Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Centenarului Marii Uniri

Centenarului Marii Uniri

Biserica şi Marea Unire

La 1 Decembrie 1918 s-a realizat Marea Unire. Terenul, starea de spirit necesară acestui moment astral şi de mult aşteptat au fost create şi de Biserică prin slujitorii ei. De aceea, în acest an jubiliar este foarte bine venită lucrarea „Prezenţe clericale ortodoxe la Marea Unire de la Alba Iulia”, lucrare realizată de un grup de oameni inimoşi ale căror semnături le găsim pe această carte.

Slujitorii Bisericii, împreună cu toată intelectualitatea românească, au pregătit poporul întărindu-i dorinţa firească de unitate. Pe bună dreptate George Coşbuc scria: „Sânt inimă-n inima neamului meu/Şi-i cânt iubirea şi ura -/Tu, focul, dar vântul ce-aprinde sânt eu;/Voinţa mi-e una, că-i una mereu/ În toate-ale noastre măsura[1].

Istoria noastră a transilvănenilor este o istorie de „Sate şi preoţi”, cum spune Nicolae Iorga[2]. Preoţii au avut grijă de sufletul nostru. „Secole îndelungate, când noi, românii transilvăneni, nu aveam nici voievozi, nici dascăli, nici nobili, el, preotul Bisericii lui Hristos, ne-a fost de toate: şi îndrumător, şi părinte, şi învăţător, şi mângâietor. El nu ne-a părăsit niciodată. S-a născut dintre noi, a crescut şi a trăit cu noi. A gustat împreună cu noi bucuriile şi necazurile”[3]. (mai mult…)

#Catedrala

Soborul slujitor la prima liturghie oficiată în CMN. ©Basilica.ro

Pr. Conf. Dr. Constantin Necula

Suntem dinaintea unui ceas astral. În marea vieții românești, Biserica Ortodoxă Română își așterne, la An Centenar de Unire națională, în apele tulburi ale istoriei contemporane, Nava Amiral, Catedrala. Suntem dinaintea unei provocări la etica lumii urbanizate în care trăim, care și-a uitat satele și țăranii care și-au răstignit familiile și viitorul în țărâna unei țări. O lume obsedată de praful drumurilor modernizate ori de dezintegrarea propriilor familii pentru a se alinia cerințelor unor orizonturi utopice. Catedrala e lecția reintegrării noastre în normal. Asemenea Crucii de pe Caraiman, construită din oțelul podurilor bombardate de dușman de pe toată Valea Prahovei, Catedrala reașază așchiile podurilor de oțel ale visurilor noastre naționale. Unitatea de caracter a oamenilor care alcătuiesc fundamentul de rezistență al Războiului celui Dintâi. Plânsul mamelor și mireselor, fraților celor mici ori surorilor cărora nu li s-au mai întors acasă sufletele: fiii, mirii, frații, soții… Scâncetul de foame al orfanilor ori geamătul de durere al rănitului, uneori de dincolo de pragul suportabilului. Strigătul de îmbărbătare al ofițerului ori murmurul de încurajare a muribundului de pe buzele preotului militar. Toate sunt în Catedrală. Țin Catedrala și fac din ea edificiul reprezentativ al celor 100 de ani de Românie. (mai mult…)

Rugăciunea de la Alba Iulia, 1918 – rostită de Episcopul de Caransebeş (viitor Patriarh al României), Miron Cristea

Rugăciunea citită în bisericile ortodoxe din Ardeal și Alba Iulia, în ziua Unirii, 1 decembrie 1918. Alcătuită exclusiv din citate scoase din Sfânta Scriptură, a fost scrisă de Patriarhul Miron Cristea, pe atunci Episcop de Caransebeș.

Doamne Dumnezeul nostru,Tu ești Părintele nostru; Tu ai văzut strămutarea părinților noștri și ai auzit strigarea lor, căci se făcuseră ei ca floarea în brumă și plecat spre pulbere era sufletul lor, și trupul lor lipit de pământ.

