Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Cantari Viitoare

Cantari Viitoare

TOT CE N-AI LĂSAT

Tot ce n-ai lăsat în clipa când la Domnul te-ai predat
azi îţi este o povară, mâine-ţi poate fi-un păcat.

Tot ce nu alungi din suflet când pui legământul tău
azi îţi este o ispită, mâine, cel mai mare rău.

Tot ce mai păstrezi în viaţă mai de preţ ca pe Hristos
azi îţi poate fi un idol, mâine-un demon fioros. (mai mult…)

CE-I FOLOSEŞTE UNUI OM?

Ce-i foloseşte unui om să aibă lumea-ntreagă,
când sufletul în iad pe veci şi-l duce şi şi-l leagă?
Tot mai spre lume lăcomind cu patimă nebună,
pe ne-aşteptate-l duce-n iad a focului furtună…

Ce-i foloseşte-atunci c-a fost tiran şi hoţ, şi rege,
când toţi de-a valma ard în iad? – satana nu-i alege.
La ce folos au înşelat şi-au chinuit o lume,
când astea conştiinţa lor în veci au s-o sugrume?

Ce-i foloseşte chiar şi azi desfrâul şi-mbuibarea,
când îl pândeşte pe cel rău, din orice loc, pierzarea,
când strigă banul său furat şi stors prin nedreptate
şi conştiinţa-i arde-n el, mustrându-l pentru toate? (mai mult…)

TOT MAI SINGUR ŞI MAI ASPRU

Tot mai singur şi mai aspru
îţi e drumul cu Hristos,
cu cât sui spre împlinirea
datoriei mai frumos;
căci cu cât ai conştiinţa
mai curată-n tot ce-ai vrea,
cu atât mai sfântă-i calea,
dar cu-atâta-i şi mai grea.

Până ai o conştiinţă
mai la fel cu cei mai mulţi,
cu-atât cere mai puţine
şi ţi-e mai uşor s-asculţi;
dar cu cât sui spre lumină,
unde sunt tot mai puţini,
cu atât mai multe-ţi mustră
raza ochilor divini…

Până când, ajuns pe vârful
Golgotei spre care sui,
vezi că-n astfel de-mplinire
nu eşti prieten nimănui;
şi cu cât sui spre sfinţirea
conştiinţei în Hristos,
mergi mai aspru şi mai singur,
şi mai greu,
dar mai frumos.

TRAIAN DORZ din ”Cântări Viitoare”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

VOM TRECE RÂUL MORŢII

Vom trece râul morţii odată fiecare,
dar nu-i la fel a-l trece în plâns – ori în cântare;
ne vom lua cu toţii din faţa Judecăţii
ori căile osândei, ori căile răsplăţii.

Odată fiecare ajunge să se roage,
dar nu-i la fel din bine ori când în chinuri trage;
odată fiecare ajunge-a crede-n viaţă:
ori înainte,-n soare – ori prea târziu, în gheaţă. (mai mult…)

TOT CE CEREŢI

Tot ce cereţi de la Domnul voi o să primiţi
numai dacă în credinţă nu vă îndoiţi.
Cei ce se-ndoiesc în sine nu primesc nimic,
căci ei nu cred nici în Domnul, nici în ei, ce zic.

Tot ce cere Domnul vouă este tot aşa:
dacă credeţi ce vă cere, fericiţi veţi da;
dacă vă-ndoiţi – mai bine nici să nu-I mai daţi,
cu-ndoiala nici un bine să nu aşteptaţi. (mai mult…)

FRUMOASĂ E LUMINA

Frumoasă e lumina când noaptea-i fără lună,
când bezna e adâncă şi marea-i în furtună;
– cinstiţi pe cel ce-o ’nalţă, că grea-i lucrarea asta,
nu orişicine-o face când bântuie năpasta.

Frumoasă e credinţa acelui ce rămâne
neclătinat prin toate furtunile păgâne;
– urmaţi-l pe acela, căci grea-i statornicia
şi rar cine-o mai are când s-a aprins urgia.

Frumoasă e iubirea aceluia ce trece,
ţinându-şi legământul, prin apa cea mai rece;
– păstraţi-l pe acela în cinstea cea mai mare,
că rar cine iubeşte în vremi de lepădare.

TRAIAN DORZ din ”Cântări Viitoare”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

POATE SPUI ŞI TU

Poate spui şi tu la alţii despre calea ascultării,
însă vezi mereu mai mare vrăjmăşia nepăsării
şi cu cât vezi mai cu teamă împlinindu-se Scriptura,
vezi în loc de pocăinţă cum cresc relele şi ura.

Poate vezi şi tu păcatul – fără frică şi ruşine,
cum nici post, nici rugăciune, nimeni seamă nu mai ţine,
cum desfrâul tot aduce boale, sânge şi teroare,
până când viaţa însăşi va ajunge-ngrozitoare.

Poate simţi şi tu că astfel mult nu poate să mai ţină,
că-i cu neputinţă focul şi pierzarea să nu vină,
că se-apriopie şi-i gata trăsnetul să izbucnească,
ca-n dezastrul cel din urmă, răul tot să se sfârşească. (mai mult…)

CINE S-A UNIT CU LUMEA

Cine s-a unit cu lumea e vrăjmaş cu Dumnezeu,
duhul lumii cine-l are merge tot mai spre osândă
până când ajunge-un demon, un eretic şi-un ateu
ce e-n stare pe-orice semen să-l ucidă şi să-l vândă.

Unde nu se fac biserici se vor face închisori,
când chemările sunt goale, neascultările sunt pline,
tot ce nu-i făcut la vreme e plătit de mii de ori,
cine n-ascultă-n cântare o s-asculte în suspine. (mai mult…)

SĂ NU TE-AŞTEPŢI

Să nu te-aştepţi la slavă
în viaţa cea de-acum,
ci numai când cu Domnul
sfârşeşti al vieţii drum.
Cum şi Hristos nu-n lume
primit-a Slava Sa,
ci numai după moarte
– şi tu să crezi, şi tu să crezi aşa.

Nu aştepta, nu aştepta
în lume răsplătirea ta,
aşteapt-o Sus, aşteapt-o Sus
şi doar de la Iisus. (mai mult…)

SĂ NU MAI VĂD

Să nu mai văd, Iisuse, pe nimeni ca pe Tine,
ca Faţa Ta, alt Soare să n-am pe cer la mine,
ca Glasul Tău cel dulce să nu-mi ştiu nici o miere,
să pot da pentru Tine, cu drag, tot ce-mi vei cere.

Să nu mai ştiu, Iisuse, de alt nimica-n lume,
decât de-a Ta Iubire şi-al Tău Preadulce Nume;
pe-acestea să le cânte, pe-acestea să le scrie
şi harfa mea, şi gura, şi mâna pe vecie. (mai mult…)

WhatsApp chat