Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Cantari de Sus

Cantari de Sus

TU AI FĂCUT, SPRE SETE, APA

Tu ai făcut, spre sete, apa şi-n dar ai dat-o tuturor,
dar, dacă eu nu beau dintr-însa, atunci nu-i pagubă că mor.

Tu ai făcut, spre hrană, pâinea şi-o dai, prin muncă, orişicând,
dar, dacă eu n-o am din lene, nu-i pagubă că mor flămând.

Tu ai făcut, spre bucurie, să am fraţi dragi, la ei să vin,
dar, dacă-i las şi merg la alţii, nu-i pagubă că mor străin.

Tu ai făcut, spre mântuire, atâta har să am, crezând,
dar, dacă eu nu cred iubirii, nu-i pagubă că mor plângând.

Tu ai făcut spre-un veşnic bine tot cerul Tău şi mi l-ai vrut,
dar, dacă eu Îţi lepăd harul, nu-i pagubă că mor pierdut.

TRAIAN DORZ din ”Cântări de Sus”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

AM FOST ÎN MII DE LOCURI DRAGI

Am fost în mii de locuri dragi
şi mulţi mi-au zis: Aici ţi-e bine!
Dar n-am răspuns, ci Te-am urmat,
căci nicăieri nu-i ca la Tine.

Am auzit cuvinte mari
şi mulţi mi-au zis: Ce scumpe-s, ia-le!
Dar am tăcut şi le-am lăsat,
nu-s altele ca ale Tale.

Am ascultat cântări de-argint
şi mulţi mi-au zis: Sunt raiul, iată!
Dar n-am gustat, o, cum să pot,
când le-am simţit pe-a Tale-odată! (mai mult…)

ÎN CARTEA TA…

În Cartea Ta îmi scriu mereu,
în orice timp şi-n orice loc,
eu, numai eu,
– ori slava mea, ori chinul meu,
îmi scriu cu litere de foc.

Îmi scriu ai vieţii mele paşi,
cu dragostea şi ura lor,
eu, numai eu,
– printre prieteni sau vrăjmaşi,
mi-i scriu, şi scrisele nu mor.

Îmi scriu ale privirii zări
spre curăţie sau păcat
eu, numai eu,
– prin rugăciuni sau desfrânări,
îmi scriu cu scris nemaiuitat. (mai mult…)

DIN CÂTE LUCRURI MI-AM DORIT

Din câte lucruri mi-am dorit
cândva în zilele-mi senine,
pe toate mi le-ai împlinit,
Iisus, când Te-am aflat pe Tine.

Din câte griji m-au frământat
în vremile de lipsuri pline,
de toate m-ai despovărat,
Iisus, când Te-am aflat pe Tine.

De câte temeri tremuram
în anii mei de stări haine,
Iisus, nici una nu mai am
de când m-am alipit de Tine. (mai mult…)

SĂ-ŢI FACI PUŢINI PRIETENI

Să-ţi faci puţini prieteni din câtă lume vezi,
mereu să cauţi pe scaunul din urmă să te-aşezi,
mereu să lupţi, ca moartea să poţi s-o chemi cu drag,
al morţii-i cel din urmă, dar cel mai mare prag.

Când ai puţini prieteni, puţini ai vânzători,
din scaunul cel din urmă te scoli arareori,
iar prietenia morţii e cel mai scump avut,
nimic n-ai, după frică, pe lume de pierdut.

Să-ţi faci puţini prieteni, dar fraţi să-ţi faci şi mii,
e-un har când nici la scaunul din urmă nu mai ţii,
e-un har când frica morţii ai biruit, e-un har
când, pân’ la cer, ţi-e moartea doar pragul necesar.

TRAIAN DORZ din ”Cântări de Sus”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

CÂND AI IUBIREA LUI HRISTOS

Când ai iubirea lui Hristos cu-adevărat în tine,
ce fericit şi bucuros grăbeşti spre tot ce-i bine!

Ce fericit întinzi oricui o mână iubitoare,
ce bucuros primeşti şi spui o binecuvântare!

Ce fericit, celui flămând, dai pâinea de la gură,
ce bucuros primind şi dând a dragostei căldură! (mai mult…)

SE DUCE-N TOATĂ LUMEA VÂNTUL

Se duce-n toată lumea vântul,
vestind a Tale-adânci iubiri,
purtând a Tale dulci miresme,
– doar eu să nu merg nicăiri?

Şi soarele pe lumea-ntreagă,
vărsându-şi strălucirea lui,
vorbeşte despre-a Ta lumină,
– doare eu să nu spun nimănui?

Şi ploaia peste tot pământul,
ducând belşug în orice loc,
vesteşte marea-Ţi bunătate,
– doar eu să n-o vestesc deloc? (mai mult…)

SĂ CAUŢI DOAR CE-I CURAT

Să cauţi doar ce-i curat în viaţă,
precum albina-n calea sa
când zboară peste orice floare,
privind mereu ne-ncrezătoare,
şi nu stă decât unde-i pare
curat nectarul care-l ia.

Cum cerbul, cât i-ar fi de sete,
mai suflă peste apa sa,
ca să-i împrăştie toţi norii
izvorului curat ca zorii,
să-i simtă doar curaţi fiorii
seninului de unde bea,

Cum porumbelul alb ce cată
doar verde ramura s-o ia…
– din orice flori, din orice vale,
doar câte sunt curate ia-le;
oricât de dragi privirii tale,
ce nu-s curate, nu lua.

TRAIAN DORZ din ”Cântări de Sus”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

CE ROST MAI AI?

Ce rost mai ai tu-n lume oare,
nedând nimic din tot ce-adui,
ţi-e plin adâncul de izvoare,
dar n-alini setea nimănui;
în nesătulele-ţi hambare
tot strângi nesăţios şi pui,
dar din zgârcita lor strânsoare
n-astâmperi foamea nimănui.

Ce rost puteai avea sub soare
şi-n ce frumseţi puteai s-apui,
dar mergi în veşnica-nchisoare,
tu n-ai fost frate nimănui.

În largi dulapuri, sub zăvoare,
grămadă avuţia-ţi pui,
dar, rob al ei ca-ntr-o-nchisoare,
tu nu-mbraci frigul nimănui;
ştii calea cea mântuitoare,
ştii adevărul cum să-l spui,
vezi câtă lume-n beznă moare,
dar n-arăţi calea nimănui…

Vezi câţi se frâng sub cruci amare,
căutând odihna unde nu-i,
tu, cu priviri nepăsătoare,
n-ajuţi poverii nimănui;
de-a semenilor tăi sudoare,
în tine nici o milă nu-i,
vei geme şi tu-n stări amare,
dar n-o să-i pese nimănui.

TRAIAN DORZ din ”Cântări de Sus”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

ÎŢI MULŢUMIM CU LACRIMI

Îţi mulţumim cu lacrimi, Părinte-Adevărat,
de cele mai alese din daruri ce ne-ai dat,
prin ele-avem lumină, putere şi-ajutor
s-ajungem al credinţei sfârşit biruitor.

Ce har ne-ai dat Cuvântul – cunoaştere şi zel,
ştiindu-l şi purtându-l, să Te-ascultăm din el;
lumina lui ne-arată cărarea ce-o iubim,
mai sfântă şi curată trăirea să-i sfinţim. (mai mult…)

  • 1
  • 2
WhatsApp chat