavioşi mireni, curajoşi ostaşi ai lui Hristos. Imaginea este completă: de la Apostoli ai lui Hristos (Sf. Ap. Iacob, ruda Domnului, pe 23 octombrie) sau întocmai cu Apostolii (Sf. Ierarh Averchie, pe 22 octombrie) la înalţi ofiţeri în armata romană (Sf. M. Mc. Dimitrie) şi cuvioşi apărători ai Ortodoxiei pe pământ românesc (Sfinţii ardeleni, pe 21 oct.) etc. (mai mult…)

Sf. prooroc Ilie și proorocii mincinoși

Istoria biblică este generoasă cu multe fapte din viaţa Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul, povestite cu lux de amănunte, tocmai pentru măreţia acestor minuni săvârşite în numele Dumnezeului celui Viu. Cea mai cunoscută dintre ele este aceea când, după seceta de trei ani şi jumătate, Sf. Ilie a poruncit o confruntare directă, în numele Domnului, cu regele idolatru şi proorocii săi. În urma arătării adevăratului Dumnezeu, Care a pogorât foc din cer asupra jertfelnicului ridicat de marele Prooroc „şi a mistuit arderea de tot şi lemnele, şi pietrele, şi ţărâna şi a mistuit şi toată apa care era în şanţ” (III Rg 18, 38), a poruncit poporului să-i prindă pe cei patru sute cincizeci de prooroci ai lui Baal şi pe cei patru sute de prooroci ai Aşerei, pe care, după cei i-au prins pe toţi, „s-a dus Ilie la pârâul Chişonului şi i-a junghiat acolo” (III Rg 18, 40).

Şi în zilele noastre, în viaţa de credinţă, soarta proorocului mincinos trebuie să fie, la modul duhovnicesc, aceea a proorocilor lui Baal şi ai Aşerei. Tot cel ce învaţă altfel decât dreapta învăţătură a Bisericii, trebuie să fie „prins”, adică dat pe faţă întregului popor, şi învăţătura lui ucisă din minte şi din conştiinţă –, astfel încât, în mijlocul poporului să răsune un singur adevăr, o singură sentinţă: „Domnul este Dumnezeu, Domnul este Dumnezeu!” (III Rg 18, 39), adică să triumfe Adevărul. (mai mult…)

PE MAICA LUMINII ÎNTRU CÂNTÃRI SÃ O CINSTIM

Multe sunt sărbătorile închinate Maicii Domnului şi în toate o cinstim cu deosebite cântări. În cântările pe care i le adresăm, o lăudăm după vrednicie cu cele mai frumoase apelative. În rugăciunile, acatistele şi paraclisele către Maica Domnului se află sute şi sute de asemănări, epitete, metafore, comparaţii care de care mai frumoase şi adevărate pentru aceea care L-a născut pe Domnul nostru Iisus Hristos. Ele arată supracinstirea ce i se cuvine, precum şi felul în care suntem îndemnaţi să o facem.

Într-un Tropar al Născătoarei de Dumnezeu, din Paraclisul Maicii Domnului, primim îndemnul de a o cinsti pe Fecioara Maria pentru meritele ei deosebite, şi în special pentru acela de Izbăvitoare din blestemul morţii: „Pe ceea ce este mai înaltă decât cerurile şi mai curată decât strălucirile soarelui, care ne-a izbăvit pe noi din blestem, pe Stăpâna lumii, cu cântări să o cinstim”. Iar la Imnul Maicii Preacurate de la Utrenie primim provocarea preotului slujitor: „Pre Născătoarea de Dumnezeu şi Maica Luminii întru cântări cinstindu-o să o mărim”. Iată doar unele din nenumărat de multele motive pentru care Biserica ne îndeamnă să o supracinstim cu multă evlavie pe Maica Domnului. (mai mult…)

FAMILIA (CREȘTINÃ), ÎNCOTRO?