Tu ai împlinit și cu noi ceea ce ai făgăduit de mult.. Sfârma-voiu jugul de pe tine și voiu rupe legăturile Tale; lărgi-voiu hotarele Tale, aduna-vă-voiu dintre popoare și vă voiu strânge din țările unde sunteți împrăștiați; Restatornici-voiu judecătorii Tăi ca mai înainte, și sfetnicii Tăi ca la început.

Tu, Doamne, cel ce deslegi pre cei ferecați în obezi și ridici pe cei surpați, ajutatu-mi-ai de am bătut războiul cu veselie și am gonit pe fiii trufiei. Mântuire ai trimis și nouă, poporului Tău, și tăte marginile pământului văd mântuirea Dumnezeului nostru.

Tu, Doamne, sălășluit-ai mărirea în pământul nostru, căci întorcând-Te, Dumnezeule, ne-ai înviat pre noi, și norodul tău se veselește de tine.

Cunoaștem, Doamne, că ai împlinit cuvântul Tău, că împărăția de la un neam la altul se mută, pentru strâmbătăți și sumeții și că numai dreptatea înalță neamul iar păcatele împuținează semințiile.

Cunoaștem, Doamne, și mărturisim că și acum abaterile noastre multe sunt; păcătuitu-Ți-am; după iubirea de argint ne-am abătut; uitat-am că pe sine se perde cela ce ia daruri și că mai bun e puținul celui drept, decât avuția multă a păcătoșilor. Păcătuitu-Ți-am și noi și părinții noștri, și străinii vor iarăși să strămute hotarele noastre.

Doamne, aducemu-ne aminte de cuvântul Tău, că drumul păcătoșilor este netezit cu pietre și la sfârșitul lui este groapa iadului; rugămu-ne deci, Ție, Dumnezeului nostru, cel ce ne ispitești pre noi ca și pe părinții noștri; Tu știi, că nu este om care să nu greșească; milostivește-Te spre noi și ne binecuvântă, luminează fața Ta spre noi și ne miluiește.

Doamne, Dumnezeul nostru, pace dă nouă pace peste pace, celor de departe și celor de aproape; Doamne, mântuește-ne, și ne curățește de păcatele noastre, pentru numele Tău; îndreptează urmele noastre și faptele noastre, ca să locuim în locul acesta și să luăm mărire mare și nume vecinic și să lăudăm numele Tău cel sfânt.

Veniți, deci, să ne închinăm și să cădem Domnului și să plângem Înaintea Lui și să îi făgăduim, zicând: Iată, noi și feciorii și fetele noastre, și frații și surorile noastre, umbla-vom întru așezământul legii părinților noștri.

Și-acum, Doamne, Dumnezeul nostru, Dumnezeul cel Mare, cel puternic, cel înfricoșat, cel ce păzești legământul și mila, cel ce șezi pe Heruvimi, Tu singur ești Dumnezeu, al tuturor împărățiilor pământului; Iată, noi venim la Tine că Tu ești Dumnezeul nostru, Tu înviezi toate și Ție se închină oștile cerurilor, și a Te cunoaște pre Tine, dreptate desăvârșită este.

Adă-Ți aminte, Doamne de toate soborniceștile și apostoleștile Tale biserici, cari se întind pre pământ, de la o margine până la alta, de toate popoarele și de toată turma Ta. Varsă întru inimile noastre, ale tuturora, cereasca Ta pace, și ne Dăruiește și nouă pace în viața aceasta.

Îndreptează pe Regele nostru, Oastea, Diregătoriile, Sfaturile, Comunitățile, dimpreună cu intrările și ieșirile noastre, în pace… Păzește, Doamne, Stăpânia robului Tău, a drept credinciosului și de Hristos iubitorului nostru Rege. Supune-i Lui, Dumnezeule, pe tot vrăjmașul și potrivnicul din lăuntru și dinafară. Umbrește d-asupra capului Lui în vreme de război și pune pe urmașii Lui pe tronul Lui.

Adă-Ți aminte, Doamne, și de frații noștri cei din robie, și le dă lor să afle mila și compătimire la cei ce i-au robit pre ei.

Adă-Ți aminte, Doamne, și de păcătoșii și nevrednicii robii Tăi, și șterge păcatele noastre, ca un bun și de oameni iubitor Dumnezeu.

