Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Cantari Viitoare

Cantari Viitoare

SPRE UNDE-ŢI MERGE?

Spre unde-ţi merge luntrea ta de-aceste valuri dusă,
la cine este cârma sa, de ce mâini e condusă?
Nu cumva mergi, de vânt împins, grăbit spre Marea Moartă
şi, de-un păcat ascuns învins, un duh vrăjmaş te poartă?

Opreşte-te o clipă-acum şi uită-te în faţă
spre unde mergi, spre care drum, – la moarte, ori la viaţă?
Opreşte-te acum cât poţi să-ntorci de la pierzare,
căci din a vaietelor porţi n-ai să mai fii în stare.

Să nu mai mergi un pas aşa şi nu mai sta o clipă,
căci, iată, pe deasupra ta e-a morţii rece-aripă.
’Nainte de-a fi prea târziu ia calea spre viaţă;
– în seara asta mai eşti viu, dar nu ştii, dimineaţă.

TRAIAN DORZ din ”Cântări Viitoare”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

NĂDEJDEA MEA, IISUSE

Nădejdea mea, Iisuse,
aş vrea să nu se teamă,
nici fiarele, nici moartea
să nu le ţin în seamă.
Ce-i spui Tu la-ntuneric
să spună ea-n lumină
şi-oricâţi ascund Cuvântul,
ea tot mai sus, ea tot mai sus să-l ţină.

Credinţa mea, Iisuse,
aş vrea să îndrăznească,
nici marea-nspumegată
să nu mi-o îndoiască,
să nu văd nici ce valuri,
nici ce furtuni se-agită,
să-Ţi văd numai Venirea
frumoasă şi – frumoasă şi slăvită.

Iubirea mea, Iisuse,
se luptă ca să-mi ţină
nădejdea şi credinţa
în dulcea ei lumină.
Ajută-mi-o să-Ţi ardă
o candelă frumoasă,
să-Ţi intre-n Casa Nunţii
alături de – alături de Mireasă.

TRAIAN DORZ din ”Cântări Viitoare”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

VINO, DULCE ÎNGER

Vino, dulce înger care-n mână ţii
cel dintâi potirul ultimei urgii,
cheamă-mă şi-arată-mi dulce să privesc
strălucind Mireasa Mielului Ceresc.

Ea este Cetatea de mărgăritar,
ea-i Ierusalimul Nou de-Azur şi Har,
ea e Piatra Scumpă de-Aur sfânt şi greu,
cea ce se pogoară de la Dumnezeu. (mai mult…)

MII DE ANI

Mii de ani să mai trăieşti
şi tot să nu te-ndoieşti,
că al Domnului Cuvânt
se-mplineşte pe pământ
chiar aşa cum este scris
şi la timpul care-a zis.

Cu cei buni şi cu cei răi
se urmează drepte căi,
a Lui legi şi judecăţi
le-mpart dreptele răsplăţi,
fiecăruia aşa
după cum e fapta sa. (mai mult…)

CÂND AI SPUS: FERICE

Când ai spus: „Ferice de săraci”, Iisus,
eu mi-am zis în mine că sărac eu nu-s.

Când ai spus: „Ferice de cei blânzi mereu”,
eu mi-am zis: Iisuse, nici blând nu sunt eu.

Când ai spus: „Ferice de acei ce plâng”,
mi-am zis: Nici în lacrimi sufletul nu-mi frâng.

Când ai spus: „Ferice cei ce milă au”,
mi-am zis: Eu nici milă nimănui nu dau. (mai mult…)

NU-I OM FĂRĂ-O CREDINŢĂ

Nu-i om fără-o credinţă, nu-i nici un om ateu,
când moare, să nu-ntoarcă strigând spre Dumnezeu.
Mai poate câte unul trăi fără Hristos,
dar a muri nu poate nici un necredincios.

E-ngrozitoare viaţa trăită în păcat,
dar moartea-n el e-o groază pe veci de neuitat.
Cine-a văzut cum moare un om necredincios,
cât va trăi, nu uită sfârşitu-i fioros. (mai mult…)

E VREMEA POSTULUI

E vremea postului din nou şi Paştile-s aproape,
Iisuse, sufletu-mi uscat se-apleacă să se-adape
din al Cuvântului Izvor, din harul Crucii Tale,
să-şi poată Golgota sui mai întărit pe cale.

Ajută-mi, Doamne, să postesc cu-ntreaga mea fiinţă,
cu duh ascuns şi înfrânat, şi plin de umilinţă,
nimic făţarnic neavând, ca nu cumva odată
să mă găsească vinovat Divina Judecată. (mai mult…)

CÂND GLASUL TĂU

Când glasul Tău mi-a spus cândva
o singură chemare,
în lume n-ar fi fost ceva
să mă mai fi putut ţinea
să nu-Ţi dau ascultare.

A fost cum m-ar fi-mpins un vânt
puternic dintr-odată
şi-un nemaicunoscut avânt
mi-a prăbuşit în legământ
fiinţa-nlăcrimată.

A fost cum s-ar fi despicat
fiinţa mea în două:
un eu, murind, mi-am îngropat
şi-un alt nou eu mi-am ridicat
cu-o altă viaţă, nouă. (mai mult…)

UNDE N-AI MAI FOST

Unde n-ai mai fost – acolo caută să te duci,
să vesteşti cu bucurie Jertfa Sfintei Cruci;
celor unde n-a fost nimeni să le duci un dar,
acolo Hristos să schimbe suferinţa-n Har.

Dar ai grijă, du-L cu tine numai pe Iisus,
din iubirea Lui să fie tot ce ai de spus,
despre mila Lui să afle toţi cu care stai,
altceva nimic nu-ţi fie niciodată-n grai. (mai mult…)

DE CÂTE ORI POŢI TU IERTA?

De câte ori poţi tu ierta pe cel care-ţi greşeşte,
e duhul tău neobosit sau grabnic oboseşte?
Îl poţi ierta tu bucuros ori ierţi numai de silă?
Cum eşti: închis ori luminos, mustrare ai ori milă?

Precum ierţi tu – aşa vei fi iertat şi tu odată,
îţi vei primi chiar cum ai fost, la Dreapta Judecată.
Nu ierţi nimic – nu-ţi va ierta nimic nici Domnul ţie;
ierţi tot, – aşa vei fi iertat şi tu pe veşnicie.

Iertaţi-vă de-oricâte ori vă veţi greşi oricare,
oricui vă cere, – arătaţi o grabnică iertare,
că nu-i mai drag lui Dumnezeu în slava care vine
decât cel ce-a avut mereu spre toţi iertare-n sine.

TRAIAN DORZ din ”Cântări Viitoare”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014