Sărbătoarea Intrarea în Bisercă a Maicii Domnului – aducerea la Templul din Ierusalim a Sfintei Fecioare Maria la vârsta de numai trei ani – proiectează în sufletul omului temător de Dumnezeu dorinţa de a face o reflecţie adâncă asupra familiei, în special a celei creştine. Părinţii Maicii Domnului – bunici pentru Mântuitorul Hristos – o încredinţează în purtarea de grijă a Tatălui Ceresc pe unica lor copilă, aşa cum au făgăduit Domnului, în urma unor curate şi stăruitoare rugăciuni, prin care I-au cerut să le dăruiască un urmaş. Sfinţii şi Dumnezeieştii Părinţi Ioachim şi Ana – ocrotitorii familiei creştine – au crescut şi educat până la frageda vârstă de trei ani pe aceea care va deveni în curând Născătoarea de Dumnezeu. Scopul întemeierii familiei şi al naşterii de prunci este şi acela de a asigura urmaşilor condiţii normale de creştere – spirituală şi materială –, până la intrarea lor matură în valurile vieţii. (mai mult…)

POSTUL MARE, URCUŞ DUHOVNICESC – Începerea unei vieţi noi cu Domnul –

10A început Postul Mare, un Post al urcuşului spre Înviere, spre prăznuirea Învierii Domnului, dar şi spre desăvârşirea
învierii noastre din întunericul păcatului. Urcuşul spre Înviere e un drum anevoios, un drum asumat în mod conştient, un drum al „creşterii noastre întru Domnul”, cum se exprimă Părintele Iosif Trifa în cartea «Să creştem în Domnul».

«Să creştem în Domnul» este o broşură programatică, o carte-imbold. Părintele nostru Iosif găseşte şapte puncte principale ca hrană duhovnicească pentru creşterea noastră întru Domnul: 1) Biserica – prin Tainele şi învăţăturile ei; 2) rugăciunea cea curată; 3) Biblia, ca o „minunată cămară cerească, plină cu hrană sufletească din care poate lua oricine”; 4) cărţile şi foile religioase, ca o „hrană duhovnicească de mare însemnătate”; 5) „creşterea noastră în cunoştinţa Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos” (II Petru 3, 18); 6) smerenia (umilinţa), ca un binecuvântat ogor pe care cresc toate celelalte virtuţi; şi 7) – Naşterea din nou. „Dar creşterea duhovnicească mai are o condiţie pe care trebuie să o spun de la început. Ca să poţi creşte, trebuie mai întâi să te naşti. Tot aşa şi în cele duhovniceşti. Ca să poţi creşte în Domnul, trebuie mai întâi să te naşti din nou [subl. ns]. Iar această naştere este, preaiubiţii mei fraţi, ruperea totală cu lumea, cu duhul acestei lumi, predarea vieţii noastre în întregime Domnului şi începerea unei vieţi noi cu El” (Ed. O.D., Sibiu, 2006, pg. 19). (mai mult…)

Haina de luminã a Sfinţilor

4Când proorocul Moise s-a pogorât de pe Muntele Sinai la darea şi primirea Legii celei vechi, faţa lui strălucea cu o lumină orbitoare, încât cei din vale nu-l puteau privi decât dacă acesta îşi acoperea faţa cu o năframă. Se întâlnise cu Dumnezeu. Când cineva se întâlneşte cu Dumnezeu, faţa sufletului lui străluceşte cu o lumină necreată, divină. Privindu-l, simţi cum sufletul său se face haină de lumină pentru trupul ascetic din faţa ta. Este imaginea vieţii viitoare din Rai, în care sufletul îmbracă trupul înviat, aşa cum în viaţa aceasta trupul îmbracă sufletul. După cum „pictăm” sufletul în viaţa aceasta, aşa vom arăta în faţa lui Dumnezeu în veşnicie. (mai mult…)

„Uneltele de lucru”

