Sora Tincuţa, cum ne-am obişnuit să-i spunem, a fost o bună creştină ortodosă. Iubea foarte mult Biserica. Era nedespărţită de la sfintele slujbe. Când i s-a spus despre Lucrarea Oastei a primit cu bucurie Cuvântul şi s-a hotărât să-I urmeze Domnului. Apoi era nedespăţtită de la adunarile Oastei Domnului, atât în sărbători, cât şi în fiecare duminică. Venea, de ase- menea, de multe ori şi la adunările de şcoulă biblică şi la cele de rugăciune din cursul săptămânii. Era foarte ascuitătoare. (mai mult…)