Ție, Doamne fie slavă și putere, și laudă, și biruință, și tărie, că Tu stăpânești toate celea din Ceruri și de pre pământ.

Binecuvântat fie Domnul din veac și până în veac, amin și amin.

Miron Cristea
Episcop de Caransebeș

sursa: http://centenarulromaniei.ro

Centenarul marii Uniri – Fotograful Samoilă Mârza, autorul singurelor imagini ale marelui eveniment

1 Decembrie 1918 , la Alba Iulia. In cetatea simbol a neamului roma­nesc, pe langa delegatii oficiali (1228), s-au adunat romanii veniti din toate col­tu­rile tarii. Bucuria reintregirii neamului era fara margini. Straie de sar­ba­toare, steaguri tricolore, poate ca niciodata romanii nu fusesera mai uniti. Romania Mare se nastea sub ochii lor. Printre acestia se afla si unicul om care a imortalizat Unirea: Samoila Marza, din satul Galtiu.

Samoila Marza s-a nascut la 18 sep­tembrie 1886. Dupa liceu, in perioada anilor 1909-1911, este tri­mis la Sibiu, unde devine ucenicul fotografului sibian Iainek. In timpul primului razboi mondial, Marza este recrutat de autoritatile austro-ungare, fiind trimis pe front, in Galitia. In cadrul luptelor a ajuns pana la Riga, Letonia. In 1916 este incadrat in serviciul topografic si fotografic al armatei. Spre sfarsitul razboiului, Samoila Marza ajunge la Trieste, Italia, de unde va pleca la Viena. In capitala Austriei, Marza reuseste sa faca trei clisee fotografice care surprind sfintirea primului tricolor al Consiliului National Roman Militar (era 14 noiembrie 1918). Aceasta intalnire istorica s-a petrecut in prezenta generalului Boieriu, a lui Iuliu Maniu si a celorlalti militari romani din Viena. (mai mult…)

Un glas mai trebuia la 1 Decembrie 1918

”Mai curând ori mai târziu, bunul Dumnezeu se va îndura și ne va ajuta să fim iarăși așa cum am fost înainte de 1700: un neam, o credință, o singură biserică. Atunci vom avea o bucurie deplină și vom tăia ”vițelul cel gras” ” ( Părintele Iosif Trifa, din foaia ”Lumina Satelor”, anul VIII, nr. 21, Sibiu, 19 mai, 1929)

Marea Unire de la 1918 în scrierile Părintele Dumitru Stăniloae

Arhim. Andrei Coroian

Părintele Dumitru Stăniloae, a rămas în memoria bisericii și culturii ( creștine) românești, ca mai mare teolog român și ortodox din secolul XX.

Preot doctor, profesor de teologie, academician, cu o bogată activitate și experiență didactică și scriitoricească, a lăsat posterității cărți de referință pentru Teologia și Cultura românească, din care amintim, doar : Dogmatica vol. I-III, Iisus Hristos sau restaurea omului, Spiritualitate și Comuniune în Liturghia ortodoxă1. (mai mult…)

Părintele Necula: ”Catedrala Neamului este semnul unic, deocamdată, că avem 100 de ani de Românie!”

Am aflat zilele acestea, o dată în plus, că „fără politică în Biserică” e un slogan, fără legătură cu realitatea. Politicul, vulgarizat până la nivelul acțiunilor de la Șoimii Patriei, continuă să încerce să facă rating pe seama târârii Bisericii în știre. Regret să le readuc aminte unora, Catedrala Neamului este semnul unic, deocamdată, că avem 100 de ani de Românie. Dar și unul din multele semne că nu suntem în stare să facem nimic, tot de 100 de ani, fără ifose și jigniri, fără explozii de cultură lacunară și fără vertijuri de false tribulații. Cetate ridicată în mijlocul dărâmării Țării, Catedrala se vrea mărturia că putem fi totuși egali cu noi, cu hotărârile noaste, cu planurile noastre de existență. Nu e singură. În complexul ei sunt și multe dintre clădirile care fac obiectul strigătelor străzii. Dar Biserica nu poate să le facă asemeni străzii și asemeni unor politruci de ocazie, inadecvați în făptuire visării perpetue asupra unor proiecte pe care, dacă și iar dacă, ar deține puterea politică… Știu că Biserica va fi mereu supărarea oricărei forțe politice în ascensiune, pentru că limitează forța ei, știu că se vor găsi mereu oameni care să execute biserica asemeni altor instituții cărora le-au fost executori, fără nici un folos în favoarea Neamului doar a propriilor interese de partid ori…buzunar. (mai mult…)