47Pentru creşterea noastră duhovnicească şi intrarea în Împărăţia cerurilor, Părinţii Bisericii au pus la îndemâna noastră mijloacele prin care să atingem această ţintă, mijloace care au fost numite metaforic de către Părintele Iosif Trifa „unelte de lucru”. În completarea tâlcuirii Evangheliei Duminicii a 8-a după Rusalii, Părintele Iosif adaugă şi preafrumoasa şi mult-grăitoarea istorioară «Strada Croitorilor», în care arată că în Sibiu se află – şi se mai află şi astăzi – o stradă ce poartă acest nume, dar că pe această stradă nu mai locuia, în vremea aceea, decât un singur croitor, faţă de vremea când pe acea stradă locuiau cândvanumai meşteri croitori. Şi Părintele aseamănă situaţia aceasta cu începuturile creştinismului, când „viaţa cea creştinească era şi ea o «meserie» în care toţi creştinii lucrau neîncetat, şi minunate fapte şi lucrări cu putere creştinească ştiau să facă” (TâlcuireaEvangheliilor duminicilor de peste an, Ed. O.D., Sibiu, 2006, pg. 252). Interesându-se de situaţia  pe pe strada Croitorilor, Părintele află de la un bătrân ce locuia pe strada aceea că oamenii mai ţin ca amintire în casele lor unelte de croitorie: foarfece, ace etc. Şi, văzând starea actuală a celor mai mulţi creştini – anume că „viaţa cea cu adevărat creştinească a slăbit şi s-a stins mereu” (idem), Părintele trage o dureroasă concluzie: „Se păstrează şi azi uneltele de lucru (subl. ns.): foarfece, ace etc., însă nu mai lucrează nimeni cu ele, ci le ţin numai de amintire. Aşa se păstrează şi în casa multor creştini semne sfinte şi scumpe: cruci, icoane, cărţi (subl. ns.), cu care creştinii de demult lucrau şi biruiau păcatele (subl. ns.). Creştinii de azi însă nu mai lucrează cu ele, ci le ţin mai mult numai de amintire şi de paradă” (ibidem). (mai mult…)

Spre asemãnarea cu Hristos – Scurtă reflexie la Sf. Mare Mucenic Dimitrie

43Nu ştiu de ce la vremea toamnei – poate pentru că toamna se numără „bobocii” – suntem mult mai aplecaţi către sfinţi şi sfinţenie. Pe lângă sărbătorile din calendar însemnate cu roşu şi, mai nou, cu albastru, nu este zi în care, chiar dacă e însemnată cu negru, să nu găsim minunate vieţi de sfinţi, zugrăvite cu măiestria martorului ocular aşezate în cartea dedicată lor – Vieţile Sfinţilor. Parcurgând numai săptămâna ce se încheie cu viaţa şi mucenicia Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, găseşti un întreg buchet de minunaţi sfinţi martiri, cuvioşi, sihaştri, dar şi evlavioşi mireni, curajoşi ostaşi ai lui Hristos. Imaginea este completă: de la Apostoli ai lui Hristos (Sf. Ap. Iacob, ruda Domnului, pe 23 octombrie) sau întocmai cu Apostolii (Sf. Ierarh Averchie, pe 22 octombrie) la înalţi ofiţeri în armata romană (Sf. M. Mc. Dimitrie) şi cuvioşi apărători ai Ortodoxiei pe pământ românesc (Sfinţii ardeleni, pe 21 oct.) etc. (mai mult…)

Tot ce începe duce la bun sfârșit…

Cu prilejul fiecărui început de an, Foaia ”Iisus Biruitorul” a făcut apel către cititori, încă de la apariția ei, la o hotărâre statornică de a pune început bun unei noi vieți duhovnicești, la o predare sinceră a întregii ființe în mâna lui Dumnezeu. Este bine și frumos aceasta. Dar…

Dar nu numai începutul să ne fie frumos și bun, ci și continuarea lui trebuie să fie la fel.

”Cine a început bine și va sfârși rău, acela în zadar a început bine, dacă a sfârșit rău. Cine a fost credincios o vreme, o jumătate de vreme, două jumătăți de vremi sau zece vremi și n-a fost credincios până la sfârșit, în zadar a fost credincios. Pentru că dacă sfârșitu-i rău, în zadar a fost un începu bun. ”Mai bun este sfârșitul unui lucru, decât începutul lui”, spune Cuvântul lui Dumnezeu” (Traian Dorz – Strângeți fărâmiturile, vol. 4, pag. 338). (mai mult…)

  • 1
  • 2
WhatsApp chat