27 martie – Ziua Unirii Basarabiei cu România

Harta României Mari, incluzând şi Basarabia (1936)

Unirea Basarabiei cu România a avut loc la 9 aprilie 1918 (27 martie pe stil vechi) şi a fost în fapt reunificarea vechii provincii româneşti Basarabia, ruptă de Moldova şi alipită de Rusia în 1812. Basarabia a fost prima provincie care s-a unit cu România pentru a forma România Mare. Efectele Unirii au fost anulate la 28 iunie 1940, atunci când Rusia a anexat din nou Basarabia, în baza pactului secret Ribbentrop-Molotov.

Contextul revoluţionar

Dezmembrarea Imperiului rus care s-a produs în urma revoluţiei ruse din februarie 1917 a însemnat momentul crucial în care popoarele imperiului au accelerat lupta pentru afirmarea identităţii naţionale şi pentru propria organizare în state naţionale proprii, pe baza principiului autodeterminării. Basarabia, care fusese ruptă din Moldova în 1812, se găsea în situaţia unică de a se putea desprinde definitiv de Rusia. Cu toate că suferise un proces brutal de rusificare în cei 100 de ani de dominaţie rusească, fosta provincie continua să fie în marea ei majoritate românească, mai bine de 65% dintre locuitori fiind români. În aceste condiţii şi făcând apel la dreptul istoric, Basarabia a urmărit mai întâi autonomia faţă de Rusia şi apoi, drept scop final, unificarea cu România. Aceasta din urmă se afla într-o situaţie extrem de dificilă, fiind nevoită să contracareze ofensiva armatei germane, care ocupase mare parte din România şi viza înaintarea spre est. Statul român nu avea posibilitatea să vină în sprijinul basarabenilor decât cu sfaturi. Citeşte în continuare>>

 

Rugăciunea pentru neam a Părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa

Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru, Părinte, Fiule şi Duhule Sfinte venim la tine, Doamne, cu pocăinţă şi durere în inimi, să ne rugăm pentru poporul nostru românesc. Ascultă cererea noastră, intră Doamne, ca un împărat ceresc în ţara noastră şi în neamul nostru şi-l scapă Iisuse, de uneltirile vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi. Că prigoneşte vrăjmaşul sufletul neamului românesc şi viaţa lui o calcă în picioare. Făcutu-l-a să locuiască în întuneric ca morţii cei din veacuri, şi sufletul lui este mâhnit de moarte. Că l-au trădat cei puşi de Tine să-l conducă şi au uitat că Tu ai spus ca cel ce vrea să fie întâiul, să slujească tuturor. Şi ei au ştiut acest lucru, dar s-au trufit, au uitat de poporul Tău, l-au asuprit şi l-au jefuit, l-au vândut altor neamuri şi au călcat poruncile Tale, iar pământul acesta, pe care l-ai dat neamului românesc pe veci, l-au înstrăinat. Dar poporul acesta Te slăveşte, Doamne, nu numai cu buzele ci şi cu inima. (mai mult…)

Marea Unire vs marea însingurare

Centenarul Marii Uniri reprezintă un adevărat test spiritual al românilor. Acum se va pune în evidență cât de afectată este societatea de ispita individualismului, a traiului „pe cont propriu”, în afara viziunii evanghelice a comuniunii. Altfel spus, Centenarul va măsura eficiența punerii în practică a ideii de comunitate.

Dincolo de actul geopolitic, Marea Unire a fost expresia unei dorințe comunitare. Românii și-au dorit unirea dintr-un motiv cultural simplu: o limbă, un neam, o țară. O frățietate! Vom vedea ce a mai rămas din această dorință, în contextul în care globalizarea și economia de piață au transformat granițele, culturile și tradițiile, remodelându-le până la nivel de individ. (mai mult…)

WhatsApp chat